Gîndul lui Cristoiu de vineri, 10 mai 2019

Voit sau nu,  Rechizitoriul împărtășește teza lui Ion Iliescu a „Vidului de putere”

Așa cum scriam în numărul anterior, Rechizitoriul din așa-zisul Dosar al Revoluției se constituie într-un Document prin care Statul român își asumă oficial un punct de vedere asupra Evenimentelor din decembrie 1989.
M-am grăbit să citesc Documentul din două motive:
E un Document de importanță istorică prin trimiterea în judecată în premieră a unui fost președinte al României.
E un document despre un moment  care a constituit o preocupare majoră pentru mine ca Istoric și ca Istoric al clipei.

La finele lecturii, am putut spune – fără a mă făli cu asta – că toate acuzațiile din document mă confirmă în cele ce-am scris timp de 30 de ani. Din punct de vedere oficial sînt asumate acum:
Teza Loviturii de stat care a fost cea poreclită pînă acum Revoluția din decembrie 1989.
Teza Împărțirii tortului de la MApN, din 22 decembrie 1989, ora 16. Aici principalele instituții de forță ale fostului regim l-au legitimat pe Ion Iliescu drept succesor al lui Nicolae Ceaușescu.
Potrivit unui amplu interviu dat mie de Victor Stănculescu, momentul de la MApN a fost cel în care Armata, cea care dăduse Lovitura de stat militară,  a predat Puterea unei echipe de civili.
Teza Diversiunii teroriste pentru legitimarea noii Puteri, pentru albirea Armatei și pentru asasinarea lui Nicolae Ceaușescu.
Teza Loviturii de stat puse la cale de Moscova.

Nu-mi e prea greu să-mi fac o imagine despre Document. Am avantajul față de alții de a ști despre ce-i vorba.
Am scris zeci de articole, am luat interviuri principalilor actori, am stat de vorbă cu mai toată lumea implicată în vreun sau altul în iarmarocul politico-securistic de la vremea respectivă.
Sînt – cum s-a spune într-un limbaj neanalitic – doctor în Evenimentele din decembrie.
De pe această poziție îmi permit să fac multe observații la Document.
Le voi strînge pe toate – probabil – într-un eseu mai amplu.
Pînă atunci mă rezum să abordez chestiunea crucială a viziunii asupra lui Decembrie 1989:
A fost Revoluție sau Lovitură de stat?

N-am crezut niciodată și n-o să cred în teza Revoltei spontane. Firește, nemulțumirea populară poate fi scînteia unei Lovituri de stat. Dar revolta populară în sine care să răstoarne un Guvern, fără complicitate din interior, fără Regizori din culise, nu reușește să răstoarne un Guvern nici măcar într-o țară bananieră, d-apoi în România lui Ceaușescu. De aceea, am scris și voi scrie că evenimentele din decembrie 1989 au fost o Lovitură de stat pusă la cale de Moscova prin intermediul unei noi formule, Ieșirea în stradă a maselor populare. În Cehia, în RDG, echipele gorbacioviste au fost instalate în urma unor demonstrații de stradă. Cei aleși de Noul Țar, Mihail Gorbaciov, potrivit tradiției de lagăr  că fiecare nou Proprietar de la Kremlin își pune oamenii săi în toate țările socialiste, au folosit demonstrațiile, orchestrate de Moscova, pentru a-i da jos pe foștii. În cazul lui Nicolae Ceaușescu formula nu putea fi aplicată. Altfel spus, Nicolae Ceaușescu nu putea fi schimbat printr-o Plenară a CC convocată de complotiști sub pretextul demonstrațiilor din stradă. Nicolae Ceaușescu era ales de Congres. Ca să scapi de el, trebuia să convoci Congresul mai întîi și Marea Adunare Națională mai apoi. Nicolae Ceaușescu strînsese în mîinile sale toată puterea. Nu se găsea nici un colț de putere independentă de Ceaușescu și care să fie activată pentru a-l răsturna.  Era nevoie de un întreg scenariu în care Nicolae Ceaușescu să poată fi acuzat c-a tras în popor. În nici o țară socialistă foștii n-au fost dați jos de masele populare sau măcar de voința membrilor de partid. E greu de presupus că echipa lui Iliescu să nu fi fost implicată în Lovitura de stat. Ion Iliescu și ceilalți membri ai echipei au susținut că n-au avut nici o implicare în căderea lui Ceaușescu. O revoltă spontană a dus la prăbușirea Regimului și prin asta a tuturor structurilor de putere. Deoarece se crease un vid de putere, deosebit de periculos pentru țară, el, Ion Iliescu, a considerat că e datoria sa să lase fotoliul de la Editura Tehnică, unde ședea fără să stie nimic în dimineața lui 22 decembrie 1989, și să meargă la TVR. De aici, printr-un mecanism fatal, a ajuns să conducă țara timp de șase ani, din 1990 pînă în 1996. Acest punct de vedere l-am combătut ori de cîte ori a fost posibil.

I-am spus de mai multe ori lui Ion Iliescu că n-ar fi nici o problemă dacă ar accepta implicarea în Lovitura de stat. Și Ion Iliescu a refuzat cu încăpățînare să facă asta.
De ce?
Ca să nu transpire ceva din legătura sa cu Moscova?

Rechizitoriul împărtășește și el teza căderii lui Nicolae Ceaușescu de la sine. Și prin asta teza lui Ion Iliescu a vidului de putere. Cu toate acestea, Ion Iliescu e acuzat de a fi dat o lovitură de stat. Nu pentru răsturnarea lui Nicolae Ceaușescu, ci pentru rămînerea la Putere după 22 decembrie 1989. Documentul avansează din start istoria unei „grupări complotiste” formată înainte de 22 decembrie 1989:

„Probatoriul administrat a relevat că pe fondul degenerării relaţiilor bilaterale dintre România şi URSS (degradare survenită ulterior momentului «Praga 1968»), urmare, inclusiv, a gravelor erori de politică internă – ce au produs o stare de nemulţumire profundă şi generală – s-a coagulat şi a evoluat o grupare dizidentă care a avut drept scop înlăturarea fostului preşedinte Ceauşescu Nicolae, dar menţinerea României în sfera de influenţă a URSS.

Această grupare complotistă a fost formată atît din civili (latura politică), cît şi din militari (latura militară), cu toţii marginalizaţi într-un fel sau altul prin deciziile fostului preşedinte. Componenţii grupului au aparţinut principalelor două filoane militare (MApN şi DSS), de la nivel mediu pînă la vîrf, dar şi structurilor civile ale statului român.

Desigur, nu doar membrii acestui grup au manifestat atitudini ostile regimului Ceauşescu, însă prin funcţiile deţinute (implicit, influenţele exercitate), dar mai ales prin raportare la evoluţia istorică (începînd cu 22 decembrie 1989), se poate afirma, fără echivoc, faptul că doar acest grup s-a dovedit eficient în demersul său.”

Teza Loviturii de stat date pentru răsturnarea lui Nicolae Ceaușescu are logică. Teza din Rechizitoriu e aiurea. Se înțelege din ea că membrii Grupului preconstituit au stat acasă și cînd au văzut căderea lui Ceaușescu și-au frecat mîinile și și-au zis, Acum e de noi, după care s-au sunat reciproc și au decis să se întîlnească la televiziune. De aici începînd, Grupul a pus mîna pe Putere apelînd la diversiunea cu teroriștii. Indiscutabil, Diversiunea cu teroriștii a servit Grupului. A servit și Armatei, care în felul acesta se legitima drept salvatoarea Poporului pe cale de a fi cucerit de cei care voiau să-l aducă pe Nicolae Ceaușescu înapoi. A servit și rușilor, care au dibuit că pe teren occidentalii împingeau la lărgirea hotarelor dincolo de perestroikă. Diversiunea a ținut lumea în case, astfel că demonstrațiile n-au mai fost posibile, tinerii au fost trimiși prin stațiile de metrou, și fără să fi fost declarată oficial, starea de urgență a funcționat din plin. Pericolul radicalizării revoluționare, al trecerii de la Jos Ceaușescu! la Jos comunismul! venea dinspre demonstrațiile de stradă.

