„Heil Hitler” – Salutul care a devenit mărul discordiei. Martorii lui Iehova și Holocaustul: O istorie a curajului și a rezistenței

Martorii lui Iehova au fost prima confesiune creștină interzisă de guvernul nazist împotriva căreia s-a dezlănțuit cea mai intensă și mai extinsă persecuție [1]. Se estimează că 10 000 de Martori – jumătate din numărul total al acestora din Germania acelei perioade – au fost întemnițați, dintre care 2 000 au fost trimiși în lagărele de concentrare naziste. Se mai estimează că 1 200 au murit în timpul arestului, dintre care 250 prin execuție[2]. Profesorul Christine King, fost Vice-Cancelar al Universității Staffordshire[3], a spus: „Încă de la început, Martorii [lui Iehova] sunt considerați cei mai mari dușmani, din cauza refuzului [categoric] de a accepta chiar și lucruri minore ale național-socialismului, care contraveneau credinței lor”.

Calea spre genocidul nazist

Semințele din care a încolțit nazismul au fost semănate pe câmpul de luptă al Primului Război Mondial. Dr. John S. Conway, regretatul profesor emerit de istorie al Universității din Columbia Britanică, a spus: „În 1914, trupele germane, franceze, rusești și britanice s-au dus la război, toți preoții lor spunând că Dumnezeu era cu ele. Nimic nu le-a făcut bisericilor mai mult rău decât pretenția fiecăreia că numai ea are sprijin divin. În 1918, era atâta scepticism față de credibilitatea bisericii, încât soldații s-au întors acasă foarte dezamăgiți, nemaifiind dispuși să accepte autoritatea morală a unei biserici care îi înșelase fără scrupule. După 15 ani, acești tineri ieșiți din tranșee sunt membri marcanți ai partidului nazist”.

Chiar înainte ca naziștii să preia puterea, publicațiile Martorilor lui Iehova au avertizat cu privire la pericolul național-socialismului. În ediția în limba germană a revistei Epoca de aur[4], din 1929, a fost publicată următoarea declarație curajoasă: „Național-socialismul este o mișcare care activează direct în serviciul Diavolului, al dușmanului omului”.

La 30 ianuarie 1933, Adolf Hitler a ajuns la putere. Hitler le-a dat nemților locuri de muncă și le‑a reînviat credința în patrie, motiv pentru care a fost aclamat ca salvator. Invocând autoritatea divină, Martorii lui Iehova au respins național-socialismul și ideologia acestuia din motive religioase, refuzând să se alăture unor organizații precum Deutsche Arbeitsfront, să adopte salutul lui Hitler și să efectueze serviciul militar. „Chiar de la începutul guvernării naziste, Martorii lui Iehova și-au afirmat clar poziția și și-au păstrat neutralitatea politică. … Tot atunci, ei au încercat să le explice autorităților că aceasta nu era o amenințare de ordin politic”. (Prof. Christine King) La început, un simplu salut – „Heil Hitler” – a devenit mărul discordiei. Martorii lui Iehova au refuzat să spună „Heil Hitler” deoarece aceasta însemna „salvarea vine de la Hitler”[5]. Profesorul Detlef Garbe, fost director al Memorialului Lagărului de Concentrare Neuengamme[6], a spus: „Cine nu făcea așa, stârnea furia național-socialiștilor. La început erai înjurat și, câteodată, bătut. Dar în scurt timp au început arestările”. El continuă: „Este clar că uciderea a șase milioane de evrei, o crimă de stat executată ca pe bandă rulantă, a fost cu siguranță un episod fără precedent din istoria omenirii. Dar și persecutarea Martorilor lui Iehova s-a evidențiat prin ceva: asprime și brutalitate ieșite din comun. Scopul era exterminarea acestui grup religios: trebuia să nu mai existe niciun Martor în Germania”.

Profesorul Christine King a spus: „Martorii lui Iehova au fost printre primii deținuți duși la Dachau, primul lagăr de concentrare-model și în lagărele de muncă. Și am dovezi că aceasta s-a petrecut în 1934, precum și, cu siguranță, în 1935”. Profesorul Detlef Garbe adaugă: „Începând din 1935, foarte mulți Martori se aflau în închisorile și lagărele național-socialiste. Înainte de război, între cinci și zece la sută dintre deținuții lagărelor de concentrare erau Martori. … Dar Martori ai lui Iehova se aflau nu numai în lagăre, ci în aproape toate închisorile”. Joseph Rehwald, supraviețuitor al lagărelor de concentrare, își amintește: „Dintre cei opt membri ai familiei mele, șase erau în detenție: patru frați, o soră și mama. Împreună cu aceștia am petrecut în închisoare 43 de ani”.

Un semn distinctiv

Din 1937, Martorii eliberați din închisoare erau trimiși direct în lagăre de concentrare. La sfârșitul acelui an, în închisorile și lagărele naziste se aflau 6 000 de Martori. „Din 1937, Martorii lui Iehova au primit ca semn de identitate un triunghi violet … Martorii erau singurul grup religios care alcătuia o categorie de deținuți aparte.” (Wulff Brebeck, fost director al Muzeului Wewelsburg) „Triunghiul era mare, astfel că se vedea în mod sigur de la distanță; la fel și culoarea, acest stigmat al categoriei deținutului.” (Dr. Sigrid Jacobeit, fost director al Memorialului Ravensbrück[7]) Erna Ludolph, supraviețuitoare a lagărelor de concentrare, a spus: „Când vedeam o deținută cu un triunghi violet știam sigur că este o [Martoră a lui Iehova]. Triunghiul mă ajuta să-i recunosc pe Martorii lui Iehova”.

Triunghiul mov purtat de Martori în lagăre

„Martorii lui Iehova erau tratați foarte dur de SS-iști pentru că, prin comportarea lor, opuneau o mare rezistență.” (Prof. Detlef Garbe) Max Hollweg, un supraviețuitor al lagărelor de concentrare relatează: „Când am sosit, am fost dus în sectorul politic și bătut până mi-am pierdut cunoștința. Când mi-am revenit, am simțit că-mi căzuseră toți dinții. … N-aș fi supraviețuit nici măcar primei nopți, dacă … Erich Nicolaizeck, care era cu mine în pat, nu m-ar fi cuprins în brațe și nu m-ar fi încălzit cu corpul său. Așa mi-am mai revenit”.

„Contrar părerii împărtășite până în prezent, primii care au sosit la Ravensbrück în mai 1939 nu au fost deținuți politici, ci așa cum știm acum, Studenți în Biblie[8].” (Dr. Sigrid Jacobeit, director al Memorialului Ravensbrück). „N-am întâlnit niciodată un supraviețuitor care să nu-și amintească de Martori. Și toți spun că era un grup foarte mic, care se distingea net. Toți menționau triunghiul violet purtat de ei pe uniforma de deținut. Spuneau că Martorii își împărțeau hrana și se îngrijeau reciproc. Că doreau să discute cu alți deținuți și să-i ajute. Practic, nu puteau fi uitați.” (Prof. Christine King)

Libertatea depindea doar de o semnătură

Obsedați de ideea știrbirii integrității ferme a Martorilor, naziștii au intensificat atacul psihologic și le-au făcut o ofertă extraordinară: fiecare Martor putea să-și cumpere libertatea. Prețul era: semnarea renunțării la credință. Martorilor din închisori și lagăre li s-a dat de multe ori o foaie de hârtie și un pix, dar foarte puțini au semnat. „Când urma să fiu eliberată din închisoare, mi s-a dat să semnez o hârtie. Aici se cerea să renunț la credință, să recunosc guvernul german drept cea mai mare autoritate, să mă supun guvernului lui Hitler și să consider Biblia o doctrină falsă. Am zis: «Imposibil!».” (Gertrud Poetzinger, supraviețuitoare a lagărelor de concentrare)

