În ultima vreme răzbat știri alarmante despre nivelul „impresionant” la care a ajuns „inteligența” creată de mintea și mâna omului aflat pe cale să-și piardă drepturile de autor și să scape frâiele. Euforia începutului face loc treptat angoasei neprevăzutului. Atât timp cât tehnologia s-a limitat la preluarea sarcinilor epuizante fizic pentru muritori, totul a mers bine. Tiptil, însă, s-a infiltrat mai peste tot. Tot mai des își înlocuiește creatorii, face din ei șomeri și-i lasă pe drumuri. Deocamdată panica îi atinge pe cei ajunși la cheremul minții reci și artificiale și puși în imposibilitatea de a-și mai purta de grijă lor și familiilor. Pe alții, însă, beneficiile noii (a)normalități îi extaziază și nu mai prididesc cu laudele.
Printre lăudători se numără și generația studioasă, scutită ca prin miracol de tortura buchisitului prin biblioteci. Grație noilor jucării, nu mai e nevoie nici măcar de scotocitul internetului. Compilatorul de serviciu rezolvă problemele în câteva secunde. (Măcar de s-ar obosi să citească și de s-ar căzni să înțeleagă ce le-a scris făcătorul de teme!) Nici pionii din mass media nu se plâng. Și ei apelează la serviciile IA, capabilă să adune laolaltă în câteva minute cât nu le adunau lor picioarele pe drumuri investigative și cât nu recoltau din zeci de interviuri. Nici milioanele de influenceri nu se vaită. De ce-ar face-o, când li se pune la dispoziție material influențabil din abundență? Și nu orice material, ci unul corectat de corectitudinea în vigoare, validată la rândul ei de stăpânii propagandei. Iese la lumină doar ce-are voie să iasă, iar cu restul… nu-și mai frige nimeni nici limba și nici degetele. Nu știu cum se poziționează scriitorii, poeții, traducătorii, actorii și artiștii în general. Oare sunt încântați de „inspirația” gratuită, sau sunt îngroziți de perspectiva furtului de intelect și al sursei de venit, ori de periclitarea poziției din lumina reflectoarelor?
Creatorii de soluții cochetează de ceva timp cu năstrușnice idei salvatoare. Ba inventează „profesii de viitor” – inutilități care să dea senzația de utilitate –, ba vin cu propuneri de implementare a așa-zisului venit de bază universal (celebrul UBI). Oare ce-ar închide mai bine gura alarmiștilor? Ocupația de dragul ocupației, sau pachetul cu strictul necesar, cât să prevină delictele și ieșirile din fire ale mulțimilor înfometate? Presupunând că, odată ziua de mâine asigurată, nu va mai fi nimeni tentat să dea în cap nimănui: De unde finanțarea UBI? Din taxarea industriașilor nu poate veni, fiindcă stăpânii de sclavi, fie și robotizați, sunt intangibili din vremuri imemoriale. Și apoi, dacă majoritatea s-ar mulțumi cu UBI și n-ar mai mișca un deget pentru un venit suplimentar: cine și cum ar mai achiziționa produsele robotizării? Chiar și dacă unii mai conștiincioși și-ar continua destinul productiv: ce garanție am avea că ei ar umple golurile din domenii mai puțin agreate și imposibil de automatizat precum îngrijirea sănătății ori asistența socială? Lăsăm întrebările suspendate și sperăm ca IA să se ocupe (și) de soluționarea lor.
Oriunde lenea, apatia și inerția simțurilor sunt la ele acasă, IA le deservește cu devotament. Totul la comandă și la o apăsare de buton. La comanda instructorilor, se înțelege. Utilizatorii sunt simpli cobai care-și așteaptă rândul la cosmetizare cerebrală, grație ofertelor ce le dezvoltă dependențe mai solide și mai eficiente decât orice drog sintetizat vreodată în laboratoare. Dacă la începuturi IA mai avea ceva maniere și redacta un articol „științific” în baza datelor citate din lucrări reale, acum inventează de-a valma teme, articole și bibliografii. Doar strânsă cu ușa de sceptici recunoaște că a fabulat. Între timp programului i s-au adăugat condiții noi. Nu mai merge ca la începuturi, când puteai să-i ceri să defăimeze un preparat „X” pe motive de nocivitate, ori să laude ce nu merita, și când genera dezinformare la comanda oricui. (Rata refuzurilor era de doar 5%.) Acum (dez)informarea e centralizată, se supune noii corectitudini și exclude din bibliografie tot ce nu-i conform. Angrenajul e uns cu alifii speciale și face tot ce-i dictează autorii morali ai algoritmilor. Măsluiește informații mai convingător decât bipezii încarnați, tot mai slabi la divulgarea falsurilor. Ochiul IA seamănă tot mai mult cu al lui Argus (rebotezat Big Brother), iar vigilența îi sporește zilnic. Scapă cine are tăria să-l ignore și să-și vadă de treburi ca și când Ochiul n-ar exista.
