La citirea cu creionul în mînă a Publicisticii lui Arghezi (10 pagini mari şi late, nici mai puţine, nici mai multe) dau peste tableta Scriitorul la conducerea statului apărută în Ţara noastră, 30 mai 1926.
Din această tabletă a izvorît cu ceva ani în urmă un eseu de-al subsemnatului despre iluzia lu Arghezi. Scriam luîndu-l în serios pe T. Arghezi, că pledoaria sa pentru promovarea scriitorului în fotolii guvernamentale, pe motiv de morală, se dovedea, chiar în epocă, produsul unei iluzii periculoase. Gîndurile publicistului fuseseră stîrnite de numirea lui Octavian Goga ca ministru de interne în Guvernul Mareșal Averescu, instalat în 30 martie 1926. Un Guvern – marionetă al PNL. Ionel Brătianu şi-a dat seama că după patru ani de Guvernare, trebuie să-şi retragă Partidul în Opoziţie. În Opoziţie şi l-a retras, desigur, dar l-a păstrat la Putere prin formula Guvernului Averescu.
La vremea eseului meu, polemizam cu Arghezi, invocînd exemple de intelectuali infinit mai imbecili politiceşte decît politicienii de profesie, eminamente imbecili.
Acum însă, descopăr că articolul a apărut în Ţara noastră, ziarul lui Octavian Goga.
Şi, deodată, văd într-o altă lumină un pasaj, pus de mine, atunci, pe seama iluziei lui Arghezi:
„Venirea poetului Goga la guvern şi la un departament de importanţa Internelor, indică o schimbare de curent şi răscumpără vechea umilinţă şi slugărnicie comandată, în care a fost apucat şi tîrît scriitorul, Negrul boicotat de yankeii noştri politici.
Românii vor avea răgazul să vadă că scriitorii sînt cel puţin tot atît de vigilenţi şi buni gospodari ca şi economiştii improvizaţi, minus ifosul şi fanfaronada. Scriitorii vor aduce la conducerea statului rîvna lor zămislitoare, preocuparea de dreptate aplicată şi liniile caste, fără sinuozităţi bizantine, ale construcţiilor curate, înălţate în sus şi nu scobite dedesubt, cu labirinturi de beciuri, menite să ascundă ruşinile ce nu îndrăznesc să se ivească la balcoane“.
De fapt, nu-i nici o iluzie!
E un bacşiş generos primit de T. Arghezi pentru asta, de la domnul ministru!
Un comentariu pentru articolul „Iluzie sau bacșiș în cazul lui Arghezi?”