Horeca se pregătește să fie prima cămară închisă, fără provizii, a țării

Toată lumea este atentă la deciziile guvernului în aceste momente în care virusul începe să facă ravagii tot mai mari. Și la gripa spaniolă, relaxarea a creat un al doilea val devastator. Trebuia cu orice preț să avem alegeri locale. Mai suportă sistemul medical românesc presiunea la urgențele majore, inclusiv în noiembrie, ca să putem avea și un guvern și o majoritate legitimă? Sau ne paște starea de urgentă și o să votăm toți de acasă online sau prin poștă? Mulți dintre prieteni m-au criticat pentru că iau apărarea celor din Horeca. Ba că nu plătesc taxe, ba că fac evaziune, ba că sunt neserioși, ba că nu avem servicii de calitate și tot așa. Poate că așa este, dar totuși acest sistem e pe cale să fie închis din nou, după ce luase în această scurtă vară o gură de oxigen. Oameni buni, sunt sute de mii de români care rămân pe drumuri. La o cunoscută emisiune de gătit, s-a prezentat cu o rețetă, un bucătar care a rămas șomer și a trebuit să trăiască luni de zile, împreună cu soția care lucra în același domeniu pe spinarea părinților. Părinții și bunicii noștri au fost în această pandemie și continuă să fie, dacă iar se închide totul, o salvare pentru generația tinerilor. O generație care rămâne, iată, fără posibilitate de a cumpăra o amărâtă de pâine și un carton de ouă. Și în acest domeniu al restaurantelor e vorba și de ajutorii de bucătari, de cei care spală vasele, de cei care servesc la mese, de paznici. Aceștia, dintr-o dată, se văd în poziția în care nu pot cumpăra rechizite sau pampers, pentru că majoritatea sunt părinți tineri. S-a interesat cineva care sunt cheltuielile unui copil în clasele primare? Cum se primesc încontinuu telefoane și se solicită, ba top de hârtie, carioci, cretă, caiete speciale, manuale alternative, culmea pentru aceeași materie. Să nu mai spun că acei copii sunt în continuă creștere. Trebuie hăinuțe, încălțăminte, uniformă, mâncarea zilnică la școală. Ce fac acești oameni care sunt aruncați afară pentru că Horeca este blocată ? Nu toți au în familie un om în etate sau doi cu pensie, ca să poată să supraviețuiască. Unii plătesc, peste toate cele amintite, și chirie. Nici măcar nu s-au gândit să facă școala online cu un contract semnat clar între părinți și școală prin care, obligatoriu, cu o disciplină de fier, copilul să știe că nu este o joacă și că, la ora 8, îmbrăcat decent, să fie în fața calculatorului.

Copiii au devenit, cum spuneam, agenții secreți ai acestui virus. Pe nevăzute, aceștia îl duc în case la părinți și bunici cu comorbidități. Am amintit în treacăt de acest aspect ca să vedem efectele închiderii sistemului Horeca. Vă imaginați, totuși, că există cineva care își face calcule acum, zâmbind deasupra acestei ruine care se prefigurează în acest domeniu? Hotelurile de la munte vor fi blocate,  pentru că, deși poate să fie zăpadă din belșug, dacă turiștii nu vor veni și nu vor consuma în restaurant, totul va fi pierdut. Unele hoteluri, poate cele mai multe. sunt cumpărate sau renovate cu credit . Doamne, cum vor fi cumpărate toate la preț de nimic cu tot cu terenul valoros de sub ele, care după pandemie va exploda ca preț pe metru pătrat. Zeci de afaceri vor fi vândute de patronii disperați să își scoată măcar suma cu care au cumpărat localul, hotelul sau pensiunea respectivă. Singurii supraviețuitori vor fi cei care, așa cum am observat de anul acesta, când am fost la mare, vor pune la dispoziția turistului bucătărie proprie. Adică o garsonieră sau cameră și, ca turist, te întâlnești cu proprietarul, ți se înmânează cheia pe care o returnezi tocmai la sfârșitul sejurului și acesta este noul turism. În rest, acolo te simți ca la tine acasă. Mergi la supermarket, faci cumpărături, gătești pe gustul tău, faci ce vrei și ești în siguranță. Perioada ifoselor turistului de până acum, că nu merge în concediu să gătească sau să își facă un ceai dimineața și două ouă fierte, a trecut. Încui ușa micuței tale case de vacanță și te plimbi la munte, prin pădure, pe cărări neumblate. Aceasta este noua realitate și cine nu se adaptează va fi cumpărat la preț de nimic. Turismul cu bucătărie și separare de toți ceilalți va fi de mare viitor. Sunt destui oameni cu foarte mulți bani disponibili care pândesc ca acest domeniu Horeca să intre la reanimare, iar ei să vină cu mască de oxigen constând într-un contract de vânzare – cumpărare. Și când te gândești că, în acest domeniu, au investit și artiști sau sportivi români care, după o carieră de succes, au crezut că acest domeniu este sigur și le va aduce o sumă lunară decentă pentru ei și familiile lor. Și totuși, cred că această boală nu se poate transmite la hoteluri și restaurante dacă se respectă regulile. Bucătarii și staff-ul din bucătării se pot testa. Ei pot livra comenzile ospătarilor, printr-o fereastră, și aceștia le pot duce clienților aflați mesele distanțate la 3 metri una de alta. Daca pui separeuri între mese din plastic sau niște draperii frumoase, cum erau pe vremuri la restaurante, nu ai cum să ei virusul. Este, însă, o presiune uriașă pusă pe aceastaa industrie compromisă chiar de autorități. Oamenii s-au speriat. Când a fost lumea la mare au explodat cazurile? Nu, pentru că fiecare s-a protejat. Degeaba transmiteau ei manipulând lumea cu televizorul că stau la plajă unul lipit de celălalt. Păi cum să trăiască un virus când ești la 3 metri de mare și în aer e numai sare ? Ați auzit, în iulie sau august, despre explozia cazurilor de astăzi? Dacă cei de pe litoral au supraviețuit, cât de cât, urmează zona de munte, unde sunt cele mai multe spații hoteliere, pensiuni și restaurante. Ca să nu mai spun despre locurile de distracție pentru copii și adulți.