Actualele producții IA sunt la fel de spălate pe creier și corecte politic cum se cer și utilizatorii. Odată ieșită pe poarta fabricii, IA, devenită mentor, se perfecționează zilnic în spălarea de noi și noi creiere. Face o grămadă de pui și-i aplică sub formă de inele, brățări, belciuge, bentițe și cătușe „smart”, menite să le (supra)vegheze existența. Le numără pașii, respirațiile și bătăile inimii, le înregistrează fazele somnului și frumusețea ori coșmarul viselor, le măsoară nivelul stresului, al glicemiei, tensiunii ș.a.m.d. Nimic omologat, totul vine din fabrica de jucării suficient de istețe cât să-și impresioneze posesorii. Nimeni nu se întreabă cum funcționează minunile tehnicizate fără laborator și fără specialiști, și dacă face bine transmițând date tot mai sensibile – reale sau fictive – la centru, date în baza cărora se elaborează noi și noi algoritmi de subjugare a inteligenței native. Toți devin propagandiști și recită ce le șoptesc generatoarele de escrocherii, iar turma potențialilor clienți la igienizarea neuronilor crește văzând cu ochii. Singura lor grijă e să schimbe la timp bateriile și să le pună la încărcat, altminteri riscă să nu mai știe pe ce lume se află și cum se simt! Toți se complac în a se lăsa dirijați încotro li se promite securitatea și se practică securizarea… datelor comportamentale.
Mulți din câți se abonează la IA ca să-și ia de acolo Lumina – corectă și corectată politic! – sunt impresionați de capacitatea de sinteză excepțională. Nimeni nu mai e nevoit să-și bată capul cu cărți de dezvoltare personală, că îi dezvoltă și dresează IA de nu se văd. Testul planetar desfășurat în pandemia de C19 a fost un succes deplin! În curând, tot ce-o să curgă prin canalizarea comunicării va fi ca la carte, mulțumită IA. Nici măcar să plagieze nu mai are nevoie, fiindcă minte, halucinează și se dă pricepută la orice, fără pic de jenă. Discriminează sub pretextul combaterii discriminării, și înăbușă libertatea de opinie făcând loc libertinismului. Dacă la început era mai modestă și își prezenta scuze când era prinsă cu mâța-n sac („… încă mă antrenez și învăț zilnic lucruri noi!”), acum e insolența consolidată și sugerează criticilor că e cazul să învețe cum se pun întrebările – în fond, răspunsul IA e pe măsura inteligenței celui care întreabă! (Sau e de fapt oglinda priceperii programatorilor și a istețimii clienților în forma(ta)re?)
Așa cum am refuzat socializarea rețelelor, refuz și să apelez la informațiile gata filtrate, preparate și servite à la carte. Orice-ai alege și în orice ordine ai ingurgita, întreg meniul e conceput în conformitate cu intențiile făuritorilor și pe măsura consumatorilor… consumați. E ca și cum ai alege președintele din trupa „aleasă” în prealabil de hoții puterii. Nu mi-e greu să mă opun intrării în hora ce devine automat spirală, și nu-i simt lipsa câtuși de puțin. Cum să-ți lipsească ceva care pentru tine nu există și de care nu ai nevoie?! Ce motive ar fi avut omul cavernelor să viseze la șampanie, icre negre, sau măcar la cheeseburger? De ce-ar tânji săracii săracilor după luxul pe care nu și-l pot imagina, și de ce s-ar mistui de dorul iubirii și al prieteniei tocmai nababii convinși că-și pot cumpăra orice? Ce-i drept, trecuților prin viață și obișnuiți cu multe le este mult mai facil să se abțină de la tentații bizare, decât celor picați direct în lumea a cărei „inteligență” le-a îndoctrinat deja părinții.
