Imaginea României lui Iliescu în Japonia

Momente și evenimente comentate de mine. Ziua Națională a României din 1993 m-a prins departe de țară, la Tokio, în hotarele unei călătorii de documentare în Japonia. Pe lîngă reportaje despre cele văzute la fața locului, am trimis redacției, spre publicare, și însemnări despre prezența României în Japonia. În aceste condiții, era normal să apară în numărul din 3 decembrie 1993, relatarea intitulată Umbra lui Iliescu la Tokio (1).

Ziua națională a României n-a trecut chiar total neobservată aici, la Tokio, unde diferențele radicale de București nu se reduc doar la faptul că în capitala noastră e un frig de crapă pietrele, pe cînd în capitala lor e o toamnă splendidă, cu soare îngăduitor și temperaturi de plus 18 grade. Tokio e despărțit de București prin mii de alte lucruri. Prin blocurile de cîte 40 de etaje, luminate ca de bal, prin autostrăzile sofisticate, prin excesul de mărfuri.

De 1 Decembrie, trei cotidiane de limbă engleză au vorbit despre România. „Japan Times” a publicat aproape o pagină întreagă, cu semnături de Ion Iliescu, Mircea Mitran (ambasadorul nostru în Japonia), Teodor Meleșcanu, Tsutomu Hata (președintele Societății de prietenie Japonia-România), Hyousuke Kujiraoka (liderul grupului parlamentar de prietenie cu România), iar „Mainichi Daily News”, o jumătate de pagină, iscălită de Ion Iliescu și Mircea Mitran. Titlurile sună cam așa: „Națiunea sărbătorește 75 de ani de unitate”, „Pe drumul privatizării”, „Prioritate acordată strîngerii legăturilor cu Japonia”, „O societate care aplaudă progresul”. Din faptul că semnăturile lui Ion Iliescu și Mircea Mitran apar în două ziare diferite, nu trebuie să tragem concluzia pripită că respectivii s-au lăsat de politica românească pentru a se apuca de publicistica japoneză. Cei doi semnează în cele două ziare același articol. Dacă Mircea Mitran face, totuși, o schimbare (în „Mainichi Daily News” el zice: „Mulțumesc călduros lui «Mainichi Daily News», pentru că-mi oferă prilejul să adresez …”, iar în „Japan Times”: „Mulțumesc călduros lui «Japan Times», pentru că îmi oferă prilejul să adresez …”), Ion Iliescu publică și-ntr-un ziar și în celălalt, același articol de la primul la ultimul cuvînt. Diferă pe lîngă titlu, fotografiile. „Mainichi Daily News” ne oferă (mai precis oferă japonezilor) un Ion Iliescu zîmbind în stilul deja celebru, pe cînd „Japan Times”, un Ion Iliescu eminamente serios. Nu e nici o îndoială ca fotografiile au fost alese la întîmplare. Altfel nu-mi explic de ce Ion Iliescu apare întristat, sub un titlu de un optimism propagandistic în stare să-l facă invidios și pe Iosif Chișinevschi: „Mîndru trecut, luminos viitor”. Dînd cu ochii de un asemenea titlu, japonezii care nu sînt prea tari la politică, vor fi crezut o clipă că e vorba de aniversarea Partidului Comunist Japonez. Impresie mult întărită și de varianta englezească a deplinului limbaj de lemn în care-i scris articolul. Iată un exemplu: „Al nostru e pămîntul cu fertile cîmpii, cu munți bogați în păduri și minereuri, cu lucrători harnici pe ogoare, în uzine, în institutele de cercetare”.

Un alt cotidian, „The Daily Yomiuri”, publică amplul articol „Demonstranții români cer președintelui, guvernului să demisioneze”. Articolul – în fapt, o depeșă a Agenției Reuter – oferă japonezilor o amplă relatare de la mitingul organizat luni la București de Blocul național Sindical și Cartelul Alfa. Descriere seacă a acțiunii sindicale, depeșa Agenției Reuter e o violentă denunțare a stărilor de lucruri din România de azi. E suficient să evidențiez că, la un moment dat, articolul precizează drept salariu minim, oferit muncitorilor români de guvernul Văcăroiu; suma de 26 de dolari. Un muncitor de la Toyota cîștigă 37 de dolari pe oră! (Atenție, nu e greșeală de tipar!) Secvențele surprinse de reportaj sînt menite a sublinia nu numai o sărăcie absolută, inimaginabilă în Japonia, dar și o nemulțumire populară în creștere. Se spune, astfel, că demonstrația de luni, a doua în ultimele două săptămîni, exprimă o mișcare de protest muncitorească de proporții nemaiîntîlnită de la căderea lui Ceaușescu pînă acum. Pentru a sublinia amploarea revoltei populare, articolul precizează că cei 40.000 de participanți la miting au protestat prin gheață și zăpadă.