Atitudinea ruptă de realitate față de România a organismului Grupul Statelor Împotriva Corupției (GRECO), susținută deschis de unii procurori “haștag rezist” din Parchetul General (și tolerați de Ministerul Justiției ca procurori “haștag rezist”) are motive subtile, ce conduc pe alocuri spre faptul că șeful organismului, judecătorul croat Marin Mrčela, are ca “model de campanie globală anti-corupție” un “model rulat în parteneriat cu Fundațiile Soros”. Într-o țară precum România, guvernată cu opozanți publici ai controversatului “filantrop” nord-american, George Soros, impunerea unui dublu standard controversat de către colaboratorii- cărători de flipcharturi și cafea ai lui Mrčela apare, în consecință, ca fiind “cu dedicație”: spre exemplu, faptul că GRECO este interesat doar de Secția Specială (SIIJ) a procurorului Adina Florea, nu și de misteriosul Serviciu de combatere a infracțiunilor din justiție din cadrul DNA-ului lui Kovesi- un fapt care constituie cumulat o rușine, o nedreptate și un dublu-standard uriaș.
Pentru obținerea unui tablou cât mai complet al anti-corupției din România, GRECO ar fi trebuit să se concentreze egal pe toate informațiile apărute în spațiul public. Nu a făcut-o din motive care țin de evidente lipsuri în independența sa, în raport cu factorul politic, cel care îl și finanțează. Contextual, este de menționat și un alt fapt surprinzător: GRECO ignoră din anul 2017 susținerile publice ale reprezentanților DNA, care vorbeau de aducerea în fața Justiției a “sute de procurori și judecători” din România: era un tablou care evocă mai degrabă un sistem judiciar primitiv decât o democrație avansată.
Grupul Statelor Împotriva Corupției (GRECO) este un organism al Consiliului Europei (CE) care ar avea ca misiune urmărirea modului în care Statele aderă la standardele instituției pe anti-corupție (sic!). La o privire generală mai atentă, însă, se poate remarca faptul că în ultimii ani, GRECO s-a transformat într-un instrument brut, de presiune asupra Statelor UE “neascultătoare”, care nu “percutează” la sugestiile unor “elite” neo-marxiste ce căpușează Uniunea Europeană și Națiunile Unite. Este de menționat aici că GRECO este parte a unei nescrise “trilaterale” (alături de OECD și UNODC, organizații manevrate prin aceleași personaje, dar cu pălării diferite), care are rolul de a “cuminți” statele membre UE, prin presiuni de genul “îngrijorări” și “avertismente”. Lângă GRECO, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, OECD, este biroul de lucru al “anti-coruptului de serviciu”, slovenul Drago Kos- un partener al procurorului DNA Anca Jurma, dar și al unor site-uri Soros active în România, și care ajunsese la capacitatea de a contesta public Decizii ale CCR în România. UNODC (Oficiul pentru Droguri și Criminalitate) este o Agenție care a fost moderator pentru discursul lui Kovesi la tribuna ONU (2018) și despre care se dezvăluia că în 2015- prin directoarea Monica Beg, recomandase dezincriminarea posesiei și consumului de droguri în statele membre ONU.
Magistratul croat Marin Mrčela a judecat după anul 2000 crime de război la o Curte din Zagreb, iar din 2005 a fost numit reprezentant al Croației la GRECO, unde a avansat spre funcția de președinte. Magistratul Marin Mrčela a devenit mai cunoscut în 2008, când a “pedepsit” o crimă de război printr-o sentință ridicolă, dată în așa-numitul Dosar ““Punga” Medack”, referitor la torturarea și masacrarea a 28 de civili sârbi: el l-a achitat pe unul din asasini (un paramilitar albanez), respectiv a condamnat un ofițer croat pentru aceeași infracțiune la 7 ani de închisoare (în termeni reali, pe bună purtare, reduși la 5!). Este de menționat faptul că, potrivit procurorilor de la Haga, la dosarul ofițerului exista informația că a incendiat o femeie de vie și a profanat un cadavru.