Armele de… debilitare în masă fabricate de industrii sunt ieftine, mai accesibile decât educația, și extrem de spornice. Pe perioada pandemiei de C19 au existat nenumărate rapoarte despre oameni tineri și (fizic) sănătoși tun, dar incapabili să reziste presiunii mediatizate care le-a instilat, infiltrat și insuflat o teamă disproporționată de „virusul ucigaș”. Mulți au cedat psihic și și-au pus capăt zilelor, convinși fie că adăposteau deja virusul, fie că n-aveau cum să scape din ghearele… fricii propagate impecabil cu sprijinul IA. Prima versiune s-a dovedit falsă la autopsie, a doua a făcut dovada eficienței metodelor de manipulare la scară planetară. Faptul că ne-am procopsit cu o IA care poate face într-o secundă ce dura odinioară o oră cucerește naivii și satisface adevărații profitori ai celor 3.599 de secunde astfel câștigate/economisite. Nu pentru ars gazul a fost inventată IA, ci pentru perfectizarea șantajului, ca nu cumva utilizatorii să se creadă în siguranță și la adăpost. IA îi transformă în sclavii propriilor unelte și-i ține în priză până la… blackout. Cea mai macabră dintre „performanțele” artificializării e sporirea ratei de epuizați cerebral, victime sigure ale confuziei informaționale și ale manipulării globalizate. În timp ce IA își consolidează memoria, creierul uman se transformă în șvaițer ale cărui goluri solicită mult mai mult spațiu decât materialul propriu-zis.
Cine ar fi crezut că IA o să fie un cenzor mai operativ decât orice spion sau turnător racolat vreodată de autocrați? Pui o întrebare ingenuă uneia dintre uneltele inteligente pe nume ChatGPT, ori OpenAI: „Există o corelație între creșterea consumului de antidepresive/-psihotice/tranchilizante și apatia/inerția cetățenilor?” și te trezești cu replica generatorului de răspunsuri care-ți infirmă vehement supozițiile și te atenționează – cu un scris înroșit de furie și prevăzut cu multe semne exclamative – că ești pe cale să devii victima unui fake news ori complot. În traducere: „Ai grijă cum pui întrebările dacă nu vrei să răspunzi unora adresate de instanță!” Dacă vrei să afli de la specialistul artificial despre relația dintre vaccinarea cu mRNA și reducerea drastică a ratei natalității vei primi o lecție sobră despre grijile omenirii: inflație, pandemii, războaie, schimbări climatice etc., care înfrânează activități prolifere. Iar dacă insiști cu reflecțiile ori o dai pe glumă, afli că IA nu gândește și nu glumește: Ea aplică filtre și-ți blochează fie afirmațiile, fie contul pentru „încălcarea regulilor comunității”. Ba, dacă ai ghinion, te poți trezi și cu oamenii legii la ușă.
Buclucurile subsecvente unei șuete amicale în vremuri nedigitalizate erau nimica toată pe lângă consecințele „spoveditului electronic”. Dacă pe vremuri confesiunile riscau să-ți fie divulgate de indiscreția personalizată câtorva apropiați sau mai îndepărtați – cel mult unui sat întreg –, astăzi prietenul universal, singurul mereu dispus să „asculte” ce-ai de zis, îți divulgă secretele cui n-ai gândi, și asta în timp real. Cum ai deschis gura sau ai atins tastatura, cum ți-ai semnat condamnarea și ți-ai cedat drepturile de autor asupra opiniilor și intimităților unor terți (de obicei Microsoft, dar mai sunt și alți doritori să te deposedeze digital). Câți dintre guralivii ecologiști știu câtă energie consumă o singură tastare, și câți adulatori de aplicații știu și (la) ce acced? Câți se obosesc să citească „contractul” de predare a proprietății intelectuale redactat cu litere minuscule pe sute de pagini de companiile de căpușe avide de putere și profit?
