În 2005, Emil Constantinescu susținea că Traian Băsescu a aparținut Structurilor Securității. Nu l-a luat nimeni în seamă

Momente și evenimente comentate de mine. După trecerea în Opoziție, Emil Constantinescu, atacat constant de mine, cîtă vreme a fost președinte, potrivit obiceiului meu, taxat de unii ca bizar, mi-a devenit aliat în bătălia cu noul atotputernic al zile, Traian Băsescu. Explicabil de ce semnam în ediția din 25 noiembrie 2005 a Jurnalului național comentariul intitulat Cruciada lui Emil:

 Azi, 25 noiembrie 2005, se împlinesc două luni de cînd fostul președinte al României, Emil Constantinescu, și-a început cruciada sa împotriva sistemului oligarhic. O cruciadă care pare a da primele rezultate, dacă ne gîndim la violența cu care l-a atacat, miercuri seara, Traian Băsescu.

La emisiunea Zig-Zag cu Ion Cristoiu, de la Antena 3, din seara de 25 septembrie 2005, Emil Constantinescu a făcut mai multe dezvăluiri incendiare: apartenența lui Traian Băsescu la structurile fostei Securități, Stolojan – persoană-cheie a sistemului oligarhic din România, sistem creat de fosta Securitate cu banii Fondului Voluntar Special, schimbarea lui Stolojan cu Traian Băsescu – opera serviciilor secrete etc.

Afirmațiile nu veneau de la un macaragiu bîntuit la pensie de fantoma conspirațiilor împotriva țărișoarei noastre dragi. Veneau de la cineva ale cărui note de destin dădeau declarațiilor autoritatea de a fi luate în seamă: veneau de la cel care fusese președintele României între 1996 și 2000.

Se presupunea că, în timpul mandatului, Emil Constantinescu avusese la dispoziție suficiente informații și documente din arhive pentru a putea prezenta dovezi la un eventual examen public. Veneau de la un președinte care, deși putea candida la un nou mandat, n-a făcut-o, anunțînd cu mult înainte de debutul campaniei din 2000 că renunță la candidatură.

Politicienii români postdecembriști s-au remarcat și se remarcă prin crîncena bătălie de a ajunge și de a se păstra la putere, chiar și atunci cînd minima luciditate le spune că ar trebui să renunțe. Decizia de a nu mai candida, denunțată de adversarii politici drept lașitate, îl onorează pe Emil Constantinescu.

A dat curs lucidității și, în același timp, a întărit declarațiile sale din ultimul timp despre sistemul oligarhic care înlătură pe cei care îi stau în cale. Putem presupune că Emil Constantinescu a hotărît să nu mai candideze în clipa cînd și-a dat seama că structurile sunt mult mai puternice decît crezuse el.

Declarațiile lui Emil Constantinescu de la Zig-Zag cu Ion Cristoiu aveau toate datele de a produce un cutremur pe scena noastră politică. Erau atît de șocante, atît de răscolitoare, încît le-am luat ca pe un țipăt de disperare. Aflasem că are probleme de sănătate și m-am gîndit că sunt în fața unui om care vrea să mărturisească ce știe pînă cînd nu va fi prea tîrziu.

Spre stupoarea mea, declarațiile lui Emil Constantinescu n-au produs nici măcar un scandal. Ziarele și televiziunile, cu excepția cotidianului Ziua, Cotidianul și (atenție!) a unor publicații din Diaspora, le-au trecut sub tăcere. Nici unul dintre cei dezvăluiți, în frunte cu Theodor Stolojan, n-a catadicsit să răspundă, nici măcar să comenteze.

Declarațiile lui Emil Constantinescu nu erau însă dezvăluirile întîmplătoare ale unui fost președinte sedus de moderatorul Ion Cristoiu sau bîntuit de gîndul sfîrșitului. Erau – sau cel puțin se voiau a fi – începutul unei cruciade.

O cruciadă împotriva sistemului oligarhic al cărui prizonier sau reprezentant e însuși președintele Traian Băsescu. O cruciadă nu poate fi dusă de unul singur, dacă vrei să nu treci drept un Don Quijote al României anului 2005.

De la emisiunea din 25 septembrie 2005, Emil Constantinescu a avut numeroase intervenții la televiziune și radio: A1 TV, BBC, Realitatea TV. Ceea ce păreau inițial simple dezvăluiri ale unui politician bine informat – chiar dacă senzaționale – s-au dovedit a fi momentul de lansare al unui proiect.

În 2004, spune Emil Constantinescu, elita românească a optat pentru un proiect politic de compromis. Misiunea de a dărîma sistemul oligarhic i-a fost încredințată unui om din interiorul sistemului – Traian Băsescu – ,în speranța că doar un asemenea om știe cum să atace sistemul.

La nici un an de la scrutinul din 2004, concluzia e fără echivoc: Traian Băsescu nu și-a îndeplinit misiunea încredințată! Nici nu putea, zice Emil Constantinescu. Nu poți să lupți împotriva sistemului ticăloșit cîtă vreme tu ești prizonierul lui.
E nevoie de un nou proiect politic.
Fără Traian Băsescu.

Timp de două luni, cruciada lui Emil Constantinescu n-a fost luată în seamă. Strategie bine pusă la punct a structurilor. Acțiunea lui Emil Constantinescu urma să fie sugrumată prin indiferență sau, cel mult, prin aruncarea în ridicol.

Miercuri, 23 noiembrie 2005, la întoarcerea din Franța, Traian Băsescu a avut o reacție de o rară violență la dezvăluirile lui Emil Constantinescu. Aparent, președintele a răspuns astfel la acuzația că ar fi lucrat în structurile Securității.
În realitate, Traian Băsescu a reacționat la un posibil pericol mortal: Cruciada lui Emil Constantinescu nu mai e cea a unui solitar.