La fel, nu s-a luat în calcul că, pe lângă Horeca, suferă și cultura țării. Nu mai sunt spectacole în stațiuni, muzeele nu mai au oaspeți, galeriile cu diferite expoziții din orice domeniu unde mai intrau turiști, locurile de unde cumpărau suveniruri, micile librării din stațiuni. Toți acești oameni trăiau, de la o lună la alta, din această afacere. De exemplu, credeți că cei de pe aleea spre Castelul Peleș au un venit alternativ la mica afacere cu fețe de masă lucrate manual, blănuri, covoare, mici sculpturi sau jucărioar, dacă se închide totul și românului i se induce starea de panică? Până și cei care vindeau porumb fiert, mere caramelizate și acadele, vor avea probleme cu ceea ce vor pune pe masă copiilor. Și problema este mult mai mare, pentru că vara ai legume, însă acum vine frigul și puțini și-au permis să își prepare conserve pentru iarnă. In plus, cheltuielile de întreținere în lunile de iarnă sunt mai. Nu m-aș mira să asistăm la renunțarea în a sta cu chirie si la mutarea în mediul rural, la focul cu lemne, pentru multe familii. Unii, ajunși în pragul disperării, o să își vândă apartamentul pe nimic și se vor înghesui într-o garsonieră și vor trăi, în aceste luni, din diferența obținută.

Vedeți cum totul se leagă și este ca un joc de domino în care, dacă o piesă pică, urmează un tăvălug de neoprit? De aceea iau apărarea acestui domeniu care, in loc să aducă țării zeci de milioane de euro, este închis treptat. Ce vor face toți acești oameni ? În străinătate nu pot pleca din cauza pandemiei. Aici sunt locuri de muncă puține în alte domenii și șomajul va crește, pentru că nou-veniții la guvernare vor da afară oameni din sistemul bugetar. Unde pleacă acești oameni cu datorii la bănci, copii mici sau părinți bolnavi, rămâne să vedem.

Horeca, însă, se pregătește să fie prima cămară închisă, fără provizii, a țării. Urmează ca teatrele, cinematografele și sălile de concerte să aibă aceiași soartă, cât de curând. E pregătit, oare, bugetul, să susțină toți oamenii rămași acasă începând de la artiști până la vânzătorii de bilete? Măcar să fie plătiți la jumătate să poată avea întreținerea plătită și o pâine cu o cană de ceai pe masă. Și când mă gândesc că eram subiectul bășcăliei făcute de amici când le spuneam că suntem în plin război mondial biologic și economic, iar regulile sunt exact ca în războaiele clasice. Nu îmi place când am dreptate pentru lucruri negative. O să avem, până una alta, cele mai triste sărbători din acest secol XXI. Nu de alta, dar, de obicei, un astfel de război durează cel puțin patru ani.