Hawaii, locul care nu aparține niciunui continent

Hawaii este, fără îndoială, cel mai faimos arhipelag de pe planetă și atrage turiști din întreaga lume, care se înghesuie pe insule pentru „a gusta” din bogata cultură hawaiiană și din minunata climă tropicală. Hawaii a devenit cel de-al 50-lea stat american la data de 21 august 1959, dar dezbaterea cu privire la continentul exact pe care se află Hawaii continuă de ani de zile, fără a putea fi oferit un răspuns clar. Fiind parte a Statelor Unite, Hawaii face automat parte din continentul nord-american, însă acest lucru este doar politic. Poziția geografică a Hawaii-ului îl plasează departe de continentul nord-american și este singurul stat din America care nu face parte din continent. Hawaii se află chiar în mijlocul regiunii Oceania, care este considerată cel de-al 7-lea continent (discutabil, deși insulele Oceaniei nu formează un continent în adevăratul sens al cuvântului, Oceania este uneori asociată cu insula-continent Australia, din tendința de a împărți tot Pământul în grupări continentale, fiind o regiune geografică care include Australasia, Melanesia, Micronezia și Polinezia). Totuși, acest lucru a ridicat probleme pentru mulți, deoarece insula Hawaii nu se află nici pe crusta continentală nord-americană, nici pe cea a Oceaniei, ceea ce înseamnă că Hawaii nu face parte nici din continentul nord-american, nici din Oceania. Hawaii a fost caracterizat de către Mark Twain drept „cea mai frumoasă flotă de insule ancorată în orice ocean”. Se crede că numele provine de la Hawaiki, fostul nume al orașului Raiatea, „casa” ancestrală a polinezienilor.

De la înființarea statului, atât populația, cât și economia au explodat în Hawaii, cu un număr tot mai mare de vizitatori. Investițiile externe, în special din partea Americii și a Japoniei,  împreună cu creșterea valorii proprietăților imobiliare, au făcut ca insulele să pară deosebit de generoase. Cu toate acestea, salariile nu au ținut pasul cu costul vieții, iar mulți hawaiieni au mai multe locuri de muncă pentru a supraviețui. De asemenea, o mare parte din terenurile care fuseseră ocupate de nativii hawaiieni au fost defrișate pentru noi dezvoltări și parcuri de stat. Începând cu anii 1980, în insule a apărut o mișcare pentru suveranitate, în care nativii hawaiieni au cerut restabilirea legală a suveranității sau despăgubiri pentru preluarea regatului lor de către SUA. Unele grupuri au făcut presiuni pentru ca Hawaii să devină un stat independent, în timp ce altele au pledat pentru o recunoaștere federală a nativilor hawaiieni, echivalentă cu cea a nativilor americani. În anul1993, președintele american Bill Clinton și-a cerut scuze pentru rolul Americii în răsturnarea monarhiei hawaiiene. După decenii de creștere economică, insulele au trecut printr-o recesiune prelungită la începutul anilor 1990. Cu toate acestea, până la sfârșitul acelui deceniu, economia și-a revenit, iar o mare parte din dezvoltare a avut loc în Maui și în partea Kona a insulei Hawaii. Turismul a rămas industria dominantă la începutul secolului XXI. Vizitatorii sunt atrași nu numai de clima caldă și de frumusețea exotică a insulelor, ci și de un număr tot mai mare de stațiuni de clasă mondială, construite la o scară atât de mare încât sunt destinații în sine. În plus, Observatorul Mauna Kea a ajutat Hawaii să devină un important centru mondial de astronomie.

Însă, spre finalul materialului meu doresc să subliniez cel mai important aspect al acestui articol demn de reținut: În ciuda atracției pe care Hawaii o exercită asupra turiștilor, străinilor și cercetătorilor, nativii hawaiieni continuă să ceară drepturi asupra terenurilor, mai multă autonomie în afacerile lor interne și dreptul la autoguvernare. Înființarea unei entități de guvernare a nativilor hawaiieni continuă să fie dezbătută între nativii hawaiieni și cei care se opun suveranității bazate pe strămoși.

Foto World Facts