Grupurile infracționale organizate urăsc și ele noua normalitate, dar merg pe val, nu împotriva curentului și se folosesc de ea

Angajatorii care și-au încurajat lucrătorii să lucreze de acasă se pregăteau, înainte de noile măsuri restrictive anunțate acum două zile de guvernul Johnson, să-și cheme angajații înapoi în birouri. Nu puteau să-i aducă înapoi oricum. Ca după o mare absență și despărțire a doi îndrăgostiți, regăsirea existenței la locul de muncă nu se putea face decât încetișor și treptat. Nu te lasă angajatorul să dai buzna, val-vârtej, în clădirea demult părăsită. Angajatorii serioși aveau un plan de reintegrare, bine pus la punct prin canale virtuale: un training online de pregătire pentru reîntoarcerea la birou. Câțiva colegi sârguincioși făcuseră trainingul, bifând acea realizare în portofoliul lor de dezvoltare profesională. Ghinion! Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Mesajul guvernului schimbându-se brusc peste noapte, angajatorii și-au schimbat și ei placa. Lucrați de acasă, dacă puteți!

I-am auzit pe mulți criticând lipsa de strategie a guvernului. O critică fără substanță, mai degrabă pentru că s-a dus vorba prin Regatul Unit că n-ar fi strategie, după ce câțiva din presă, în special The Guardian, au scris despre asta. Dimpotrivă, eu cred că există strategie. Strategia e încolțirea din toate părțile și domolirea protestelor și mișcării anti noua normalitate. Poate că acele Comitete împotriva noii normalități chiar au fost înființate prin multe orașe și sate și ar fi putut prinde aripi. Poate coeziunea socială, fermentul pentru blocada noii normalități, curge prin venele Cetății și ar putea genera acea temută Mare Societate (The Big Society), bebelușul adus pe lume de guvernul Cameron. Un bebeluș, ce-i drept anemic și subnutrit în toți acești ani, de nu a putut crește și a rămas tot la stadiul de bebeluș. Acum, hrănit cu laptele mișcării anti Covid, anti lockdown, anti noua normalitate, poate ar fi crescut ca Făt Frumos, într-o lună cât în cinci ani.

Observ că toate guvernele statelor mari și ale celor care vor să țină pasul cu ele nu se opun noii normalități, ci dimpotrivă, se simt sub un fel de presiune să o ia în brațe. Chiar dacă nu e nicio dragoste, noua normalitate trebuie strânsă cu putere la piept. Mă întreb ce simte și ce gândește noua normalitate, trăind pe pielea ei toate aceste pasiuni fără cap și coadă. Marile puteri se luptă s-și revendice iubirea ratată, noua normalitate, într-o competiție pe măsuri restrictive. Cine e mai tare s-o poată cuceri pe Femeia Fatală: Noua Normalitate. Care apoi, va distruge vâna și fibra umană, încet, băgându-ne în pat inteligența artificială sau dându-ne un brânci către alte planete, “mai safe și fericite”.

În apărarea strategiei guvernului, găsesc și niște motive serioase, care, puse în balanță cu contra argumentele lor, ar putea justifica strategia. Mișcarea anti noua normalitate și-a amestecat deja sucurile cu protestele Extinction Rebellion și cu activiștii extremiști BLM. Grupurile infracționale organizate urăsc și ele noua normalitate, dar merg pe val, nu împotriva curentului și se folosesc de ea. Un cocktail amețitor, de sorginte anarhică, cu pulsiuni de lupte de gherilă, ce poate stimula potențialul creativ infracțional în comunități. Și lockdownul, măsurile restrictive și abstinența amorală conduc tot acolo, dar poate viteza de propagare-reacție diferă. Oricum, e doom and gloom. Se poate face implozie, ca o cădere a societății într-un vis epuizant și lung. România să nu urmeze această cale, ci să evite un alt lockdown.