Poetul Marin Sorescu semnează niște versuri care sună așa:
„Un sentiment plenar
Din ce în ce mai rar:
Când ies doar pe balcon
Şi cred că-s avion.
Şi zbor cu glastre-n braţă
Prin liniştea măreaţă.
Şi-o cioară subţioară
Mi-arată cum se zboară”.
Vreau și eu să pornesc pe deasupra blocurilor, în zone cu aer mai puțin poluat. Cu lume mai veselă. O lume cu știri mai bune. Această fotografie, semnată Bored Panda, îmi aduce aminte mereu că îți pot crește aripi dacă faci un gest frumos în stânga, altul în dreapta.
Dacă vorbești corect, dacă nu te enervezi.
„Cine crede-n zbor e stăpân peste zare”, este un adevăr notat de Lucian Blaga. Dar, această stare aparte nu este proprie doar poeților. Știu, ei au puteri nelimitate. Mai sunt însă și alți pământeni care gândesc similar. Iată ce spune, spre exemplu, un mare sculptor român:
„Eu nu am căutat, în toată viaţa mea, decât esenţa zborului! Zborul – ce fericire!” Sunt cuvintele lui Brâncuși.
Cred că zborul este accesibil oricui. Dacă îl dorește cu adevărat.
Vă invităm și pe dumneavoastră la această experiență unică. Se poate face dimineața înainte de micul dejun. Pe la ora 11, dacă nu ai altă treabă mai urgentă. După prânz, în locul unui somn care te aruncă iar în pat. Pe la ora ceaiului. Ultima șansă este înainte de culcare. Spui o rugăciune și apoi începi să zbori. Pe o traiectorie interplanetară.
Lasă un răspuns