În 2009, la o conferință internațională organizată în Rakitje (Croația), împreună cu organizația Transparency International (Soros), Marin Mrčela se declara adept al unui model de campanie globală anti-corupție în parteneriat cu Fundația Soros. Mrčela era un “dur”: el pleda, în cel mai pur stil al democrațiilor eșuate, pentru “limitarea imunității” la investigarea actelor de corupție. Simplul fapt că un “specialist” în monitorizarea corupției pleca de la premiza că acuzații de corupție ar beneficia de o “imunitate” ce trebuie “limitată” ar fi trebuit să ridice întrebări stânjenitoare, referitoare la oportunitatea sa ca “specialist” pentru GRECO.
În sept. 2017, în cadrul unei întâlniri încheiate cu semnarea unui Memorandum de “schimb de informații pe anti-corupție” între șefa Direcției Naționale Anti- Corupție (DNA), Laura Codruța Kovesi și omologul din Ucraina, Artyom Sytnik- director al Biroului Național Anti-Corupție (NABU), Kovesi prezenta printre realizările Republicii Procurorilor România, și aducerea în fața Justiției a “sute de procurori și judecători”(!!!). Afirmația nu a năucit pe nimeni: oaspetele Sytnik era un om care nu se pierdea ușor cu firea, devenit celebru în contextul în care a fost pus sub acuzare că a intervenit în alegerile prezidențiale din SUA (2016), furnizând taberei Partidului Democrat (Hillary Clinton-Soros- Barack Obama) documente despre câștigurile în Ucraina ale lui Paul Manafort, șeful campaniei lui Trump. Lângă Sytnik, intermediarii întâlnirii (facem referire aici la reprezentanții EUAM, un organism euro-comunitar inventat ca “misiune de consiliere” a Ucrainei) nu au avut nicio reacție, semn că la Bruxelles, “senzațiile tari” sunt suportate bine de fătucile și “activiștii” cu bărbuță ai UE, implicați în “evaluările” din Estul Europei. Mai ciudat este că aducerea “la Justiție” a unei mici armate de magistrați în România nu a trezit nici măcar curiozitatea GRECO, o adunare solemnă de “experți” (adaptați “modelului de anti-corupție Soros”), care apar, însă, interesați doar de Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție.
Având în vedere că lansarea ultimului raport GRECO pentru România a trezit revoltă și reacții vehemente de respingere, fiind contestate multe dintre informațiile atârnate în document, s-ar impune o retragere temporară a sa și o reanalizare a situației. Pentru cazul când recomandările GRECO pentru România sunt pritocite și furnizate neprincipial, conțin erori și lipsuri ce pot afecta semnificativ sensul concluziilor, respectiv nu îndeplinesc condiții de neutralitate și profesionalism impuse de relația GRECO- stat membru, atunci este firesc ca Raportul să fie îmbunătățit de emitent. Indiferent că în România, Divizia Presă (DIGI, Realitatea, Adevarul, Coloneleasa șa) are o dată sau de mai multe ori pe an Ordin pe Unitate de 11 litere (RAPORT GRECO), când sunt preluate cuminte, cu “copy-paste”, Comunicate ale “experților” ce vor ține iar România cu genunchii pe coji de nucă, președintele Marin Mrčela va trebui să înțeleagă că articolele de presă nu sunt confirmarea că GRECO și-a îndeplinit misiunea asumată, ci doar că GRECO există: mulți speră că, pe viitor, GRECO va exista mai precis și mai obiectiv. Dacă va exista.
GRECO, o masturbare ntelectuală a lu m UE. Înfințată ca să își dea unii niște salarii grase între ei. m UE e terminată cu astfel de fake news. GRECO e o afacere de clanuri, nu e un organism anti corupție. Bună evntual să evalueze mafia lu Klaus din Cotroceni la un pahar de vin.