Într-un fel Diversiunea cu teroriștii a servit și Occidentului. Pentru România era programată prăbușirea comunismului în sînge. Se pleca în această programare de la supraestimarea regimului Ceaușescu în materie de rezistență. Securitatea urma să-l apere pe Nicolae Ceaușescu, Armata trăgea în Securitate, Securitatea trăgea în Armată și, gata, minirăzboiul civil era în floare. Nicolae Ceaușescu le-a tras clapa la toți. Și colaboratorilor, și nomenklaturiștilor și instituțiilor de forță, plecînd de pe acoperișul CC și lăsîndu-se luat ostatic imediat ce a fost în elicopter. Comunismul ceaușist nu se prăbușea în sînge. Se lucrase ani în șir la demonizarea lui Nicolae Ceaușescu. Se lucrase ani în șir la demonizarea Securității. Nicolae Ceaușescu renunță la putere cît ai clipi. Securitatea încuiase armele în fișete și ținea ostentativ brațele încrucișate. Diversiunea cu teroriștii a asigurat presei mondiale cantitatea dorită de Breaking News-uri. Securitatea pornise la asalt pentru a-l readuce pe Nicolae Ceaușescu la Putere.

Așa cum am susținut în numeroase rînduri, Diversiunea cu teroriștii nu e opera unor forțe de pe plan intern. E genul de Operațiune sub acoperire a unui serviciu secret extern deosebit de puternic, același care contribuise la Căderea lui Ceaușescu.
După opinia mea Grupul constituit sau măcar Ion Iliescu și Victor Stănculescu au fost informați despre inițierea și desfășurarea Operațiunii.

Rechizitoriul susține că Grupul preconstituit a pus la cale Diversiunea cu teroriștii. Indiferent de cine a pus la cale Diversiunea, Grupul constituit s-a folosit de ea pentru păstrarea unei Puteri pe care o cuceriseră prin răsturnarea lui Nicolae Ceaușescu. Ipoteza unei Echipe care pune mîna pe Putere sub semnul unei oportunități ivite peste noapte, ca un fel de pară mălăiață în gura lui nătăfleață, e menită să-l prezinte pe Ion Iliescu sub înfățișarea unuia cioflingar care n-a făcut altceva decît să fie mai iute de mînă decît alții. Și cînd acești Alții s-au deșteptat și au vrut să-i ia Puterea, Ion Iliescu a pus la cale o Diversiune sîngeroasă. Da, Grupul preconstituit a pus la cale Diversiunea prin care au păstrat Puterea. Dar această Putere nu le-a venit de-a gata. Pentru ea au dat Lovitura de stat prin care a căzut Nicolae Ceaușescu. Convinși că Puterea le aparține în chip legitim, ca membrii ai Complotului, cei din echipă s-au considerat îndreptățiți să apeleze la toate mijloacele pentru a păstra Puterea. Inclusiv la mijlocul sîngeros care a fost Diversiunea cu Teroriștii.
Teza Vidului de putere a fost și este susținută de Ion Iliescu pentru a scăpa de întrebările privind implicarea Moscovei în răsturnarea lui Ceauțescu. Voit sau nu, Rechizitoriul  o împărtășește.


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

19 comentarii pentru articolul „Gîndul lui Cristoiu de vineri, 10 mai 2019”

  • Fara cuvinte. Mai clar de asa, nici ca se putea!
    Aviz interlocutoilor mei de azi, Eugen Ful si Tudor Bucur: cititi de doua ori editorialul acesta, mai cititi-l si pe istoricul Alex Stoenescu si abia apoi veti întelege ca “trairile voastre personale” nu au nicio legatura cu adevaratele evenimente din 22 decembrie 1989.

