Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Hârtie igienică și indieni

În urmă cu vreo 20 de ani circula un banc cu serviciul meteo din SUA și indienii. Serviciul meteo anunța o iarnă grea bazându-se pe faptul că indienii fac provizii mari de lemne, iar aceștia făceau provizii neobișnuite de lemne,  pentru că la meteo se anunța o iarnă grea. Circularitate de un comic garantat. Azi facem același lucru când ne uităm la televizor și deducem că e criză fiindcă s-au golit rafturile de hârtie igienică. (De fapt, nu mai trebuie să deducem nimic, pentru că are presa destulă grijă să ne deducă rezonul din lista facultăților relativ accesibile.) Bineînțeles, mulți intră în panică și pornesc la vânătoare de provizii. Ceea ce din nou golește rafturile, deci „produce” criză pe micile sau minusculele ecrane. În realitate, circularitatea asta e cusută cu minte albă. Sociologii și psihologii apar în presă și explică fenomenul: populația e cel mai bun semnal pentru criză, oamenii intră în panică și, cumpărând hârtie igienică și drojdie, capătă sentimentul de siguranță etc. Aberații. E drept, panica se răspândește ușor și se risipește greu, dar în zilele noastre nu mai poate controla rafturile magazinelor fără să fie „ajutată” de trompete politice.

Fie că plouă cu meteoriți, fie că vin valuri de lăcuste submicroscopice, hârtia igienică nu intră nici pe lista strictului necesar pentru supraviețuire, nici pe lista mai extinsă a bunurilor care trebuie cumpărate în cantitate mare pentru a asigura o hibernare. Ca să consumi un sul de hârtie igienică trebuie să te lupți cu două, poate chiar trei găleți de alimente. Nu e foarte simplu nici măcar pentru mâncăi. Ca să consumi o jumătate de portbagaj ai nevoie nu de proviziile de alimente care încap în cealaltă jumătate, ci de unele care ocupă o jumătate de camion.

Da fapt, rafturile de hârtie igienică nu sunt pustiite, fiindcă lumea începe dintr-odată să cumpere în neștire, ci pentru că, dintre bunurile de larg consum, hârtia igienică are cel mai mare volum. Dacă cei care intră într-un supermarket într-o zi obișnuită la ore de relativă relaxare (marți după prânz, să zicem) ar cumpăra fiecare un pachet de hârtie igienică, rafturile ar trebui să fie realimentate din jumătate în jumătate de oră. Prin urmare, nu e mare lucru să golești rafturile de hârtie igienică. În cazul unui minimarket de cartier sunt suficienți zece cumpărători.

Dar cum rămâne cu drojdia? Pare mult mai complicat. Pe de o parte, e unul dintre produsele cu cel mai mic volum, drept care ocupă un spațiu infim într-un magazin. Pe de altă parte, e un produs pe care nu îl folosește toată lumea. Ca să ai nevoie de drojdie trebuie să ai în meniu pâine sau cozonac de casă, ori să urmezi cine știe ce cură de slăbit. Judecând după rafturile magazinelor, destul de puțini români își fac pâinea în casă. Asta înseamnă și că în vremuri normale vânzările au un nivel constant, cu două vârfuri, de Crăciun și de Paște, când intră bunicile în priză. Dacă apare un astfel de vârf creat artificial într-o zonă „verde” a calendarului, e normal ca rafturile să rămână goale, pentru că previziunile comercianților sunt date peste cap.

E drept, niciodată nu putem lăsa complet pe dinafară comportamentul irațional al publicului. Probabil că există grijulii care nu au epuizat încă provizia de hârtie igienică din primăvară. Și mai probabil e ca jumătate din drojdia dispărută din rafturi în martie să fi ajuns la gunoi. Producătorii și comercianții s-ar putea adapta la valurile de panică. Dar au motive? În fond, vorbim de crize artificiale greu sau imposibil de prevăzut și în cazul cărora capacitățile premonitorii nu aduc un avantaj economic însemnat: sunt produse ieftine, iar atunci când sunt stocabile nu pot crea o creștere reală a vânzărilor pe termen lung, deoarece consumul rămâne relativ constant, așa că orice pachet cumpărat în plus luna asta înseamnă un pachet în minus cumpărat în lunile viitoare.

Prin urmare, indiferent cât de revoluționari tehnologici o să devenim, fenomenele de acest gen o să devină tot mai numeroase. Fiindcă, de fapt, marea problemă a crizelor de acest gen nu e creată neapărat de panică, ci de „indienii” care intră într-un joc al informării lipsiți de informație sau incapabili să o proceseze. (Nici „serviciul meteo” nu poate fi bănuit neapărat de cine știe ce capacitate de a face legătura între propriile acte și efectele lor.) Iar acești jucători neavizați există azi din belșug, de la vlădică la opincă, și o să fie tot mai des introduși în joc. Pentru că marele defect al minții de pe urmă a românului e că n-o are înainte.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

5 comentarii pentru articolul „Hârtie igienică și indieni”

  • ‘mintea de pe urma’ e inima ( in care se regaseste culcusita mintea, evident )
    ‘mintea de pe urma’ e si ‘cea dintai’

  • Păi care om n-are o „minte de pe urmă”? 🙂

  • Ha, ha! Foarte tare, dar se întâmpla si la case mai mari, asa ca defectul proverbial numit „mintea de pe urma a românului” este universal valabil.

    • Apropo de iarna, meteo si indieni… În Franta, prognozele meteo de la Covid încoace au fost masluite în functie de confinari si deconfinari, evident ca, în mod particular, „mintea de pe urma” a turistilor francezi si de aiurea nu ar avea de ce sa fie culpabilizata.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *