În SUA până şi matematica e albă, deci rasistă

Îmi trimite un amic plecat de mulţi ani ȋn SUA scrisoarea-strigăt a profesorului de matematică la Universitatea Princeston, Sergiu Klainerman, născut şi crescut ȋn România, deci cunoscător al comunismului “de modă veche” pe care ȋl consideră mai puţin toxic decât cel nou, “soft”.
“Când vine vorba însă de educație, cred că ideologia woke este mai periculoasă decât comunismul de modă veche”.
„Din poziția de profesor de matematică la Princeton, am fost martor la declinul universităților și al instituțiilor de cultură odată ce acestea au îmbrățișat ideologia politică în detrimentul performanței academice. Până de curând – mai precis, până vara trecută – am crezut, în mod naiv, că disciplinele STEM (știință, tehnologie, inginerie și matematică) vor fi la adăpost în fața acestui tăvălug ideologic.
M-am înșelat. Încercările de a „deconstrui” matematica, de a-i nega obiectivitatea, de a o acuza de prejudecăți rasiale și, în același timp, de a o infuza cu ideologie politică au devenit tot mai comune – probabil sunt prezente chiar și la școala primară a copiilor dumneavoastră.
Acest fenomen face parte din ceea a fost numit “The Great Awokening” („Marea deșteptare”). Așa cum alții au explicat deja cu foarte mare claritate, ideologia a fost incubată în universitate și a îndoctrinat o mulțime de minți briliante. Apoi s-a răspândit, prin intermediul adepților ei fanatici, în instituțiile noastre culturale, religioase și politice. Acum afectează și o parte din cele mai importante centre de afaceri și corporații din Statele Unite.
Spre deosebire de totalitarismul tradițional practicat în fostele state comuniste – de pildă, cel din România, țara în care am crescut – această variantă de totalitarism este soft. Nu își impune ideologia prin arestarea disidenților sau prin eliminarea lor fizică, ci prin practici precum ostracizarea și umilirea socială, violența de gloată, culpa prin asociere sau cenzurarea opiniilor.
Când vine vorba însă de educație, cred că ideologia woke este mai periculoasă decât comunismul de modă veche.
Comunismul avea un puternic simț al realității obiective, ancorat în credința că oamenii sunt capabili să descopere adevărurile universale. Comunismul postula, fără nicio șovăire, adevărul absolut al materialismului dialectic, așa cum fusese el revelat de fondatorii săi, Marx, Engels și Lenin. Ideologia comunistă așeza știința și matematica într-o poziție privilegiată, cu toate că uneori distorsiona știința din rațiuni doctrinare.
Matematica era, în mare măsură, imună la presiunea ideologică și, din acest motiv, a prosperat în majoritatea țărilor comuniste. Să fi fost talentat la matematică era o sursă de mare prestigiu social pentru elevi. Și, în același timp, un mare egalizator: aceia care proveneau din familii dezavantajate din punct de vedere socio-economic aveau șansa de a concura, de pe picior de egalitate, cu aceia care proveneau din familii privilegiate.
Ca toți copiii din lume, am fost atras de matematică datorită frumuseții sale formale, a eleganței și preciziei argumentelor ei și de sentimentul unic pe care îl încercam de fiecare dată când găseam răspunsul corect la o problemă dificilă. Matematica mi-a oferit, de asemenea, un refugiu din calea propagandei toxice la care partidul ne expunea în fiecare zi – o evadare din atmosfera plumburie a conformismului politic și ideologic.
Ideologia woke, pe de altă parte, consideră că atât știința, cât și matematica, sunt niște constructe sociale și condamnă modul în care sunt practicate – atât în cercetare, cât și în predare – susținând că acesta este o manifestare a supremației albe, a euro-centrismului și post-colonialismului.
Să luăm, de exemplu, programul educațional recent numit „o cale către instruirea matematică echitabilă”. Programul este susținut financiar de Fundația Bill and Melinda Gates; printre partenerii săi se numără Lawrence Hall of Science at UC Berkeley, The California Math Project, The Association of California School Administrators și The Los Angeles County Office of Education; programul a fost trimis recent, de către Departamentul de Stat pentru Educație, profesorilor din Oregon.
Conform programului, „cultura supremației albe este afișată în sala de clasă atunci când atenția se focalizează pe găsirea răspunsului corect” sau atunci când elevilor li se cere să-și prezinte temele, fără să li se spună că însuși „conceptul potrivit căruia matematica este pur obiectivă este fals”. Țelul principal al programului este să „demanteleze rasismul prezent în instruirea matematică”, în timp ce scopul său politic este acela de a angaja „perspectiva socio-politică în toate aspectele educației, inclusiv în matematică”.
În trecut aș fi spus că asemenea afirmații ar trebui ignorate, fiind prea radicale și absurde pentru a merita să fie respinse prin argumente. Însă trendurile recente din Statele Unite sugerează că nu mai avem acest lux.
Să o spunem de la început: nimic din istoria sau din practica actuală a matematicii nu justifică ideea că aceasta ar fi în vreun fel diferită sau depenendetă de rasa sau etnia celor care se angajează în practica ei.
Din motive istorice, discutăm adeseori despre contribuțiile egiptenilor, babilonienilor, grecilor, chinezilor, indienilor și arabilor la domeniul matematicii și ne referim la ei ca la niște entități distincte. Cu toții au contribuit, printr-un dialog cultural unic, la creația acestui edificiu magnific, accesibil astăzi fiecărui bărbat și fiecărei femei de pe planetă. Cu toate că omagiem acele mari figuri istorice care au contribuit la dezvoltarea ei, matematica poate fi predată – și, de cele mai multe ori, chiar este – fără nicio referire la persoanele care au contribuit la progresul ei. În acest sens, matematica este cu adevărat universală.
Pretutindeni în lume, școlile predau același trunchi de bază al matematicii. Ele diferă numai în ceea ce provește metodologia și exigența cu care își instruiesc elevii.
Tocmai această universalitate a matematicii – împreună cu acea trăsătură extraordinară a universităților americane de a recompensa munca susținută și talentul – este cea care mi-a permis, la fel ca și altor tineri cercetători și matematicieni, să ajung în această țară și să dobândesc succesul pe care nu mi l-aș fi imaginat vreodată.
Ideea că a ne concentra atenția pe găsirea „răspunsului corect” este considerată mai nou, de către anumiți auto-proclamați progresiști, o prejudecată sau o formă de rasism, este ofensiv și extraordinar de periculos. Întreaga disciplină a matematicii se bazează pe definiții clar formulate și pe propoziții care se referă la fapte. Dacă lucrurile ar sta altfel, atunci podurile s-ar prăbuși, avioanele ar cădea din cer, iar tranzacțiile bancare ar fi imposibile.
Capacitatea matematicii de a oferi răspunsuri corecte la probleme bine formulate nu este ceva specific unei culturi sau alteia; este pur și simplu esența matematicii. Să pretinzi altceva înseamnă să susții că matematica predată în țări precum Iran, China, India sau Nigeria nu este în mod natural a lor, ci este cumva împrumutată sau contrafăcută de la „cultura supremației albe”. Cu greu ne putem imagina un raționament mai ignorant sau mai ofensiv decât acesta.
În final – și probabil cel mai important – abordarea woke a matematicii este dăunătoare în primul rând acelora pe care pretinde că îi ajută. Să pornim de la presupoziția rezonabilă că talentul matematic este distribuit la naștere în mod egal copiilor din toate mediile socio-economice, independent de etnia, rasa sau sexul lor. Aceia născuți în familii sărace și needucate au, în mod clar, dezavantaje în educație față de ceilalți copii. Dar matematica poate acționa ca un puternic egalizator. Prin intermediul mulțimii sale de reguli bine definite și lipsite de ambiguități sau prejudecăți culturale, matematica le oferă copiilor inteligenți posibilitatea de a fi, cel puțin în această privință, la egalitate cu ceilalți. Copiii se pot remarca pur și simplu prin găsirea răspunsurilor corecte la întrebări care au rezultate obiective.
Nu există ceva numit matematică „albă”. Nu există niciun motiv pentru a presupune, așa cum activiștii o fac, că acei copii care aparțin minorităților etnice sau rasiale nu sunt capabili să învețe matematică sau să găsească „răspunsurile corecte”. Și nu poate exista nicio justificare – în numele „egalității” sau a orice altceva – pentru privarea elevilor și studenților de acea educație riguroasă de care au nevoie pentru a reuși. Adevărații anti-rasiști se vor ridica și vor lua poziție împotriva acestei absurdități”.