Elveția nu e o țară iubitoare de copii, dar cântecele lui Henri Dès m-au făcut să uit de lipsa creșelor și de politica învechită exploatatoarea de bunici, iar în lipsa lor, dăunătoare mămicillor instruite, sacrificate foyer-ului și creșterii unor mici drăcușori – activitate de multe ori ingrată, repetitivă și amenințătoare stimei de sine. În timpul celor câțiva ani până-i pui pe picioare, femeia se poate delăsa ușor nu doar de la îngrijirea estetică, a unei forme de cochetărie, dar și de la preocupările intelectuale inițiale, aflându-se într-o stare permanentă de izolare. Lupta e cruntă, în stil militar, absolut necesară păstrării echilibrului personal și surprinzător de productivă pe toate planurile odată înhămată, deși nerecunoscută de un stat aflat în scădere demografică dramatică.
În mintea mea, Henri Dès (n. 1940) nu avea cum să fie elvețian. Mi se murmură alături că locuiește în apropiere de Morges, orașul unde s-au ținut cele două spectacole consecutive de weekend. Morges – între Geneva și Lausanne, cu lalelele și cărțile de pe malul lacului Léman, casa și muzeul dedicate lui Audrey Hepburn, dar altfel, un loc nemilos din cauza radarelor cocoțate la fiecare curbă, alături de excesul de zel al jandarmilor locali, vânători iscuțiți de amenzi la tot pasul. Nici mămicile nu sunt păsuite, chiar dacă ele încearcă să-i înduplece cu prezența unui cărucior de bebeluș împins cu toți plămânii și grija celui de-al doilea țânc tras de mână cât să ajungă la timp, înainte de expirarea biletului de parcare. Prea târziu, parbrizul te întâmpină prostește, măgulit de atenția acordată.
Pe scena Teatrului Beausobre în duminica unei dimineți de ianuarie, își așteptau stăpânii o chitară și un contrabas. Odată urcat pe scenă, fața i se iluminează la contactul cu o sală plină de copii. Henri Dès își începe spectacolul doar prin zâmbetul ochilor și pulsul câtorva cuvinte. „C’est une machine….Ouais ! Qui sort de l’usine….Ouais !” Mașina e chiar el, pusă în mișcare fără urmă de alintături și fețe schimonosite, disperate să câștige afecțiunea celor mici. Își cunoaște bine publicul și muzica sa. La cei 85 de ani, nu te-ai fi așteptat să țină un spectacol în fața celei mai exigente audiențe. Cântecele lui Henri Dès sunt fie balade și berceuses, fie antrenante de forța unui vechi cântăreț de muzică rock, având o carieră „confidențială”, cum își descrie singur începuturile, înainte de a se fi dedicat total copiilor. E ultima generație pe care o însoțește de pe scenă, de neratat în turneul care urmează în această perioadă prin țările francofone.[i] O face de generații, iar eu l-am descoperit firesc acum câțiva ani, și de atunci e nelipsit din arsenalul cu ustensile educaționale și distractive ale copiilor, alături de colecția elefantului Babar, pisica Mog, schițele și povestirile lui Octav Pancu-Iași și basmele lui Petre Crăciun, printre alte DVD-uri și filme animate românești sau vechi Disney, cu scene necenzurate, căutate prin talciocuri – deprindere exersată de când eram copil, alături de tatăl meu.
Nu ai cum să nu remarci desenele de pe albumele lui Henri Dès, mai toate semnate de Etienne Delessert, amic bun și ilustrator celebru, elvețian și el, originar din cantonul Vaud. Același Etienne Delessert care l-a cunoscut bine și pe Eugène Ionesco, făcându-i ilustrația cărții de povești pentru copii „Contes 1,2,3,4” (Gallimard Jeunesse, 2009) – volum găsit în sfârșit acum, căutându-l în timp ce scriam la acest scurt articol. Ilustratorul este un artist în sine, iar prin alăturarea cu un altul – scriitor sau cântăreț – dublează valoarea produsului final dacă universurile se întrepătrund. Inconștient sesizezi doar unul, când de fapt sunt doi. Ochii desenați de Delessert și ochii lui Henri Dès de pe scena de la Morges transmit aceeași răbdare, sinceritate și naturalețe de copil.
Și am plecat cu toții liniștiți spre casă, surprinsă de amestecul de metal și beton din foyer-ul teatrului, fără vreo peripeție de care ne era frică venind spre Morges.
Bougy-Villars, 19 ianuarie 2026
[i] Următoarele spectacole Henri Dès https://www.henrides.net/evenements/
Lasă un răspuns