  • De data asta Maestrul aluneca din nou pe panta pamfletului si asta face ca multe dintre afirmatii sa devina confuze, nefiind clar daca ii apartin Domniei Sale sau rechizitoriului. A trebuit sa citesc de doua ori textul pentru a deduce care sunt opinii personale si care redau opinii din rechizitoriu.
    Ca opinie pertinenta a Maestrului, pe care o agreez, e aceasta:
    – NC nu putea fi schimbat din functie printr-o plenara a CC (asa cum s-a intamplat in celelate tari socialiste), el era ales de Congres si trebuia deci sa fie mai intai convocat Congresul PCR, ceea ce era practic imposibil. (Nota mea aici: e si cazul lui Dragnea, ales “de toti membrii PSD”).
    – “N-am crezut niciodata si nici n-o sa cred in teza Revoltei spontane” – zice Maestrul. Aici ma despart de Domnia Sa. Inceputul protestelor de la Timisoara, prin cei cativa localnici care s-au adunat in fata case lui Tokes, sau inceputul protestelor in Piata Universitatii si pe Bulevard dupa spargerea mitingului la Bucuresti – la care am fost martor ocular (din pacate, nu si participant, pentru ca mi-era frica sa nu fiu arestat si recunosc asta, nu credeam deloc in posibilitatea caderii lui NC) – astea nu au fost puse la cale de nimeni.

  • Stimate Maestre, daca nu ati citit inca apelul meu la Dvs. la Gandul anterior (cel de joi) prin care va rugam sa decideti deblocarea mea astfel incat sa pot posta logat cu Facebook, va rog sa-l cititi si sa decideti.
    Repet: promit solemn ca nu voi mai aminti chestia cu ala care a zis ca o sa faca pipi (el zicea chiar ca o sa se pise) pe mormantul Domniei Voastre si cu care v-ati impacat fara ca el sa ceara scuze. Si nici ca manipulati, asa cum am afirmat de cateva ori. De fapt, nici nu as mai avea dece sa va acuz de manipulare, pentru ca observ ca ati renuntat la asa ceva.

    • Scuze, Maestre! Nu banuiam ca deja m-ati deblocat. Am postat chiar acum logat cu Facebook doar “Test1” si vad ca apare si ca, in plus, poate fi citit si de pe alt laptop, nu doar de pe laptopul meu. Pentru ca asta m-a infuriat: eu postam pe blogul Dvs. vedeam ca totul e in ordine, dar cand am incercat sa intru pe blog de pe alt laptop, am observat cu stupefactie ca postarile mele nu apareau. Ori asa ceva e incorect, e chiar o bataie de joc la adresa celor care traiesc cu credinta ca postarile lor sunt publice, pe cand ele erau tratate batjocoritor.

  • Cine nu crede, sau nu vrea să creadă , că a fost LOVITURĂ DE STAT, ori e “dus”, ori e complet în afara … “fenomenului” !
    Aștept … “provincia”, in cazul in care cineva are “tupeul” să vină cu … argumente “tari”!

    • A început ca o lovitură de stat, dar când oamenii au ieșit masiv în 22 decembrie s-a transformat într-o veritabilă revoluție. Cine organizează o lovitură de stat cu poporul?
      Poate extratereștrii, aplicând metode tehnice necunoscute, așa cum au încercat să transforme primatele în oameni…fără să reușească întotdeauna…după cum se constată și în zilele noastre.

  • @ Magdalena Valentina Feru
    “Oua, smântâna” plus multe alte ingrediente de care dv. sunteti total straina!
    Stimata doamna, exista înscrisuri despre desfasurarea evenimentelor din 22, care va dau mura-n gura dovezile Loviturii de Stat Militare. Ar fi suficient sa le cititi si abia apoi sa va exprimati.
    Stiati ca Nicolae Ceausescu era înca în CC când proaspatul ministru Stanculescu a încalcat ordinele comandantului suprem? În teoria revolutiilor, a caror definitie pretindeti ca o cunoasteti foarte bine, ce înseamna asta?!
    Va subliniez, deci, ca Stanculescu a dat ordine contrare ordinelor lui Ceausescu, înca înainte ca multimea sa fie adunata în întregime la mitingul comunist!

