În 17 decembrie 1989, Ceauşescu i-a chemat pe membrii CPEx la ședință ca să afle trădătorii

24/03/2014 | ✎ Ion Cristoiu

Stenograma, pînă la urmă, este corectă?

Ce să spun?!… Cînd am fost la Comisia anticorupţie, la audiere, după ce mi-au dat să semnez declaraţia, m-am stricat de rîs. Mă rog, am modificat-o pe ici pe colo, să nu rămînă în istorie că sînt analfabet… Aşa de bine transcrisese doamna aceea. Apoi, la acea şedinţă, să nu uităm că lucrurile au fost aşa de uluitoare, încît stenografele au rămas cu gura căscată. Poate au uitat să noteze. Normal, după asta a venit Silviu Curticeanu şi le-a spus s-o facă. Nu puteau să noteze nuanţele. În al doilea rînd, din punct de vedere constituţional, Ceauşescu respecta formal Constituţia. Partidul era conducător. Aşa era trecut în Constituţie. Dar rolul conducător al partidului nu însemna că automat un secretar de partid se ducea şi dădea ordine într-o întreprindere. Era un mecanism care funcţiona legal sau constituţional. Secretarul de partid făcea parte din conducerea întreprinderii. Din această calitate dădea dispoziţii. Comitetul Politic Executiv nu avea nici o putere legală, constituţională… Puteau să se întîlnească de cinci mii de ori cei din CPEx… Nu puteau să spună armatei să tragă sau să nu tragă. Nu-i asculta nimeni din armată.

Cum ar fi fost normal?

CPEx, instanţa supremă a partidului, se întruneşte, ia o hotărîre în care se spune aşa: „Consiliul de Stat şi preşedintele ţării sînt autorizaţi să facă, să dreagă…“ Şi, apoi, intra mecanismul constituţional. Or, în decembrie 1989 nu s-a respectat nimic din astea. Acţiunea de comandă a Armatei a fost făcută de Nicolae Ceauşescu nu în calitate de secretar general al partidului, ci în calitate de preşedinte al ţării. A-a, dacă aici era un Consiliu de Stat…, da, sînt de acord. Apoi, încă un lucru. Nu poţi să-l judeci pe un membru al CPEx de atunci, dintr-un alt sistem, cu o altă Constituţie, cu principiile Constituţiei de acuma. Este mai mult decît limpede. Şi, în cele din urmă, să nu iei în considerare raporturile lui Ceauşescu cu ei. De fapt, Ceauşescu îi chemase ca să afle trădătorii…

Cine erau trădătorii, aşa-zişii trădători?

Unul a fost Barbu Popescu care era primarul capitalei. El nici n-a fost implicat în proces. Iată, este liber. Al doilea a fost Ursu. Cel de la energia nucleară. Pentru el au intervenit sovieticii, ca să nu fie condamnat.

(Din cartea – interviu ”Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan”, semnată de Constantin Iftime la editura Contraria)

Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii