Henri Coandă – aminteşte fără să vrei de Newton şi mărul în cauză

Mi-a rămas în minte imaginea sa la prima întâlnire, cu noi cei din bănci. Venise în ţară la sfârşitul anilor ’60, hotărând să rămână acasă. Fiu de ofiţer superior (generalul Constantin Coandă) a fost pentru scurtă vreme şi preşedinte al Consiliului de miniştri) şi al unei fiice de medic francez, omul din faţa noastră vorbea pentru prima dată în public după revenirea la Bucureşti. Henri Coandă: înalt, dominator, cu creştetul capului dezgolit, cu nas bărbătesc, ochi mari, pătrunzători, cu faţa marcată de vârstă. Sărise de 80 de ani asta nu împiedica agresiunea privirii şi cursivitatea expunerii. Îl ştiam sumar din referinţele tot mai dese de prin gazete. El era: acel vultan de munte ce-şi dorise să sară garduri pe care alţii pregetau să le încerce.
Un motiv în plus pentru a lua cu asalt Aula Academiei, norocoşi în a-l asculta şi a-i sorbi cuvintele.

A luat-o cu începutul. A întârziat în anii săi parizieni de început. Absolventul liceului militar de la Iaşi, cu grad de sergent major, merge la şcoala de ofiţeri de artilerie, geniu şi marină din Bucureşti. Tatăl şi-l dorise călcându-i pe urme. Va şi lăsa de înţeles că „ordinul de front” a fost însuşit. Ajunge detaşat la un regiment de artilerie din Germania. Ajunge între zidurile cetăţii universitare de la Charlottenburg. Dar filmul se va rupe. Cariera militară cedează în favoarea bătăliei pentru inovaţie. Coandă va deveni un nume în aviaţia mondială. Gustave Eiffel îl sprijină în realizarea unor experimente aerodinamice.
Se simte atras să ne întoarcă în Parisul anilor de la începutul veacului 20. Evocă acel prim zbor, în fapt o încercare frântă prin izbirea de zidul împrejmuitor al aeroportului Issy-les-Moulineaux.

Peste ani va introduce în dicţionarul de specialitate sintagma celebră: Efectul Coandă. Istorisirea la care ne face părtaş aminteşte fără să vrei de Newton şi mărul în cauză. Bătrânul savant povesteşte. Făcea baie. Robinetul cadei în care se afla, deşi închis, permitea scurgerea apei picătură cu picătură. Din joacă, a aşezat vârful arătătorului sub stropii abia desprinşi de orificiul robinetului. Observaţie imediată: lichidul prelins pe deget se desprinde la un moment dat. Brevetul obţinut în 1934 era definit drept Procedeu şi dispozitiv pentru devierea unui curent de fluid ce pătrunde într-un alt fluid.

S-a stabilit la Bucureşti. Preţ de câţiva ani a condus INCREST, laborator de superioară extracţie în punerea la cale a noutăţilor. Sub îndrumarea sa au fost lăsaţi să zburde tehnicieni unul şi unul.
Se întorcea aureolat de o strălucită activitate inginerească, cu realizări în sectoare diverse. Inventatorul în lumea aparatelor de zbor îl impun drept autoritate mondială în materie.

A stârnit un val de simpatie generală decizia de a reveni acasă printre ai săi. De parcă cineva bine îmbrăcat şi echipat cu de toate s-ar fi hotărât singur şi nesilit de nimeni să se oprească în dreptul tău, ieşit în ploaie fără umbrelă, să-ţi fie de folos.