Preşedintele Klaus Iohannis şi-a anunţat demisia din funcţie. George Simion: Următorul pas pe linie parlamentară va fi depunerea unei moţiuni de cenzură împotriva Guvernului Ciolacu, guvern numit de acest preşedinte ilegitim>

În Politică nu poți fi Fecioara Maria

Am dat gata și serialul Designated Survivor. Cu prețul unei culcări abia la ora două, catastrofal pentru trezirea de dimineață, la opt, ca să mai pot avea timp de bibliotecă. Reamintesc esența acestui serial neam bun cu filmele lui Sergiu Nicolaescu. Sergiu Nicolaescu era meșter în materie de concretizat comenzi sociale. Știa să facă dintr-o comandă condamnată să nască avortoni profesionali o producție cît de cît comestibilă, deseori de succes.

Era un compromis?
Auzi, vorbă! compromis!
În artă există un singur compromis și acela mortal.
Compromisul cu esteticul.
Mitrea Cocor e groaznic, pentru că Sadoveanu face compromisuri estetice și nu morale sau politice.

Dacă o scoți la vopsea cu exigențele artistice, orice compromis moral sau politic e lipsit de importanță. Designated Survivor ar fi Supraviețuitorul Desemnat. Cînd președintele și vicepreședintele, întreg Guvernul, se află la o acțiune, rămîne la Casa Albă, ca supraviețuitor desemnat, un membru al Cabinetului, de regulă unul de mică importanță. Serialul începe cu desemnarea drept Supraviețuitor a lui Thomas Kirkman, U.S. Secretary of Housing and Urban Development. Are loc o explozie la Capitoliu. Cum întreg Guvernul dispare, Kirkman se trezește președinte. Teoretic, s-ar fi putut exploata criza pricinuită unui tehnocrat (Thomas a ajuns la Casa Albă ca specialist și nu ca politician) de trezirea peste noapte într-un rol despre care nu știe nimic, pentru care nu e pregătit și mai ales confruntat cu sentimentul public de ilegitim. La o adică, limitat la cele două sezoane, ai crede că serialul a fost comandat de Casa Albă pe post de telenovelă gen Și Președinții plîng. Alegerea lui Kiefer Sutherland a ținut, desigur, de faima actorului, infinit sporită de rolul Bauer din serialul 24. S-a luat în considerare, cred, și capacitatea actorului de a juca rolul unui președinte ingenuu, amator, cinstit, care învață încetul cu încetul să fie politician. Ultimul sezon confirmă ipoteza unui serial despre cum devine un om de treabă, politician american, ticălos adică. Finalul serialului dezvăluie această ambiție a producătorilor față de personaj. În campania electorală președintele în exercițiu candidează ca independent. Campania îl obligă la multe concesii făcute politicianismului de către Thomas Kirkman. Pentru a le sublinia serialul scoate în prim plan două personaje, văzute ca factori de verificare a abaterilor omului cinstit, corect, de la exigențele unui comportament etic:

Fata lui Kirkman și Emily, consiliera sa de pe vremea cînd era doar ministru. Pe parcursul serialului Emily joacă rolul conștiinței lui Kirkman. Momentul de criză apare în ultimele zile ale campaniei. FBI descoperă că managerul de campanie al adversarului principal al lui Kirkman – Moss – e implicat în terorismul biologic. Atît șeful de campanie, cît și principalul sponsor al lui Moss susțin ideea unei sterilizări prin molimă a cetățenilor americani care nu sînt albi. Nu e încă o dovadă că Moss e implicat direct. Un filmuleț dat pe Internet îl arată făcînd cu ochiul extremiștilor conservatori în genul lui Donald Trump. (De observat că Thomas Kirkman se află în conflict violent cu neoconservatorii de tip Trump). Filmulețul e dezastruos pentru Moss. Pe baza acestuia Kirkman îl bate la scor. Cu o zi înainte de începerea alegerilor prezidențiale Emily descoperă, intrînd în computerul lui Lorraine, șefa de campanie a lui Kirkman, o înregistrare audio furată de Lorraine de pe telefonul lui Moss, spionat printr-un program israelian de spionaj. Reacția lui Emily e pînă la un punct corectă. Descoperirea spionării e un fapt ieșit din comun, cu mari riscuri pentru Kirkman dacă s-ar afla înainte de alegeri. Emily îl alertează pe președinte în legătură cu această descoperire. Emily o ia însă razna sperînd că președintele va da publicității înregistrarea care l-ar absolvi pe Moss. Asta ar însemna victoria lui Moss. Pe drept cuvînt Kirkman refuză să dea publicității înregistrarea. Realizatorii serialului fac din asta o problemă de conștiință pentru Kirkman. Pentru asta îl pun pe Kirkman să aibă tulburări și să meargă la psihiatrul personal pentru a se mărturisi ca unui preot. Din punct de vedere al logicii omenești prestația lui Kirkman e aberantă. Mai întîi pentru că – așa cum susține el în fața psihiatrului – nu știa nimic despre înregistrare. Certitudinea lui Emily că Moss nu știa de conspirație e o neghiobie. Pe ce se bazează Emily? Pe o înregistrare ce ar putea fi oricînd un fals sau un teatru jucat de Moss știind că e ascultat. Apoi cum să prezinte președintele înregistrarea? Cum a fost obținută? Cum s-o prezinte? Ca fiind obținută prin operațiuni ilegale? Emily nu poate fi atît de neghioabă ca să-l judece pe Kirkman, pentru că n-a făcut nimic ca să dea publicității înregistrarea. Showscrennerii serialului o fac așa pentru a putea crea conflictul din final dintre conștiința omului cinstit și exigențele politicii americane. La fel ei născocesc un conflict între Kirkman și fiică-sa în legătura cu Sasha, cumnata devenită prin transexualitate cumnat, în chestiunea afișării președintelui cu Sasha la un miting în Huston. Pe drept cuvînd șefa de campanie îi atrage atenția lui Kirkman că ar pierde multe voturi. Culmea, Kirkman, care acceptă sfatul, își face mustrări de conștiință că nu s-a afișat cu cumnata astfel încît să piardă alegerile. Dat fiind că Kirkman are și alte momente de acest gen, multe forțate de realizatori, impresia telespectatorilor, care știu că și în viață, nu numai în politică, nu poți fi Fecioara Maria, pentru că astfel îți pui în pericol chiar familia, e că personajul e un dobitoc sau în cel mai bun caz nepotrivit și pentru a conduce un orășel, d-apoi ditamai America.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

5 comentarii pentru articolul „În Politică nu poți fi Fecioara Maria”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *