Imagini comentate: Lacrimi de tristețe, lacrimi de bucurie

„Îmi place să merg întotdeauna prin ploaie pentru că nimeni nu-și poate da seama că plâng.” Cuvintele aparțin lui Charles Chaplin.
Dar, ce facem când nu plouă și trebuie să ascundem lacrimile?
A fost, de fapt, o introducere la imaginea comentată astăzi, 7 noiembrie, 2021. Cititorii de la cristoiublog.ro o vor vedea abia pe 8 noiembrie, când mă pregătesc deja pentru următorul text.

Lacrimile de tristețe, de bucurie fac parte din viața noastră. Sigur, mai sunt și lacrimile de la ceapă, ori lacrimile artificiale, folosite atunci când ochii sunt prea uscați.
Nu uitați, stimați cititori să mai clipiți din când în când, atunci când folosiți prea mult tehnologia ecranelor. Telefoane, tablete, televizor etc… Atunci se curăță globul ocular.
Moscova nu crede în lacrimi, asta știm de mai mult timp. Dar dumneavoastră? Dumneavoastră credeți ?

LACRIMI

Când eram, acum ceva timp la Breaza, în județul Prahova, am întâlnit o femeie cu basma în fața porții. Ca de obicei, am intrat în vorbă pentru a afla, eventual, o poveste de viață. După primele replici, avea lacrimi în ochi.

– Ce este?, am întrebat cum era și firesc.
– De la poarta mea se văd crucile celor trei băieți ai mei. Stătea pe strada cu unul din cimitirele din oraș. Fuseseră grav bolnavi.

Peste câteva ore, merg la o festivitate de premiere. Doi părinți plângeau de emoție și bucurie pentru marele succes al copilului lor.
De multe ori, copiii sunt surse de lacrimi pentru părinți. De tristețe, de bucurie!

Mai sunt lacrimi prefăcute. Ale actorilor, ale bocitoarelor. Unora le reușește mai bine, altora nu prea și se vede de la mare distanță că nu sunt autentice.
Termin cu câteva beneficii ale lacrimilor. Te poți descărca prin lacrimi, iar un plâns la pruncul abia născut reprezintă victoria unei noi vieții. Începe o nouă existență pe planeta noastră. Să îi urăm să aibă de-a lungul deceniilor mai puține lacrimi de tristețe, cât mai multe lacrimi de bucurie. Am zis!