Agenția Internațională pentru Energie Atomică, îngrijorată că Israelul ar putea viza instalațiile nucleare iraniene
Grija americanilor pentru balanța puterii
S-a încheiat epopeea politico-mediatică a alegerii unui Speaker al Camerei Reprezentanților. Dincolo de bocirea Republicanilor, pentru că n-au unitatea de voință și acțiune a unui Partid Comunist, se conturează o realitate care-și va spune cuvîntul în politica americană din anii următori. Chiar dacă fragilă, majoritatea Republicană din Camera Reprezentanților va da bătăi de cap președintelui Joe Biden în efortul de a promova principalele puncte din Programul Democraților.
Prin aceasta s-a confirmat și în 2022 un adevăr de esență al politicii americane.
Într-un editorial din Evenimentul zilei, ediția de miercuri 16 noiembrie 1994, am comentat victoria Republicanilor la scrutinul din 8 noiembrie 1994 ca expresia grijii americanilor pentru balanța puterii. Îl reiau pe cristoiublog. ro de acum convins că el ar fi putut fi scris și după scrutinul din 2022.
Ajuns președinte prin moartea lui Roosevelt (12 aprilie 1945), Harry Truman ține să continue New-Deal-ul rooseveltian. El are însă și prerogative excepționale, smulse Congresului de către predecesorul său pe fondul crizei economice și al războiului. Sub acest semn, Truman prezintă în primul său Mesaj către Congres, din 6 septembrie 1945, Programul în 25 de puncte privind măsurile sociale în favoarea categoriilor defavorizate. Congresul, dominat de republicani după alegerile din 5 noiembrie 1946, i se opune, însă energic. Congresul respinge propunerile președintelui în privința subvențiilor pentru învățămînt, construcțiilor de locuințe, asigurărilor sociale, drepturilor acordate negrilor. Veto-ul prezidențial se dovedește neputincios la legile impuse de Congres, între care la loc de frunte se situează Legea Taft-Hardley, intrată în vigoare la 23 iulie 1947. Legea limitează drastic posibilitatea mișcărilor sindicale de protest. Potrivit ei o grevă nu poate fi declanșată fără aviz.
De-a lungul anilor 1946-1947 Truman uzitează de nenumărate ori, fără succes, de dreptul său de veto. Războiul continuă după alegerea sa ca președinte, în 2 noiembrie 1948. În Mesajul către Congres, președintele american își prezintă programul său îndrăzneț sub denumirea de Fair Deal, program menit a continua reformele social-economice promovate de Roosevelt. Congresul nu-l lasă însă să se desfășoare din plin. El nu acceptă nici abrogarea Legii Taft-Hardley, nici drepturile civice ale negrilor, nici proiectul de legislație vizînd asigurarea obligatorie în caz de boală.
Un alt caz răsunător de conflict cu Congresul e cel al lui John Kennedy. E un caz mai semnificativ decît cel al lui Truman, dat fiind că democratul Kennedy are în față un Congres dominat de democrați. Cu toate acestea, luîndu-și rolul în serios, Congresul îl hărțuie neîncetat. Ales președinte la 8 noiembrie 1960, Kennedy își prezintă, în discursul de intrare în funcție, din 20 ianuarie 1961, programul său vizînd cucerirea a ceea ce el numește „Noua frontieră”. După 8 ani de administrație republicană prudentă, strălucitorul Kennedy se angajează într-o luptă înverșunată pentru relansarea economiei, pentru ameliorarea vieții împotriva inegalităților sociale. El încearcă să impună legi împotriva segregației rasiale, ca și legi vizînd reducerea numărului de săraci ai Americii. Acest program ambițios, de om providențial, program pe care el îl prezintă poporului american de-a lungul celor patru dezbateri televizate dinaintea alegerilor, întîmpină însă rezistența Congresului. Congresul refuză să rediscute proiectul reformei fiscale, respinge proiectul de ajutor federal pentru instrucție, nu acceptă propunerea președintelui de suprimare a discriminării rasiale în locurile publice.
Președintele Clinton a venit și el cu un program extrem de ambițios, menit a regîndi societatea americană. La 8 noiembrie 1994 însă, republicanii obțin, prin scrutin, majoritatea în Congres. Prin victoria republicanilor, acest program va fi supus, așa cum s-a întîmplat cu programele lui Trumann și Kennedy, unei cenzuri a Congresului. Cum se explică această bătălie dintre Congres și președinte, ivită ori de cîte ori președintele lasă impresia unor ambiții de om providențial? Incontestabil, prin preocuparea obsedantă a americanilor de a păstra balanța puterii între președinte și Congres. Deși președinții de mare anvergură obțin la început entuziasmul opiniei publice, ulterior, aceeași opinie publică exercită presiuni pentru ca o altă forță a Americii – Congresul – să mai tempereze avînturile prezidențiale. Prin aceasta, SUA sînt scutite de pericolul unei dictaturi, fie a președintelui, fie a Congresului. Democrația americană se bazează pe această permanentă contracarare reciprocă a celor două puteri în stat. Aceasta explică măreția democrației în SUA.
Expresia preocupării americanilor de a păstra balanța puterii, victoria republicanilor în recentele alegeri e o lecție instructivă pentru noi, românii, care ne făurim acum instituțiile democratice.
Comentarii
28 comentarii pentru articolul „Grija americanilor pentru balanța puterii”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Dacă a fost marți, s-au luptat cu trei ceasuri rele tot marțafoii din Belgia!
Invitații cristoiublog
Domnu’ Cristoiu,
Pandemia a demascat toata demagogia cu „democratia”… s-a vazut balansu’ da’ mai ales dansu’ puterii… 🙂
O lume intrega a fost terorizata zi de zi cu minciuni si imagini trucate, iar cei care au indraznit cu adevarat sa faca balansu’ la toata nebunia au fost fix oamenii simpli si normali la cap.
Restu’ s-au ocupat cu dansu’, cum le-a cerut „puterea”.
democratia este despre cum politicienii isi pastreaza puterea folosindu se de popor.
democratia nu mai e despre puterea poporului, ci despre cum politicienii se folosesc de popor pentru a si pastra puterea.
deci …balanta puterii exista, domnule Tatulescu, cum sa nu, insa faza tare e ca puterea la care se refera balanta apartine partidelor politice, nu poporului.
caz in care …cui ii pasa ca exista o balanta?!:))), important e ca puterea nu mai apartine poporului.
dinamica pandemiilor recente demonstreaza asta cu varf si indesat 🙂
titlul e chiar tare 🙂
–
Grija americanilor pentru balanța puterii
–
e ceva gen …grija fata de capra vecinului :))
poate ca grija se manifesta, asa o fi, insa mai important pare a fi faza cu capra, ca e a vecinului, deci nu le apartine celor care poarta grija 🙂
Avem baze de cunostiinte total diferite in problema
Dacă ati vedea un buletin de vot in America
Dacă ati stii ce Votează acolo cetățeanul in afara de ce se vede public președinte guvernator senator sau membrii camerei atunci ati înțelege ca lucrurile stau altfel
cele care sint diferite sint referintele, inainte de orice 🙂
alegerile in ziua de azi sint o dezvoltare in stil fibonacci a povestii cambridge analytica :))
atat.
care e mai bun in povestea asta va fi si cel ales.
–
deci alegerile sint despre cum cetatenii sint struniti cu haturi matematice pentru a se suprapune peste o anumita destinatie intr un moment bine definit, care e cel in care voteaza. despre atat sint alegerile in ziua de azi, despre matematica …la nivel inalt :))
‘matematica la nivel inalt’ e aia care reuseste sa cuantifice matematic inclusiv starile sufletesti 🙂
avand referinte diferite ajungem la concluzii diferite 🙂
insa nu i bai!, pina la urma asta e tot farmecul, chiar si al democratiei :)) ( setindu-i referinta pui haturi dinamicilor proprii democratiei)
Prima viza americană am primit-o ca militar ONU in Somalia in 1994
Din acel moment pentru mine călătoria in America nu a mai fost o problema
Ma apropii deja de jumătatea de milion de mile la volan acolo
Merg anual măcar doua săptămîni mai ales ca restul familiei mele de 20 de ani trăiește acolo
America este altceva decit pare la prima vedere
Cimpul politic a dat de lucru unor cetățeni mai ales femei
Dincolo de voluntarii fiecărui partid sunt simbriașii lui
Politicul nu poate sa trăiască fără ei
Ce am văzut in congres zilele acestea ne-a părut hilar dar este exact ceea ce face ca spiritul american sa dăinuie
Catalogata ca o cearta este expresia pura a democrației
Sunt sigur ca mulți comentatori ai faptelor nu au urmărit dezbaterile televizate din ariile electorale ale “revoltaților” oamenii care i-au ales ii susțineau in demersul lor de a nu duce in fruntea camerei o persoana concilianta o persoana dispusă la compromis
Fără discuțiile cu ai mei și eu uneori sunt indus in eroare de aparente
Acolo votantul contează
Acolo marii electori contează
Acolo 6 ani de mandat și alegeri pentru 1/3 din doi in doi ani sunt de fapt cheia democrației
Acest mecanism electoral împiedica derapajele sau le pune frina
Este singurul mecanism care face cu adevărat balanța puterii
Dle Tatulescu, ve felicit ca ati ramas tanar si atat de optimist. Sunt convins ca in USA spiritul democratiei este mereu invingator. Noroc ca nu-i baga nimeni in seama pe marii bancheri,marile corporatii, pe Black Rock, Pfizer, Gates, Soros, Fauci etc, altfel acestia ar conduce Farul Conducator al planetei. Sunt convins ca CIA, NSA basca FBI nu mai pot de grija poporului american. Poate de aceea il urmaresc cu atata grija si devotament. You made my day! Totusi, de ce a trebuit ca Congresul SUA sa divorteze de cea mai valoroasa bunica „speaker”, Nancy? Asa oameni rai n-am vazut. Traiasca prietenia de veacuri intre popoarele fratesti romanesc si americanesc!
Poporul american de aceea are al doi-le-a amendament ca sa ii apere ca ei sa se apere de totalitarismul statului
Cea mai buna gluma:”maretia democratiei in SUA.”
Dacă știți SUA doar decla televizor orice comentariu este deprisos
In baza democrației americane, dupa un senil de 82 ani ar putea urma ca presedinte si un tanar de 22 ani. Doar altii conduc America si ca peste peste tot in „tarile democratice” tot serviciile stabilesc presedintele.
Virsta minima pentru ca sa fii candidat la funcția de președinte in America este 35 de ani
De unde majoritate fragilă in Congres ! Babeta Pelosi a avut mai puțini congresmeni și a făcut ce a vrut mușchii și interesele ei financiare ! Democrația americană s-a cam fâșâit pe măsură ce o cunoaștem mai bine ! Ce încredere poți să ai intru-un popor care își alege un senil
corupt președinte ! O neștiutoare
fericită vicepreședinte și o ramolită șefa in parlament !
Asta arată exact contrariul a ce ati spus Dvs
Votul contează și votul așa a arătat
Pai se cam fura voturile…un lucru nu prea democratic…cind un bosorog dement la propriu ajunge presedinte si da din banii contribuabililor 1 trilion pt un actoras schizofrenic in Ucraina, asta nu mai e democratie nenică…e furt calificat si stat mafiot…nu mai vorbim de Vietnam, Korea, Afganistan, Siria, Iraq, etc…lasa-ne cu rasuflatii astia din USA…poate de la volan acolo asa se vede…
“Se cam fura voturile” – intr-o democartie in care funcționează prezumția de nevinovăție fără dovezi irefutabile sunt vorbe in vint
In ciuda eforturilor nu au putut fi produse dovezi mai presus de orice îndoiala așa ca asta este
In România se spune tot timpul s-au furat alegerile nu exista nici dovezi nici justiție in care sa se poată proba asta
nu o balanta, ci un sistem de balante sustine echilibrul intr un stat.
maximul pe care l poate Democratia e sa conduca juma de popor plus inca un nene. de mai mult nu e in stare.
–
insa poporul este un Intreg.
–
prin urmare calea sigura de a faramita un popor e sa i aplici democratia. orice popor care e doar pe jumatate de fapt nu e deloc.
in democratie puterea s a impartit frateste.
juma de putere s a dat unei jumatati a poporului
iar jumatea ailalta de putere s a dat celor care conduc, ca sa poata sa conduca jumatea ailalta de popor
:))))))))
democratia este despre ‘conducerea de catre juma de popor plus inca un tip sau o tipa’,
deci in democratie intotdeauna vorbim despre vointa unei jumatati a unui popor plus inca un cetatean, teoretic.
–
maximul pe care l poate Democratia e sa conduca juma de popor plus inca un nene. de mai mult nu e in stare.
acuma nu i bai ca nu e in stare, insa…de ce sintem asa de bucurosti ca doar de atat e in stare? chiar nu pricep!
–
democratia este modalitatea prin care poti conduce numa o juma dintr un popor, iar jumatatii aleilalte sa i se para ca faza e ceva de bun-simt. chiar nu vi se pare haios?:)))))
democratia e chestia aia in care oficial dorintele unei jumatati dintr un popor, mai putin un cetatean, sint aruncate la gunoi citiva ani.
asa scrie in definita ei.
democratia este despre libertate, insa despre libertatea unei jumatati dintr un popor si …a inca unuia dintre ei.
celeilate jumatati teoretic ii vine rindul sa fie libera dupa citiva ani.
daca atata poate democratia, asta e. cum sa i ceri mai mult?!
democratia e despre libertate cu taraita. din start!
–
libertatea se masoara prin putinta oamenilor masurati de a si implini dorintele.
–
democratia este despre cum juma de popor plus un cetatean ii spune celeilalte jumatati, mai putin un cetatean,…’Ciocu’ mic!, acu’ noi sintem la putere.’
daca Puterea e a poporului,…oare ce Putere impart partidele politice?!
–
daca prin puterea lui poporul a hotarat ca negrilor sa le fie acordate drepturi civice, ce fel de putere foloseste un parlament care hotaraste ca …galbenilor sa nu le fie acordate drepturi civice?!
oare de unde si trage Puterea parlamentul, atunci cind el face fix pe dos decit l a mandatat pe presedinte sa faca?!
decit poporul l a mandatat pe presedinte sa faca
Congresul respinge propunerile președintelui în privința subvențiilor pentru învățămînt, construcțiilor de locuințe, asigurărilor sociale, drepturilor acordate negrilor.
–
Congresul nu-l lasă însă să se desfășoare din plin. El nu acceptă nici abrogarea Legii Taft-Hardley, nici drepturile civice ale negrilor, nici proiectul de legislație vizînd asigurarea obligatorie în caz de boală.
–
Congresul refuză să rediscute proiectul reformei fiscale, respinge proiectul de ajutor federal pentru instrucție, nu acceptă propunerea președintelui de suprimare a discriminării rasiale în locurile publice.
__________
democratia e …de bine? sau de rau?! :))