Împărăția lui Fuji – san: Despre pictorul Hiroshige

Lângă calculatorul de unde expediez texte în spațiul virtual se află două cărți. „Stația Tokyo – jurnal de ambasador”, semnată Radu Șerban și un album de pictură – „Hiroshige”.
Dacă despre domnul Radu Șerban am avut ocazia să scriu de mai multe ori, azi este rândul marelui autor de stampe.
Dar, să vedem contextul.

Pe coperta albumului este chiar muntele sfânt al japonezilor. Vulcanul Fuji înalt de 3.776 m, simbolul țării, este cel care dă numele unei împărății speciale. Sufixul – san, ne explică domnul Radu Șerban, își are originea în nobilul respect pentru cel considerat a fi un zeu, ori reîncarnarea unei zeități. De aici vine titlul rândurilor pe care le citiți.

Hiroshige (1797 – 1858) era fiul lui Andō Genemon, gardian al pompierilor Edo. Diferite episoade indică faptul că tânărul Hiroshige era pasionat de schițe și probabil că avea tutela unui pompier care studiase la un maestru al școlii tradiționale de pictură Kanō . În primăvara anului 1809, când Hiroshige avea 12 ani, mama sa a murit. La scurt timp după aceea, tatăl său și-a dat demisia din funcția ce a fost preluată de fiul său. Apoi a murit și tatăl său. Îndatoririle zilnice efective ale lui Hiroshige, ca paznic de pompieri, erau minime, dar și salariul său era la fel de mic.

Fără îndoială, acești factori l-au determinat, în cele din urmă, să intre, în 1811, în școala maestrului ukiyo-e Utagawa Toyohiro. Se spune că Hiroshige a dorit mai întâi să intre la școala artistului mai cunoscut, Utagawa Toyokuni. Dacă Hiroshige ar fi fost acceptat ca elev de Toyokuni, s-ar fi putut să-și fi încheiat zilele ca un imitator de clasa a doua a desenelor obscure ale artistului concentrat pe figuri de fete și actori. Fără îndoială, gustul mai modest al lui Toyohiro a contribuit la formarea propriului stil al lui Hiroshige. Talentul său l-a determinat să găsească, în cele din urmă, o expresie completă în noul gen al tipăritului pentru peisaje.
Deși a primit numele de artist și o licență școlară la vârsta de 15 ani, Hiroshige nu a fost un copil minune și abia șase ani mai târziu, în 1818, a apărut prima sa lucrare publicată.

În domeniul ilustrației cărților, purta semnătura Ichiyūsai Hiroshige.
De îndată ce a putut, Hiroshige i-a transferat propriului fiu postul de paznic și s-a dedicat, în totalitate, artei sale.

Lucrările lui Hiroshige pot fi caracterizate de mai multe etape. Prima a fost perioada de început, de acumulări fundamentale pe plan artistic, de la aproximativ 1811 până la 1830. Aici a urmat în mare măsură activitatea profesorilor săi în domeniul portretelor de fete, actori și samurai .

Urmează prima sa perioadă de peisaj, din 1830 până în 1844, când și-a creat propriul ideal romantic de realizare a peisajului și creionării unor păsări și flori. De atunci datează faimoasele sale ,,Cincizeci și trei de stații ale Tōkaidō” și alte serii de desene care descriu priveliști ale peisajului din Japonia.

Ultima sa etapă, perioada 1844 și1858, a fost caracterizată de o valoare mai scăzută a lucrărilor, din cauza vitezei mari în care picta pentru a face față tuturor comenzilor.
Suntem în data de 3 decembrie 2021. Se anunță noi zile libere. Vor fi folosite pentru noi perspective din Împărăția lui Fuji – san.

jap 333 2 262951134_1022793685324934_4672854017833205885_n