Ce rost mai are mersul la școală, dacă profesorii predau știința sortată în prealabil de IA și se mulțumesc cu teme și răspunsuri livrate… tot de ea, perfecționându-le elevilor statutul de analfabet multiplu: funcțional, numeric, social, economic, geografic, istoric, emoțional etc. Educația a murit, trăiască idiocrația, căci a ei va fi împărăția deșertăciunilor lumești! În timpul câștigat prin predarea sarcinilor, oamenii se pot dedica lor înșiși, se predică. Bunăoară se pot produce pe platformele exhibiționist-voyoristice, în care triburile fac schimb de elucubrații. Vine fiecare cu ce poate și pleacă cu ce (nu) poate duce. Odinioară jurnalul intim și spălatul rufelor murdare erau chestiuni private, cel mult familiale. Acum au devenit domeniu public și izvor nesecat de informații pentru IA: toți își declamă visele, își trec în revistă obsesiile și compulsiile, postează ce-au ingurgitat și ce-au excretat, se afișează cu bebeluși și cu animale de companie, își publică intimitățile și certurile cu partenerii. Toate coordonatele temporospațiale și toți parametri psihici, biologici și sociali sunt la vedere. Timp să ai, că are cine și cum să ți-l omoare, dacă nu faci față singur.
Sigur că IA mai și greșește, dar asta o face „mai umană”, spun indulgenții. Nimeni nu-i perfect, cel mai puțin inteligența naturală care i-a stat model. Dar nu tocmai asta ar trebui să ne înfioare? Cunoaștem abjecția și cruzimea firii umane. Ce ne facem dacă într-o bună zi algoritmii nu se vor limita la securitatea trupelor și livrarea de informații din terenul advers, ci vor lua decizii militare?! Oare cei care și-au păstrat neuronii întregi și imunitatea în fața IA vor ști să evite catastrofele și să stăvilească ditamai colosul dezvoltat de savanți spălați la rândul lor pe creier? Demersul are sens doar dacă te poți transpune în mintea infractorilor. Altminteri vei șchiopăta mereu cu adaptările, întocmai ca laboratoarele de controlat dopingul ori contrafacerile din alimente și bunuri de consum. Posibil ca producătorii înșiși să nu mai poată struni monstrul conceput să „rezolve probleme complexe”.
Cu toții avem deficite și avem dorințe. Dacă-i lăsăm pe alții să le identifice și să umble la ele, riscăm să nu ne mai aparținem. Nicio inteligență din lume – cel mai puțin cea artificială – nu ni le poate completa și împlini. O putem face doar noi înșine, prin eforturi continui de a ne păstra mintea întreagă, trupul sănătos și sufletul curat. Tragismul nu constă în programarea inteligenței artificiale, ci în programarea noastră, a tuturor: în/prin grădinițe, școli, instituții, partide, mass media. Am devenit obiecte de studiu pentru un soft inflexibil, spălat pe creier și corect(at) politic. De mult i se prezice omenirii prăbușirea spirituală, dar nimeni nu s-a neliniștit într-atât încât să intervină. De-acum rămâne totul în seama IA. În viitorul nu prea îndepărtat nimeni n-o să mai pretindă că Este pentru că gândește, ci pentru că e băgat în seamă de un zombi pe nume IA.
Articol foarte profund care pune degetul pe rană! IA ne transformă într-adevăr în consumatori pasivi de informație pre-digerată. Mă întreb câți dintre noi își mai dau seama că pierd capacitatea de gândire critică independentă. Mulțumesc pentru această perspectivă lucidă! Un profesor amic a zis: ”- Observ în fiecare zi efectele. Elevii nu mai cercetează, nu mai gândesc – doar copiază ce le oferă ChatGPT. Și părinții îi încurajează! ‘E mai eficient’, spun ei. Dar eficient spre ce? Spre analfabetism funcțional? ” Deși sunt de acord cu multe din punctele ridicate, cred că problema nu e IA în sine, ci modul în care ne raportăm la ea. Ca orice unealtă, poate fi folosită constructiv sau distructiv. Cheia e educația – să învățăm să o folosim fără să devenim dependenți. Comparația cu Argus/Big Brother e perfectă! Cedăm voluntar toate datele noastre personale pentru ‘comoditate’. Ceasurile smart, telefoanele, aplicațiile – toate ne monitorizează 24/7. Și noi plătim pentru privilegiul de a fi spionați! ‘Armele de debilitare în masă’ – formulare genială! Văd în jurul meu oameni care nu mai pot funcționa fără GPS, fără telefon, fără aplicații. Și-au externalizat memoria și capacitățile cognitive. Ce se întâmplă când sistemele se prăbușesc? Articol care ar trebui citit în toate școlile! Dar, ironic, în epoca IA, cine mai citește texte lungi și complexe? Poate că tocmai asta e planul – să ne reducă capacitatea de atenție și de analiză până nu mai putem procesa gândirea critică. Să împărtășim cât mai mult!