Documentul de renunțare la credință

Doamna Geneviève de Gaulle, nepoată a generalului Charles de Gaulle, a fost întemnițată de naziști în 1944 deoarece făcea parte din rezistența franceză. În Ravensbrück i-a cunoscut pe Martorii lui Iehova. Când ea a sosit în lagăr, mulți Martori erau acolo de zece ani. „Ceea ce am admirat mult la ei a fost faptul că ar fi putut să plece oricând, fiind suficient să semneze renunțarea la credință. … De fapt, aceste femei, care păreau atât de slăbite și de epuizate, au fost mai puternice decât SS-iștii, care aveau de partea lor puterea și toate mijloacele. Martorele aveau forță proprie, iar tăria voinței lor nu putea fi învinsă de nimeni.” (Geneviève de Gaulle)

Martorii lui Iehova au vorbit curajos

„În Germania nazistă, atitudinea Martorilor lui Iehova a fost unică printre creștini, printre toți creștinii, indiferent de cult. Poporul german îi știa pe Martori și principiile lor.” (Dr. Susannah Heschel, Profesor Emerit de Studii Ebraice la Colegiul Dartmouth) De la început, Martorii lui Iehova și publicațiile lor au vorbit curajos împotriva agresiunii naziste. În revista Epoca de aur, editată în limba engleză, au apărut caricaturi care demascau direct răspândirea flagelului nazist. În 1934, articole din Epoca de aur au demascat măsurile aspre luate de naziști împotriva Martorilor: razii, arestări și detenții în lagăre de concentrare.

Congresul de la Basel, din 1934, a fost un punct de cotitură pentru Martori. S-au făcut planuri pentru un protest internațional adresat direct lui Hitler la 7 octombrie a aceluiași an. Martorii germani s-au întrunit în secret. „În ziua aceea, la ora 9 dimineața, toți Martorii lui Iehova din Germania s-au adunat în grupuri mici. … Martorii lui Iehova din toată lumea au trimis atunci o telegramă guvernului lui Hitler”, a spus Willi Pohl (un Martor din Germania). Telegrama spunea: „Tratamentul inuman aplicat Martorilor lui Iehova îi revoltă pe toți oamenii buni de pe pământ și dezonorează numele lui Dumnezeu. Încetați să-i mai persecutați pe Martorii lui Iehova; altminteri, Dumnezeu vă va distruge pe voi și partidul vostru”. Hitler nu a cedat, dar a reacționat. Jurând că spune adevărul, Karl Wittig, un funcționar al guvernului, a imitat furia lui Hitler, răcnind: „Această stirpe va fi exterminată din Germania!”.[9]

Un alt eveniment memorabil a fost publicarea cărții Cruciadă împotriva creștinismului, în limbile germană, franceză și poloneză. Conform documentelor de la sediul Martorilor lui Iehova din Elveția, ea conținea schițe ale lagărelor de concentrare și relatări de la fața locului despre cruzimea cu care erau tratați Martorii în Germania. Thomas Mann, laureat al premiului Nobel, a scris următoarele: „Publicând cartea și scoțând la lumină adevărul, v-ați făcut datoria. Mi se pare că nicio altă publicație nu apelează mai mult la conștiința oamenilor”.

La 2 octombrie 1938, 50 de stații radio din întreaga lume au transmis conferința „Fascism sau libertate”, ținută de președintele Societății Watchtower. El a condamnat curajos atacurile crude împotriva evreilor: „În Germania, oamenii de rând iubesc pacea. Diavolul l-a pus pe Hitler reprezentantul său – un om care are o minte bolnavă, care este crud, rău și nemilos și care sfidează total libertățile omului. Împreună cu acoliții lui, el guvernează draconic. Îi persecută cu cruzime pe evrei pentru că au fost poporul de legământ al lui Iehova, purtând Numele lui și deoarece Isus Cristos era evreu”.

Cruzimea atinge apogeul

Martin Niemöller, un cleric protestant, care fusese și el deținut, i-a omagiat pe Martori într-o predică: „Sute și mii de Studenți în Biblie[10] au fost închiși în lagăre de concentrare și au murit acolo deoarece au refuzat să participe la război și să tragă în oameni”. Prof. Detlef Garbe a menționat: „Între anii 1939 și 1941, SS-iștii și-au vărsat furia pe Martorii lui Iehova cu o cruzime de neînchipuit. Ei au folosit împotriva Martorilor toate mijloacele de chinuire și torturare, ca să le știrbească integritatea. … Mulți Martori ai lui Iehova din lagărele de concentrare nu au supraviețuit acestor chinuri. Să dau un singur exemplu: într-o perioadă de șase luni, din 1939-1940, o treime dintre deținuții care erau Studenți în Biblie în lagărul de concentrare de la Sachsenhausen și-au pierdut viața”.