    Ca pe urma, Stanculescu i-a predat puterea civilului Iliescu care era pregatit sa fie URMASUL lui Ceausescu în cadrului aceluiasi regim comunist, si NU în altul… este urmarea Loviturii de Stat Militare, gândita de dinainte, de catre toti cei care au actionat pentru intrarea în comunismul cu fata umana.
    Ca apoi, Iliescu a fost obligat sa renunte la visele sale comuniste, asta-i alta “ciorba de burta”. Foarte, foarte condimentata, draga doamna.
    Cautati pe net cel putin un articol pe aceasta tema al istoricului Alex Stoenescu si va veti convinge.
    Sau puteti sa-i cititi acestuia toate cartile foarte bine documentate.
    https://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1241941-generalii-armatei-dat-lovitura-stat.htm

    • Cine la obligat pe Iliescu… să mănânce altă ciorbă de burtă, sau banană, dacă preferi?
      Ai două variante: extratereștrii sau rușii.
      Ce alegi?

  • @Adriana Petrescu
    Ce elegant stiti dv. sa-l faceti mincinos pe Ion Cristoiu! Asta nu-i nici macar diplomatie!
    Apropo, ati citit articolul?!

  • @Adriana Petrescu
    Treci mai bine la bucătărie, ia o tigaie Delimano, și bagă o rețetă de papanași cu brânză, că poate aia îți iese !

    • Bre, spre deosebire de tine eu chiar am fost in strada si pe 21, si pe 22, si pe 23 pana-n Craciun.
      Sunt martor ocular.
      Mi se pare corect si democratic ca toti paricipantii de la Revolutie sa aiba un cuvant de spus iar eu sunt unul dintre participanti. Vorba doamnei de mai sus (Marta Pop), si eu am dovezi de atunci.

  • @ Magdalena Valentina Feru
    Foarte convenabile pentru Ion Iliescu punctele dv. de vedere.
    ??? Stanculescu actioneaza pentru Iliescu si el nu stie nimic, teroristii actioneaza tot pentru Iliescu si înca o data el este strain de ceea ce se întâmpla cu adevarat.

    Nu vreti sa iesiti chiar deloc din linia definitiilor din manuale si sa tineti cont de toti factorii care pledeaza pentru existenta unei Lovituri de Stat. Revolutia a existat doar în sufletul si actiunile românilor care au iesit în strada, fara sa stie ca revolutia lor era confiscata înca din fasa de catre cel care pregatise Lovitura de Stat.

    Si spre informarea dv., aflati ca Stanculescu nu retrasese chiat toate tancurile de pe strazi.

    În fine, a spune lucrurilor pe nume, a arata cu degetul înspre cei care sunt vinovati pentru moartea a 1000 de români, nu înseamna a fi anti-român, stimabilo! A face însa din principalul vinovat, un revolutionar demn de apreciere, asta da, poate fi un anti-românism autentic.

  • Domnule Cristoiu,
    Ati citit raportul acesta publicat aici:
    http://www.revistadrepturileomului.ro/assets/docs/2018_4/NRDO-4-2018-studiu.pdf
    Cred ca e scris cu buna credinta, dar e incomplet (de ex. nu e analizata deloc diversiunea de la mitingul din 21 Dec). Cum comentati, de exemplu, descrierea episodului impuscarii generalului Trosca in fata MApN?

    Teza principala a acestei analize este ca trupele USLA ale Securitatii au fost cele care au creat haosul dupa 22 Decembrie.
    Totusi ma indoiesc ca in zilele acelea puteau sa simuleze atacurile aeriene cu elicoptere fara sa lase nici o urma. Sa fi fost oamenii lui Stanculescu (trupe de la MApN antrenate pt a creea diversiune si haos in cazul unui “invazii” militare asa cum credea ziaristul Ioan Itu de la Tinerama in anii ’90)? Sau unul din bunii nostri vecini.

    Cred ca a venit momentul pentru istoricul Cristoiu sa scrie o carte serioase despre Revolutie. Anul asta se implinesc 30 de ani!

  • Phtyu drace ! A reapărut Șerban, sub nick-ul … (era sa scriu dick-ul) Miron Negru !
    Mult te-ai mai chinuit bade, dar pân’ la urma ai reușit ! Halal să-ți fie !

  • Evenimentele care au început în 16 decembrie ’89 au fost planificate din timp.
    În 17 decembrie, mergând la vânătoare, am lăsat, că deobicei, mașinile într-o parcare pe marginea unui drum național. Pe partea opusă era deasemenea o parcare, la fel de mare, în care staționau câteva autoturisme Lada. În timp ce ne luam echipamentul am observat întâmplător cum din mașinile tip Lada au coborât mai multi tineri cu statură atletică, care se părea că dormiseră in mașini. Era în jurul orei 8, iar noi am intrat în pădurea care începea din marginea parcării. Prin pădure, mai târziu, am întâlnit un cetățean care avea echipament de iarnă și care nu era localnic, iar la întrebarea de ce umbla prin pădure, a răspuns simplu că era turist cu un accent german. Atunci nu am dat importanță acestor întâlniri.
    În 21 decembrie când văzut o mașină de poliție răsturnată, iar în jur mai mulți tineri atletici, care strigau “jos dictatorul”, am făcut o legătură cu întâmplările din 17 decembrie.
    În 22 decembrie când am văzut la poarta întreprinderii cum toți plecau spre centru, deși directorul și secretarul de partid stăteau la ieșire și încercau să-i rețină, am înțeles că a început o revoluție. Am urmărit apoi la televizor desfășurarea evenimentelor, începând cu celebra frază: Mircea fă-te că lucrezi.
    În continuare, în ziua de 23, stând pe balcon, în timp ce se auzeau focuri de armă, un individ care trecea pe drum, a spus că la câteva străzi mai încolo, a văzut niște arabi înarmați care intrau în casele oamenilor. Că urmare până în 25 când a fost executat Ceaușescu, în toate nopțile am stat pe rând, împreună cu vecinii în scara blocului la intrare.
    Deci în dimineața zilei de 22 decembrie a început revoluția, înainte de evenimentele de la Comitetul Central din București, sau de transmisia de la ora 12 la TV.
    Că evenimentele în București au avut în culise și atributele unei lovituri de stat este posibil.
    Dar platforma revoluției citită în 22 decembrie la TV, prin care se declară trecerea la capitalism, este concludentă și faptul că Ion Iliescu este în fruntea FSN, a lămurit oamenii pe ce drum pornește Romania, în mod ireversibil.
    Probabil că cei care au organizat declanșarea revoluției au dorit numai o lovitură de stat, iar execuția Ceausestilor a fost planificată de la început, bazandu-se numai pe reacția apărătorilor, interni sau externi, ai lui Ceaușescu, însă fără să prevadă participarea și acordul masiv al poporului, care astfel le-a zădărnicit planul.
    În acele zile Iliescu nu putea să organizeze o diversiune, când toți erau cu ochii pe el și nu avea mijloace de comunicare cu teroriștii, din care nu a fost capturat niciunul, pentru a obține o probă certă.

    • Ful cel Fudul, faci prea mult zgomot pentru nimicurile pe care le scrii.
      Sa mori tu, ca Iliescu nu avea mijloace de comunicare cu teroristii?
      Încearca sa scrii texte mai scurte, poate asa nu iese prea tare în evidenta ca esti aerian.
      Învata sa scrii corect: “de obicei”, nu “deobicei”; “de asemenea”, nu “deasemenea”.

    • Băi băiatule, cu virgulele de ce te-ai … “certat” ? Te-ai supărat așa de rău pe ele, încât, ori le pedepsești, ori le dai drumu’, pe “câmpie” !

Lasă un comentariu pentru Eugen Ful Anulează comentariul

Adresa de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Cazul Caracal: Un scenariu căruia i se tot caută finalul
Motto:
„În toate manifestările mele, în literatură, în presă, și în mica existență a bietului om am fost întotdeauna contra, chiar când eram obligat la pentru. Am fost un băț în roată. Fără să vreau.”
- Tudor Arghezi
Comandă online „Prizonier în închisoarea cărților”: