Gravitația și scursurile
În senatul american au loc audieri pentru stabilirea vinovaților pentru închiderea școlilor și economiei americane în urmă cu șase ani. Capul cioclilor de la vremea respectivă, Anthony Fauci, ilustră nulitate medicală, preaiubitor de arginți și dușman de moarte al oricărei molecule de bun-simț a fost chemat și el să răspundă la câteva întrebări. Ca orice borfaș din Olimpul politic, a ales tăcerea, invocând al cincilea amendament. Necazul e că ceilalți vorbesc, inclusiv asistenta dumisale de la vremea respectivă și toți colateralii. Așa aflăm și noi că s-au șters „munți de e-mailuri”, că s-au dat în mod repetat instrucțiuni (tot de la vârful FDA) în mod repetat pentru „ștergerea oricăror comunicări scrise”, că doar jurnaliștii woke erau mari și tari, în timp ce conservatorii care îndrăzneau să întrebe ceva erau niște căzături ș.a.m.d. Nu e nimic nou pentru cine a traversat perioada respectivă cu ochii deschiși. O bandă de criminali (care azi își publică jurnalele) au profitat de buzunarele indecent de largi ale unor iubitori de umanitate la scară redusă și de puterile discreționare oferite de spaima populației pentru a comite crime împotriva umanității. La cum se învârt lucrurile în lume, chestiunea o să se repete. S-a încercat anul ăsta, o să se mai încerce și la anul și în mulți ani. În fond, 2020 n-a fost prima încercare, ci doar prima reușită. La un moment dat o să și iasă. Din nou. Nu-i asta problema. Problemă ar fi, de exemplu, faptul că cineva le-a băgat în cap oamenilor (pe unde a mai găsit un pic de spațiu între grijile pentru extratereștrii de după colț și toxinele din cer) că în curând o să avem niște momente fără… gravitație. „Știrea” e de un comic profund, iar cei care au inventat-o trebuie să se fi distrat copios. Și totuși, n-are nimeni nimic cu ei, probabil pentru că nu se suprapune cu nicio comunicare oficială. Dacă e fake news care nu afectează vrăjirea de la vârf a prostimii, ba chiar poate să ajute… nu e fake news. S-a stabilit! (Aici e comic și faptul că s-a ales un concept care le scapă și savanților. Nici ei nu știu să spună ce e gravitația, dar, spre deosebire de masa ignarilor, știu cum funcționează.)
În fine, omenirea e complicată, mai ales când e mânată cu toate bicele pe pășunile prostiei, dar nu mă pot abține să fac o observație. Gravitația instituțională pare să fie cap de listă printre fenomenele pe cale de dispariție. În mod normal, scursura curge, că de aici îi vine și numele. Pleacă de la masa-mamă, o ia prin crăpătură și apoi curge, pentru că așa-i dictează gravitația. În instituțiile create de umanitate gravitația a dat întotdeauna rateuri, dar în principiu a cam funcționat. Cu mici excepții, scursurile mergeau la vale. Astăzi însă excepțiile au devenit normă. Rar mai vezi o scursură pe jos. Toate sunt în urcare, cu mare concurență la garguie și pe turle. În politică, în drept, în sănătate, în educație, în religie, chiar și în artă. Dacă luăm o instituție la întâmplare și o găsim – fie și la un examen superficial – bolnavă de gravitație, ceva e suspect. Trebuie să verificăm dacă nu cumva o ținem cu susul în jos.
Respect pentru curajul rostirii adevărurilor.