O altă metodă de tortură folosită de SS-iști era stâlpul spânzurătorii. Martin Poetzinger a trăit personal acest lucru și i l-a povestit soției sale, Gertrud. Ea a relatat: „Îi legau mâinile la spate și stătea în picioare pe un scaun până când era legat cu spatele la stâlp. Apoi, scaunul era luat, astfel că tot corpul cădea în față, mâinile fiindu-i răsucite la spate. Și stătea în poziția aceasta o oră întreagă”. (Gertrud Poetzinger, supraviețuitoare a lagărului de concentrare)

În timpul războiului, în tribunalele militare, pedeapsa cu moartea era procedura nazistă oficială. Istoricul Kirsten John-Stucke[11] a spus: „Refuzând serviciul militar, ei erau în mare pericol, deoarece după izbucnirea războiului în 1939 puteau fi condamnați la moarte. … Martorii lui Iehova respectă porunca biblică de a rămâne neutri, pentru că ei «ascultă mai mult de Dumnezeu decât de oameni»”. Franz Wohlfahrt, alt supraviețuitor, își amintea: „La 7 decembrie 1939, tata a fost chemat la încorporare și și-a explicat poziția. Apoi, în același an, a fost executat. Mai târziu, în martie 1942, fratele meu, care avea 21 de ani, a fost și el executat, pentru că refuzase serviciul militar”.

În închisoarea Brandenburg, au fost executați 2 743 de oameni. După ce treceau printr-o ușă de metal, ajungeau în fața ghilotinei sau a lațului spânzurătorii. Joachim Görlitz, fost director al Arhivelor Brandenburg, a menționat: „Printre ei se aflau 32 de Martori. … Voi aminti doar unul: Wolfgang Kusserow. Wolfgang Kusserow, un tânăr care și-a respectat ferm convingerile și nu a cedat. El a murit aici, fără teamă, fiind absolut convins că s-a comportat cu demnitate în viață.”

Un alt caz este cel al lui Gregor Wohlfahrt. Autoritățile din Berlin, Germania, i-au transmis o notificare soției acestuia, Barbara, prin care au informat-o că soțul ei urma să fie executat în dimineața zilei de 7 decembrie 1939. Deși el nu era apt să îndeplinească serviciul militar, naziștii l-au judecat pe Wohlfahrt pentru că se opunea serviciului militar din motive religioase. Ca Martor al lui Iehova, Wohlfahrt credea că serviciul militar încălca porunca biblică de a nu ucide. La 8 noiembrie 1939, un tribunal militar l-a condamnat pe Wohlfahrt la moarte prin decapitare, sentința fiind executată o lună mai târziu, în închisoarea Plöetzensee din Berlin.[12][13]

Notificare cu privire la executarea lui Gregor Wohlfahrt

Horst Schmidt, supraviețuitor al lagărelor de concentrare, a scăpat de ghilotină. Dar Emmy Zehden, mama lui vitregă, nu. Ea a fost întemnițată la Berlin-Plötzensee pentru că îi ascunsese pe Horst și pe alți doi obiectori de conștiință. La 9 iunie 1944, ea a fost decapitată. În onoarea ei, străzii pe care se află închisoarea i s-a dat numele său.

Strada care poartă numele lui Emmy Zehden

Spre deosebire de toate celelalte categorii de victime ale nazismului, Martorilor lui Iehova li s-a oferit o alternativă, chiar dacă pentru ei aceasta reprezenta o decizie imposibil de luat. Ei și-ar fi putut dobândi libertatea dacă ar fi renunțat la credința lor. Mulți au refuzat oferta, preferând să înfrunte condițiile din închisoare și amenințarea permanentă de a fi executați. Ei nu au vrut să facă niciun compromis în ce privește poziția lor religioasă de respingere a violenței. Exemplul lor demonstrează că oamenii obișnuiți pot avea tăria de a-și asculta conștiința, în pofida atitudinii conformiste a majorității din cauza căreia s-au comis nenumărate masacre și genociduri.

Prin amabilitatea Organizației Religioase „Martorii lui Iehova” din România[14]

Puteți găsi mai multe informații cu privire la Martorii lui Iehova și la poziția lor în timpul Holocaustului la adresele de mai jos:

https://www.jw.org/ro/martorii-lui-iehova/intrebari-frecvente/jw-holocaust-date-lagare-concentrare/

https://www.jw.org/ro/invataturi-biblice/intrebari/holocaustul-de-ce/

https://www.jw.org/ro/stiri/stiri-pentru-jurnalisti/regionale/germania/amintire-eliberare-brandenburg/ https://www.jw.org/ro/stiri/jw/pe-zone/italia/lagar-concentrare-risiera-di-san-sabba-trieste/ https://www.jw.org/ro/stiri/stiri-pentru-jurnalisti/regionale/polonia/eliberare-lagare-concentrare-auschwitz/

https://www.jw.org/ro/stiri/stiri-pentru-jurnalisti/regionale/ungaria/centru-memorial-holocaust-in-onoarea-martorilor/

Informații de contact:
Biroul de Informații Publice
Organizația Religioasă „Martorii lui Iehova”
021 302 75 03, (+4) 0770 438 444
birouldeinformatiipublice.ro@jw.org
Strada Orzari 29-31, Sector 2, București, 021552
Web: https://www.jw.org/ro/stiri/jw/

[1] Majoritatea informațiilor din acest articol au apărut în documentarul video Martorii lui Iehova rezistă ferm atacului nazist – pe DVD, © 2008 Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania.

[2] Detlef Garbe  (2008). Between Resistance and Martyrdom: Jehovah’s Witnesses in the Third Reich. Madison, Wisconsin: University of Wisconsin Press. pag. 100, 102, 514. ISBN 978-0-299-20794-6.

[3] În prezent este Comand al Ordinului Imperiului Britanic și membru al Societății Regale de Istorie.

[4] Titlul original al revistei Treziți-vă!, publicată de Martorii lui Iehova. Prima ediție a apărut la 1 octombrie 1919. Începând cu ediția din 6 octombrie 1937, titlul a fost schimbat în Mângâiere. Titlul Treziți-vă! a fost adoptat cu începere din 22 august 1946.

[5] Walter Laqueur; Judith Tydor Baumel (2001). The Holocaust encyclopedia. Yale University Press. pag. 347. ISBN 978-0-300-08432-0.

[6] În prezent este profesor de istorie contemporană, în cadrul Departamentului de Istorie al Universității din Hamburg.

[7] În prezent lucrează în cadrul Institutului de Etnologie Europeană, care funcționează în cadrul Facultății de Filosofie a Universității Humboldt din Berlin.

[8] Așa cum erau numiți Martorii lui Iehova la acea dată.

[9] Citat din declarația dată sub jurământ de Karl R. A. Wittig, la data de 13 noiembrie 1947.

[10] Sau Studenții în Biblie. Of Guilt and Hope, de Martin Niemoeller, 1947, (Philosophical Library, NY), pag. 58, 59.

[11] În prezent este director al Muzeului Wewelsburg.

[12] Muzeul Memorial al Holocaustului din Statele Unite ale Americii. „Nazi Persecution of Jehovah’s Witnesses.” Enciclopedia Holocaustului. https://encyclopedia.ushmm.org/content/en/article/nazi-persecution-of-jehovahs-witnesses. Referință electronică accesată la 20 octombrie 2021.

[13] Imagine: Notificare cu privire la execuția lui Gregor Wohlfahrt. Muzeul Memorial al Holocaustului din Statele Unite ale Americii – Colecții. Copyright of United States Holocaust Memorial Museum.

[14] Fotografiile din acest articol sunt protejate de legea Dreptului de Autor (Legea nr. 8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe). Orice încercare de utilizare a acestor fotografii fără dreptul explicit al autorului, Organizația Religioasă „Martorii lui Iehova” din România, se pedepsește conform legii in vigoare.