Hoții strigă hoții!

Context.ro publică un text intitulat „Rețeaua minciunilor. Cine răspândește propaganda pro-Kremlin, conspirațiile și dezinformările în România”, care îmi face „onoarea” de a mă pomeni alături de nume consacrate ale mediilor jurnalistice și academice românești. Semnat de o oarecare Iulia Stănoiu, documentat de o oarecare Flavia Durach și pus în circulație rapid pe pagina de Facebook a unui oarecare Armand Goșu, textul este un fals studiu, elaborat de falși experți, culeși din pepiniera a ceea ce a mai rămas din SNSPA și adunați într-un fals ong. El constituie un exemplu perfect și care trebuie denunțat urbis et orbi de intoxicare a opiniei publice prin răspândirea otrăvii pe post de remediu împotriva otrăvirii.

Cine este Context.ro? Un alt ong născut din spuma mării ale cărui surse de finanțare și de inspirație nu le știe nimeni. Cine este Flavia Durach? Zice-se, conferențiar univ. dr. în cadrul Facultății de Comunicare și Relații Publice – SNSPA București, care a realizat ca „expert în dezinformare” („curat dezinformare!”) un studiu „tehnic”, adică, vezi Doamne, obiectiv, menit a identifica mecanismele propagandei pro-ruse în România?! „Studiul” a fost valorificat de „celebra necunoscută” Iulia Stănoiu, „jurnalist de investigație” al Context.ro. Ca orice „jurnalist de investigații” care se respectă, Iulia Stănoiu are o fotografie de profil… confidențială.

Dezinformatorii și manipulatorii strigă dezinformare și manipulare!

Acest text, ordonat, fără îndoială, de diviziile de dezinformare și manipulare ale statului subteran, scris de „experți” pe care nimeni nu îi cunoaște, produși în și finanțați din laboratoare obscure, nu face decât să acuze fără a aduce nici măcar un singur exemplu de afirmație mincinoasă sau de dezinformare. Nici unul? Avem acuzați fără acuzații.

Prețios, ni se prezintă metoda „științifică” aplicată. Lăsând la o parte viciile metodei descrise, care nu are nici o legatură cu cercetarea științifică (ce se poate aștepta de la niște pseudo-oameni de știință făcuți profesori la apelul bocancilor?!), urmându-i pașii nu poți ajunge la unul ca mine în nici un fel; ca, de altfel, la aproape nici unul dintre ceilalți nominalizați. Eventual doar pe considerentul că alții, cu aceeași lipsă de argumente mi-au / ne-au aplicat o anume etichetă.

Aici stă o bună parte a escrocheriei: prezinți o metodă de cercetare, ca să faci lumea a crede că ești obiectiv și că este verificabil raționamentul tău, după care dai numele celor pe care vrei să îi murdărești, sugerând că la ele a condus cercetarea circumscrisă de acea metodă, totul subordonat ideii că nimeni nu va verifica dacă există un drum real de la „metodă” la „concluzii”. Iată un procedeu demn de școlile de dezinformare și manipulare nazistă și sovietică.

Articolul ambiționează a-i demasca pe cei ce sunt „purtătorii tezelor pro-ruse și pro-putiniste”. Nicăieri, însă, nu sunt prezentate, definite, descrise aceste teze. În mod normal, fără a ști care sunt tezele incriminate nu avem cum ști cine este purtătorul lor și cine nu. Spuneți-mi ce este putinismul și vă voi spune dacă sunt putinist sau nu! Tembelismul progresist nu se împiedică de asemenea principii. El aplică maxima lui Andrei Ianuarevici Vâșinski, procurorul stalinist: „Dați-mi omul și vă voi da crima!”

Textul distribuit de dl Goșu, o altă vuvuzea neoconservatoare autoproclamată „expert” și umflată cu pompa unei propagande imunde, nu este decât o calomnie ordinară care arată disperarea propagandiștilor războiului, unipolarismului și ai globalismului așa zis progresist, confruntați cu adevărul … adevărat și cu popularitatea crescândă a celor care îl afirmă, înfruntând denigrarea și amenințarea cu curajul de a spune simplu că “regele este gol”.

Acest text este o rușinoasă reluare a unei liste negre repetat aruncată pe piață inclusiv prin abuzarea bunei credințe a populației și a facilităților oferite de sistemele de comunicare virtuală. Textul este o amenințare și o negare a libertății de opinie și a libertății de expresie.

Atâta mai pot colportorii urii și propagandiștii războiului. Dacă ei știu adevărul, să îl spună și să îl dovedească. Trăim, însă, într-o lume orwelliană în care adevărul este denunțat ca minciună iar minciuna este calificată drept adevăr.

Autorii acestui articol (cei care îl semnează și cei care l-au inspirat și plătit) sunt de fapt componente ale rețelei minciunilor care vor să ne convingă că sunt purtători ai adevărului doar prin afirmația că aceia care spun adevărul ar minți (sic!). De ce spun adevărul dl Goșu sau așa zișii experți care au creat un așa zis ong așa zis specializat în descoperirea dezinformării putiniste??? Pentru că aceia care au alte opinii mint. Punct! Simplu!

De fapt, așa zisa „rețea a minciunilor” este formată din toți cei care nu sunt de acord cu autorii așa zisei „cercetări tehnice” sau, mai exact, cu patronii acestora, chiar dacă cei incluși în rețea au formulat public adesea opinii diferite și au prezentat argumente diferite. Ceea ce îi unește pe „mincinoși” sunt onestitatea în căutarea adevărului, dezacordul cu dezinformarea practicată de cei care îi etichetează drept vectori ai politicii ruse și, foarte grav, imensa lor credibilitate în continuă creștere.

Dacă în „rețea” ar fi introduse personalitățile străine care gândesc la fel cu cei acuzați în articolul din Context.ro, lista ar trebui să îi cuprindă și pe John Mearsheimer, Jeffrey Sachs, Henry Kissinger, Noam Chomsky, Donald Trump, Hubert Vedrine și mulți, mulți alții care pentru politologie și planificarea politică a Occidentului colectiv reprezintă infinit mai mult decât pigmeii diformi ai gândirii și conștiinței ascunși prin obscure entități de tipul acestei ong. De ce nu sunt pomeniți și aceștia? Pentru că numai menționarea numelui lor ar arunca în ridicol toată construcția bricolată de „experții” anti-putiniști.

În ce constă minciuna, nu se mai spune. Criteriul minciunii este dezacordul cu cel care se intitulează purtător al adevărului

Cândva m-am întrebat dacă dl Goșu este chiar un expert ale cărui opinii merită a fi cercetate. Acum am scăpat de dubii. El nu este decât un propagandist ordinar. Nu degeaba a studiat la Moscova practicile dezinformării sovietice. Păcat!

Cândva am participat la fondarea SNSPA. Împreună cu alți fondatori voiam să dotăm România cu o instituție academică de valoarea și prestigiul ENA (École nationale d’administration). Pe această traiectorie a plecat și a mers pentru un timp. Aceasta până când a devenit captiva „statului subteran”. Păcat!

Cândva, inclusiv în calitate de Președinte al AP – OSCE sau de vicepreședinte al Comisiei juridice și pentru drepturile omului a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, am pledat în favoarea instituționalizării societății civile, ca modalitate de consolidare a democrației, de autoadministrare a grupurilor socio-profesionale și de promovare a intereselor lor legitime, precum și de garantare a coeziunii naționale. S-a ajuns, însă, la o rețea de ong-uri funcționând ca acoperire pentru acțiunea unor forțe obscure anti democratice și anti naționale. Păcat!

Și încă o observație! Autorii și colportorii articolului din Context.ro, ca și ong-ul cu pricina, se recomandă ca fiind „experți în dezinformare”. Probabil aceasta este singura lor declarație sinceră. Gura păcătosului adevăr grăiește! Ca experți în dezinformare fac ceea ce știu: dezinformează. (Deși, nici măcar pe asta nu o fac bine.) Ceea ce ne lipsește sunt experții în corecta informare. Dreptul la corecta informare trebuie și el inclus în lista drepturilor fundamentale ale omului iar încălcarea lui sancționată. Deocamdată nu este. Păcat!