Marcel Ciolacu: „E o speculă. Noi am făcut o mare tâmpenie. S-a vândut toată energia electrică pe anul acesta. Am vândut energia cu 200 -300 de lei, iar acum se vinde cu 4000 de lei”

În atenția lui Klaus Iohannis: Copilul român trebuie învățat să iubească Natura cu inima!

De la Aleph News sînt sunat ca să particip la o inițiativă gazetărească:
De Ziua lui Eminescu, declarată Zi a culturii naționale, vedetele postului – înțeleg că și eu sînt printre ele – urmează să comenteze un eveniment de azi ca și cum ar face-o Eminescu de acum o sută de ani și ceva. Textul va trebui citit de pe prompter într-o înregistrare în studio. Accept, deși pentru mine Eminescu publicistul nu e un model. E prea pătimaș- zic eu, prea jurnalist care trimite la ghilotină, în timp ce Caragiale, modelul meu, e mai calm și mai ales calm ironic. Îl admir pe I. L. Caragiale publicistul și pentru că el scrutează prezentul său politic și moral cu ochi de bătrîn în vîrstă de 3000 de ani, un bătrîn care a trăit și a văzut toată istoria lumii și prin urmare nu are cum să-l emoționeze vreun eveniment al prezentului, oricît de Breaking news-ist ar fi, deoarece trecutul deja știut e plin de astfel de evenimente.

Nu-i pot refuza pe colegii de la Aleph News. Știu din experiența de conducător de televiziune, cît de greu e să faci o astfel de ediție specială cu vedete și mai ales cu vedete care să semneze un text despre un eveniment de-al actualități din perspectiva lui Eminescu sau cum ar fi spus Proust văzut dinspre Eminescu. Pentru a face asta, trebuie să știi măcar temele, obsesiile lui Eminescu. Limbajul, chiar și stilul ( cam greoi pentru gusturile mele de om modern, grăbit) e greu să – le imiți. Dar obsesiile, hai, preocupările, le poți transpune în comentarea prezentului politic.

Am ales dintre obsesiile lui Mihai Eminescu cea despre unul dintre cele mai mari defecte ale românilor:
Nevoia de a imita ceea ce fac alte popoare, considerate de noi superioare poporului român.
Și am găsit că acest defect se întîlnește în felul în care Klaus Iohannis a conceput campania de educare a elevilor privind schimbările climatice.
Am scris și prezentat sîmbătă la Aleph News acest comentariu de actualitate menit a dovedi că publicistul Mihai Eminescu e de o deosebită actualitate.

Unul dintre defectele cele mai mari ale noastre e că nu învățăm de la alte popoare, ci le imităm. A învăța de la altcineva înseamnă a trece prin gîndirea ta ceea respectivul face și-ți stîrnește invidia. A imita înseamnă a face tot ceea ce face altcineva fără a gîndi dacă e bine sau nu și, mai ales, fără a te întreba dacă ți se potrivește sau nu. Una e a învăța de la altcineva că trebuie să te îmbraci bine și alta e să-ți pui frac, asemenea respectivului, deși tu ai pantalonii rupți în fund, numai pentru că lumea îl laudă de cît de bine îi stă în veșmînt ciocoiesc.

Apoi a învăța înseamnă a te uita la toate popoarele lumii, egale între ele în privința spiritului, și a alege de la care să înveți după cum ți se pare că și tu ai putea face asta și nu după credința ta că respectivul e superior poporului român.
Pentru că asta e o condiție de bază a dezvoltării armonioase a unui popor.

Din nenorocire la noi, mai ales în vremurile de azi, multe alte popoare, cele din Occident, firește, trec drept superioare nouă.
Și dacă ele sînt superioare, apoi tot ceea ce fac ele trebuie imitat pînă la ultimul amănunt.

Recent, Administrația prezidențială a lansat un mare proiect, menit, după cum spun Comunicatele, să-i educe pe elevi privind schimbările climatice.
Grija pentru schimbările climatice e la modă în Occident.
Ea se întemeiază pe un adevăr:
Natura resimte pe zi ce trece exploatarea lacomă a omului.
Și Natura se îmbolnăvește tot mai tare.
Îmbolnăvindu-ne și pe noi, oamenii.
Și pentru a evita ca Natura să se degradeze atât de tare încât, bolnavă de moarte, să ne îmbolnăvească și pe noi de moarte, omul trebuie să învețe încă din copilărie să iubească Natura.

Raportul Educația privind schimbările climatice și mediul în școli sustenabile ne semnalează încă din titlul – abstract, lipsit de orice emoție – că România ține să imite ceea ce face Vestul în materie de educație privind Natura.
Occidentul vrea să convingă copilul să iubească Natura cu argumente raționale, cu date științifice reci, abstracte, cu care să împovăreze mintea copiilor.

Copilul român trebuie învățat să iubească Natura cu inima.
Mulți dintre copiii din România sunt de la țară.
Nu e nevoie să-i înveți la tablă cît de importantă e Natura.
Cei de la oraș, dacă sînt printre ei și copii care n-au văzut în viața lor decît blocuri, trebuie învățați să iubească Natura ducându-i în Natură.

O clasă de copii luați de învățătoare sau de educatoare și duși într-o pădure, pe malul unui pîrîiaș, vor învăța, cît timp vor sta acolo și vor privi apele limpezi săltînd printre pietre de o sută de ori mai mult să iubească Natura decît dacă ar învăța la tablă statistici de cum infectează poluarea apa de pe Planetă.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

8 comentarii pentru articolul „În atenția lui Klaus Iohannis: Copilul român trebuie învățat să iubească Natura cu inima!”

  • In anii ’60 si dupa, pina putin dupa ’89, in Romania erau gradinite saptaminale, multe fabrici aveau gradinita lor, muncitorii isi duceau copii la cresa sau gradinita fabricii, apoi intrau in tura. Ii lasau acolo de Luni pina Simbata. Personalul era impartit in personal administrativ, adica erau angajati ai fabricii, si era personalul trimis de invatamint,adica educatoarele. Directori erau de obicei cite doi, cel de la invatamint fiind, pe hirtie, responsabil de gradinita, iar cel din partea fabricii era de fapt administratorul de gradinita. Dupa ’65, s-a intimplat ca unele fabrici sa aiba atit de multi copii inscrisi, incit dormeau cite doi in pat. Fabrica facea eforturi deosebite ca sa acomodeze nevoile muncitorilor cind venea vorba de copiii acestora.Fiecare gradinita avea si cite o curte, altelele aveau cite doua, le spunea „Gradina mica, cu loc de joaca cu nisip si leagane, plus multi pomi fructiferi, in special ciresi, si „Gradina mare” care era plina de pomi frunctiferi, caisi, ciresi, meri,peri, pruni, si iarba cit vedeai cu ochii,oar pe linga gardul de ciment plin de liliac; in fiecare an pe 1 Mai vedeai gardinile astea pline de „flori galbene – papadii, atunci parca inflorea totul peste noapte. Pe vara se organizau tabere, se numeau”colonii”. Gradinita de care va povestesc aici, ducea copiii in fiecare an la Busteni de preferinta. In anii ’60 si un pic ’70, colonia dura 3 luni, adica toata vara.Spre sfirsitul anilor ’70 si pina in ’89, coloniile fusesera reduse la 3 saptamini pe vara. Parintii veneau sa-si viziteze copiii la sfirsit de saptamina,Cind ii vedeau fericiti si dolofani, stateau linistiti si cind le permitea timpul,mai treceau sa-i viziteze. Cind timpul era bun, Soare, vreme frumoasa, copiii erau dusi la plimbare pe valea care duce la Gura Diham, gaseau mereu cite o poienita unde copiii de jucau de trebuia sa-i cari in brate pe unii, atit de obositi erau dupa alergatura prin poienita. Si cind stateau la gradinita de la fabrica si cind mergeau in colonie, educatoarele ajutate de personalul fabricii, organizau jocuri pt copii in aer liber, copiii fiind lasati sa aleaga ce le place, sau pur si simplu culegeau flori si educatoarele cu personalul fabricii ii invatau cum sa-si faca coronita. De la papadii erau negri pe minuzte…la Busteni culegeau ce gaseau in poienita, margarete, clopotei, floricele de padure, toti aveau facuta coronita din flori, si baietii erau fericiti sa culeaga „foricele”si sa le faca educatoarele coronita sau sa le construiasca cu minutele lor, iar educatoarea mai intarea cu fire de iarba pe ici, e colo. Poienitele le alegeau pe partea de drum unde nu e riul care strabate valea. Cind treceau drumul ca sa ajunga la riu, mergeau organizati frumos si chiar in unele locuri mai calme ii lasau pe copii sa bage minutele sau piciorusele in apa rece gheata, apoi aveau grija sa-i incalte repede si sa-i puna sa faca miscare sa nu raceasca vreunul. Rara au avut copii raciti in aceste colonii. Mincarea data copiilor era pregatita la vilele unde erau cazati, aveau acolo bucatarii mari, organizate frumos, desi gradinita de care va spun, ducea personal administrativ la vile, cu o saptamina inainte sa aduca copiii cu autor\carele. lecau cu un camion al fabricii cu saltele, asternuturi, oale, cratiti si ce le trebuia. Alimentele le lua administratorul de la gradinita, de la centrul din Busteni organizat pt asa ceva. Ce era frumos pt copiii, era faptul ca desertul nu-l mai munceau bucataresele de la gradinita, ci era procurat de un laborator de cofetarie, daca ati fi vazut macar prajiturile care se aduceau copiilor ca desert. Procramul de masa era standard, 3 mese pe zi, plus 2 gustari la 10 si la 4 dupa amiaza.Pe timpul cit stateau in colonie la Busteni, una dintre bucatarese venea cu gustarile copiilo acolo in poienita unde se jucau. Daca vremea nu era prea buna,ploua sa zicem, copiii se jucau in sala de mese unde toate mesele si sacunele arau adunate si se facea loc de joaca pt copii. Jocurile puteau fi nenumarate, apoi li se faceau diafilme superbe cu povesti gen „Alba ca Zapada”, „Cenu sereasa” si multe, multe altele de care nici nu-mi mai amintesc. Nici un copil nu mergea la culcare flamind sau plins, NICIODATA.Aveau prichindeii de la grupa mica, mai firavi si plingaciosi. Unii nici nu prea mincau singuri, de aceea personalul administrativ ajuta educatoarele la orele de masa. Stateau printre copii si le dadeau sa manince cum face o mama acasa cu copilul ei. Daca era vreunul mai smiorcait la masa, si nu-i placea felul unu(ciorba, supa), nu-l fortau, ii dadeau mai mult din felul doi. Educatoarele si bucataresele intrebau tare in sala de mese, „cine mai doreste”…Cine cerea si alta portie ca era mai mincacios, ii aduceau pina il vedeau satul…Dupa amiezele, copiii stateau in curtea vilelor, sau mergeau acolo aproape la iesirea din Busteni spre Predeal unde era o poienita frumoasa si se jucau multe jocuri, alergau…Seara la culcare, educatoarele le citeau povesti in dormitoare. Astea erau timpurile de „trista amintire” cind vine vorba de copii si natura si educatie. Azi copiii sint fortati sa stea in casa, cu ochii in telefon sau tableta, rupti de oricine si orice, zpmbi certificati de la virste fragede. Ca un copil sa ceara autoritatilor sa aiba grija d emediu, ar insemna ca acel copil are vreun contact cu natura, cel putin la nivelul descris mai sus, daca mai mult nu se poate. Sa-mo explice herr, asa cum poate, atiti cit poate, ca stim cu totii ca nu prea poate, sa-mi explice unde-s programele pt copiii prescolari asa cum erau inainte de ’89. Doar a fost inspector sclar, ar trebui sa stie de existenta acestor programe,nu?
    Apoi as avea o intrebare pt autoritati: in conditiile in care voi autoritatile ati acceptat ciuntirea unui munte, i-ati ras virful ca sa faceti acolo groapa de gunoi, apoi ati defrisat ca istericii tot muntele ala, spre disperarea inginerilor silvicultori si al altor organizatii locale,inclusiv organizatie de protectia mediului, in conditiile astea, puteti numi lumea pe care sinteti? PE CE LUME SINTETI? Adica distrugeti constient zone de unde oamenii isi culegeau fructele de padure si ciupercile care le erau susra de hrana, distrugeti zonele unde animalele isi vedeau de treaba lor si nu se amestecau cu oamenii, iar azi omul din zone distruse trebuie sa-si cumpere ciupercile aduse din Germania si care-s albite cu clor, ca hribii nostri nu erau buni cu smintina in care bagai cutitul ca s-o tai, direct de la laptele muls de la vacile care pasteau iarba de pe munte…azi sint hranite cu furaje si alte uscaturi si sint tinute ca niste ocnasi in lanturi,in grajd…
    Erau „rele”, ce mai „degradante” domne, programele alea unde elevii de liceu trebuiau dusi la cules de ardei capia, rosii, varza si ce mai produceam…azi e mai simplu, importam din Olanda, Germania si masa pe gheata mai stie de unde. Nu era si asta o forma de a fi aproape de pamint?????Copiii de azi nu au amintiri de acest fel. eu pot sa spun cum mirosea pamintul ud dupa ploaie, mai ales daca ploaia te prindea pe cimp la cules de rosii…pot sa spun cum mirosea vrejul de la rosii si cum picaturile de ploaie accentuau acel miros…copiii de azi nici n-au habar ca rosia e un fruct nu o leguma, ca nu-i invata nimeni, NIMIC.
    Imi amintesc de clasa I, prima zi de scoala. Am gasit pe banca doua caryi „ABECEDARUL” si „ARITMETICA”, pe ele o floare…ochiul boului. Din clipa aceea, „Pchiul boului” e un adin florile care-smi stirnesc amintiri de neuitat si o placere deosebita de a ma reintoarce in timp…Invatatoarea a avut grija ca fiecare copil sa gaseasca o floare pe carti, atmosfera a fost unica, nu am uitat-o nici azi…si mi-au dat lacrimile acum cind imi amintesc…Manualele erau noi, cu fel si fel de poze, desene,adaptate la subiect…Grafica era fantastica,incomparabila cu porcariile de azi, care-s neatragatoare si fara sens…copy si paste din manualele straine, ca asa e modern azi…Va mai destaiunuiesc o amintire personala…Tata ne ducea de multe ori la Giurgeni la Dunare. Stateam cu cortul in padurea de plopi de linga Dunare, daca Dunarea era scazuta. Am vazut cerul cum nici in filme nu-l vezi…In zilele senine, sunetul greierilor, caldura de seara deosebit de placuta, cite un vas care trecea ratacit pe acolo si auzeai valurile cu se sparg la mal, apoi vedeai luna si puzderia de stele care pareau atit de aproape incit iti inchipuiai ca daca intinzi mina, le prinzi…Nu de putine ori am adormit asa, cu ochii la stele, in scaunul pliant, sau pe salteaua scoasa din cort si pusa afara la liziera padurii…Ziua, daca te incumetai sa mergi in padure, dadeai de zone imense pline cu mure. Ca sa le culegi trebuia sa bagi un bat sdravan sum rugii de mure sa-i rastorni si bineinteles sa nu dai de vreun sarpe ascuns pe acolo. Oamenii din Giurgeni aveau lasate in padure butoaie. Dupa amiaza, dupa ce terminau la lucru, veneau la padure sa culeaga mure sa vaca vin. Murele erau imense, atot de coapte ca nu trebuia sa pui zagar pe ele.Am cules intr-un an, suficiente ca sa ne faca mama gem si dulceata si a facut si „murata” la fel cum faci visinata. Astea-s amintirile mele din copilarie si adolescenta, nu mai zic de vremea studentiei ca luamn trenul din mers ca sa ajungem in Bucegi, acolo era cel mai aproape pt excursii de sfirsit de saptamina…vara mergeam si-n multe alte locuri ca atunci aveam concediu si ajunceam e la Sovata, Vatra Dornei, tur de minastiri prin Moldova….NATURA si simteai ca traiesti…nu-mi amintesc o zi fara un zimbet, spre deosebire de azi cind nu mai stiu ce inseamna asta…Ca sa inchei amintirile mele din copilarie, guvernantii de azi nu-si merita pozitiile, nu-s demni de a ocupa functii importante in stat. Nu numai ca n-au habar de capu’ lor sec, dar n-au nici vointa si nici capacitatea de a intelege ca Romania a fost o tara pe care ei au facut-o praf si ei sint cei care mentin o stare de lucruri greu de suportat. Generatiile sub 40-45 de ani sint greu incercate mintal. Nu intentionez sa insult pe nimeni, dar nimeni nu-mi va putea schimba aceasta parere. Daca ar fi altfel, tara ar arata altfel. Daca vreun guvernant vrea sa-si inventeze lumea lui „ca afara”, mai bine sa plece „afara” si sa munceasca acolo”afara”, sa vezi ce repede vine inapoi si cu mai multa minte in capu’ ala sec….Pt herr prezident, rezidentul de la cotroceni, ar trebui scoaa programa scolara de dinainte de ’89 sa vada si mnealui cum se facea soala pe atunci ca se pare c-a fost inspector doar cu titlu’. Sa caute inclusiv la clasele primare si sa vada acolo o materie care se numea „Cunonstiinte despre natura”…apoi la clasele V-VIII, lasa „Boplogie”, „Zoologie”, „Anatomie”, sa gaseasca „Ecologie” si sa vada ca se facea mai multa scoala si se dadea atentie mai multa la natura decit au facut-o vesticii vreodata pina in zilele de azi….Aia e.

    • @Dl.Cîrstoiu – Ce bine c-ați revenit! Reîncep lecturile cu textele dumneavoastră pentru restul familiei! Mi-ați adus aminte de colonia de la Bușteni. Am fost și eu pe acolo și tot cu o grădiniță, cea a Uzinei ”Electromagnetica” din București. Sunt numai adevăruri tot ce povestiți. Nicio virgulă nu e nelalocul ei! Ce-mi mai amintesc eu e că la revenirea dintr-o astfel de colonie, nu mai făceam în pat, lucru care a bucurat-o mult pe mama! Viața în colectivitate modela bulgării de humă!

  • Vine puștiul de clasa I în școala românească, și știți ce scrie pe abecedar ?
    „Comunicare în limba română. Manual pentru clasa I” ! îi traduce mămica sau învățătoarea.
    Cum ar fi o limbă locală pentru turiști în tranzit sau pentru candidați la emigrare.
    Apoi, dacă iei manualele de comunicare în limba română V-VIII, accesibile pdf pe manuale edu, constați că linia politică Tunegaru – fără clasici! – e criteriu de elaborare. Ajungi licean gata inițiat mai mult în care sunt scriitorii Humanitas și Polirom.
    Oengiștii fiind cadre urbane, cei mai persecutați sunt ruralii: Marin Preda, Rebreanu, Sadoveanu, Slavici, Creangă, Coșbuc și Alecsandri…

    • Exact cum spuneti, asa e. Madam Tunegaru parea ca are dreptate,pina cind a dat cu oistea-n gard…Zicea ca elevii trebuie sa-l studieze pe „Shakespeare”.
      De parca „Iarna pe ulita” poate fi inlocuita de „Visul unei nopti de vara”…Nu zice nimeni sa te cramponezi pe un autor sau pe un subiect anume, da’ ca sa scoti pe unii care-s clasici in limba ta, si sa-i inlocuiesti cu unu’ care scria pompos in mod intentionat, ca asa intra mai usor in gratiile nobililor si ii facea sa se simta mai importanti pe vremea aia, mi se pare un pic de domeniul cucului. Copiatul programelor din vest vor avea un singur rezultat: copiii nu vor mai invata nimic, literatura nu-i mai atrage pe multi. In vest tot ce studiaza la engleza de exemplu, sint subiecte de actualitate, articole din ziare de ex, unde sint descrise evenimente tragice, accidente, crime. Cind „studiaza” zic ei, altceva, studiaza „Morcoveata” sau Roald Dahl…recunosc, nu suport subiectele astea sau acest scriitor pe care toti il lauda pt „geniul” care a fost…orice nebun de legat sau depresiv e considerat „geniu” al literaturii…Daca tot e sa ne prostim si sa „studiem” ca-n vest, eu zic ca trebuie adaugat la programa scolara Jules Verne, Karl May, Alexandre Dumas, Paul Feval, Michel Zevaco, Edgar Rice Burroughs, iar de la romani sa-l lase macar pe Ioan Dan, daca mai mult nu au imaginatie…(bineinteles ca spun asta sarcastic)…desi asta citeau copiii pe vremea cind am facut eu scoala generala si liceul, ca lecturi suplimentare, dupa ce terminau cu „Apus de Soare”, „Neamul Soimarestilor”… Am uitat sa mentionez la comentariul pe care l-am trimis mai devreme, de Otilia Cazimir si George Topirceanu…Educatoarele la gradinita citeau copiilor poezii superbe scrise de Otilia si George….azi cintam imnuri in cinstea sarbatorii de „Halloween”…copiii se imbraca in „Superman”, iar unii dintre conducatori se si cred asa ceva…avem un „copil” de la Rimnicu Vilcea care s-a jucat oleaca de-a „primu ministru”, acum se „joaca” pe la senat si are mina libera cind vine vorba de „investitiile” tarii…Sa te fereasca sfintii de atita „intelijenta” pe metru patrat…Pozele pe care mi le-ati recomandat, le-am vazut si mi-au placut foarte mult. Aia se numeste RESPECT PT SCOALA SI DASCALI. Or cum respectul e intodeauna reciproc…cine are carte, are parte. Va multumesc frumos pt recomandare.

  • atunci cind oamenii au ‘iubit’ cu mintea, s-a insamantat ‘inteligenta mintii’, adica cea artificiala.
    Inteligenta Artificiala e implinirea dorintelor omului care au ‘iubit’ cu mintea.
    altfel, Inteligenta e proprie Inimii.

    departarea de Natura se masoara prin apropierea de Inteligenta Artificiala.
    artificializarea e proprie Inteligentei Artificiale, care prin suprapunerea ei peste Minte se afla pe o pozitie Anti fata de Inima,
    aceasta pozitie, a Artificialului, a Mintii, presupune lipsa Inimii, a Sevei,…a Naturii.

    ‘grija pentru schimbarile climatice’ e cale catre manifestarea Artificialului, nu cale catre Natura, deci despre Artificializare, nu despre Natura este povestea cu ‘grija pentru schimbarile climatice’.
    poti pretui Natura….scotindu-i inima din piept?

  • Asta, Johannis, nu are copii, nu are cum sa inteleaga…e un animal…am avut de ales intre el si putoarea aia Dancila, care nixi aia nu avea copii…altiii ca ei: Macron, Merkel, Olaf Scholz, etc….

  • Ministerul Culturii a dormit in front pe 15 ianuarie, niciun cuvințel despre Eminescu si cultura românească…😪😪😪
    Schimbările climatice sunt urmările intervențiilor brutale ale omului asupra naturii.
    Maimuțăreala cu imitarea Vestului este jenanta mai ales din partea cuiva care a ajutat Ikea si Schweighofer sa bărbiereasca pădurile tarii. In orașe mari si mici onorații primari taie pana si teii seculari lăsând locul unor construcții hâde si înghesuite care răpesc si ultima gura de oxigen din localități. Pe de alta parte aeroporturile tot mai aglomerate f.apropiate de marile așezări umane contribuie mai ceva decât o termocentrala la poluarea aerului a cărui calitate este discutabila.

  • ‘să iubească Natura cu inima!’

    ‘iubirea’ se exprima prin superpozitii.
    una ii e rinduita Mintii, cealalta Inimii.

    iubirea Mintii e ‘iubire’ Matematica, seaca, lipsita de seva, si pina la urma e ‘iubire de sine’ si e proprie Mandriei.
    iubirea Inimii e Iubirea. adica Ecuatia de Miscare a Naturii. al Naturii e si omul.
    Matematica, adica ‘iubirea Mintii’ e fix pe dos decit e Iubirea, adica decit ‘iubirea Inimii’,
    Matematica fiind de fapt chiar Imaginea din Oglimnda a Iubirii.

    si acum vine frumusetea:)))
    ‘grija pentru schimbarile climatice’ are ca esenta Matematica…sau Iubirea ?!

    Natura nu e seaca, asa cum e Matematica spre ex. Ea are trup si…suflet.
    trupul ei poate fi bolnav, insa si sufletul ei poate suferi.

    omul ataca Natura tintindu-i si trupul si sufletul.
    insa grija pe care cica tre sa io poarte Naturii vizeaza doar trupul. nicio soapta despre sufletul NAturii:)))

    atunci cind iei un par si l pui pe circa Naturii ea…duce!
    insa atunci cind…te departezi de ea…Sufera!

    omul se departeaza de Natura.
    artificializind.
    iar Natura, pentru a echilibra grozavia pe care omul o face…se! dezechilibreaza pe sine.

    deci exista dezechilibre rezultate din parii pe care omul ii cara pe circa Naturii,
    si exista dezechilibre rezultate din faptul ca omul se departeaza de…sufletul naturii, artificializind.

    chiar daca vei ajunge sa…nici nu mai atingi Natura, deci ai renuntat de tot sa i cari pari pe circa,
    povestea sufletului ei ramane: omul se departeaa de Natura, artificializind.

    omul, uritit …cam plenar!, face din ‘grija pentru clima’ stindardul suprem, insa fara sa dea doua parale pe sufletul Naturii, ba chiar din contra, intetind artificializarea.

    lupta impotriva schimbarilor climatice e una dusa impotriva Anotimpurilor, impotriva Sufletului Naturii, chiar daca prin toate pietele se cinta ca e o grija purtata trupului ei.

    mai simplu: in timp ce omul se lauda ca ii va purta de grija trupului Naturii, el ii cioparteste…cu satarul…sufletul.

    ce va face Natura?
    pai se va dezechilibra pe sine pentru a echilibra dezechilibrele fundamentale generate de om.

    asta inseamna ca ceea ce urmeaza e : dezechilibrul Anotimpurilor Naturii, dincolo de dezechilibrele manifestate in trupul Naturii.
    deci…Anotimpurile, asa cum le stiam,…au expirat.
    acum ele vor tinde sa fie…terci!
    nu va fi o problema sa ninga in toiul verii.

    deci…iata unde a ajuns omul: in timp ce …artificializeaza, deci ii striveste Naturii sufletul,
    …o pupa pe frunte!:)))))
    creca face asta pentru ca ochii ii sint conectati cu Mintea, nu cu Inima…

    oamenii…au inceput sa iubeasca alti oameni…cu Mintea, desavarsindu si Matematica:)), daia ei iubesc Natura tot…Matematic, nedind doua parale pe sufletul ei.
    or povestea a intrat in rinduielile zilnice,…devenind bun-simt.( cam asa a ajuns sa fie Nesimtirea…noul Bun-Simt )

    daca omul, care e Inima SI Minte, a ajuns sa fie invatat sa…Iubeasca, adica sa ‘iubeasca’ cu Inima, apai creca e…nasol, momentul.
    cum sa fie omul invatat sa ‘iubeasca’ cu Inima?!:))))))), ca procedura asta e scrisa in Definitia lui:))
    insa daca asta se intampla, si cam asa se vede…, atunci…astea sint Vremurile Marii (R)Evolutii ( de la Natural la Artificial )

Crunta exploatare a sînului Julietei

Fiecare poveste de călătorie scrisă de Ion Cristoiu aduce ceva ce nu te aștepți, pentru că ochiul versat surprinde amănuntul pe lângă care ceilalți trec fără să-l vadă.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Mediafax
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog