Preşedintele Klaus Iohannis şi-a anunţat demisia din funcţie. George Simion: Următorul pas pe linie parlamentară va fi depunerea unei moţiuni de cenzură împotriva Guvernului Ciolacu, guvern numit de acest preşedinte ilegitim>

În țările înapoiate Puterea e un moment de magie

În martie 1991 l-am însoțit pe Petre Roman, pe atunci premier, într-o călătorie în America Latină: Chile, mai întîi, Ecuador, și apoi Brazilia. Pentru cei care știu cîte ceva despre poziția mea antiFSN, momentul ar putea trezi nedumeriri. Cum de-am acceptat invitația în condițiile scrisului meu antiPutere? Răspunsul e simplu. Petre Roman era în curs de detașare de Ion Iliescu. Semnele publice nu apăruseră încă, dar cine cunoștea, ca mine, culisele, știa că împăcarea era imposibilă. Cei doi erau despărțiți de viziunea asupra Reformei. Petre Roman pleda pentru o reformă radicală și fără prea multe amînări, oricît de dureroasă ar fi fost din punct de vedere electoral. Ion Iliescu șovăia, ba chiar se opunea. Nu din considerente de ideologie, cum s-ar crede ci din motive de personalitate. Specificul personalității lui Ion Iliescu era prudența. Să mai gîndim, să mai vedem, să nu ne grăbim… România nu mai putea supraviețui postdecembrist fără ceea ce la vremea respectivă se numea tăierea cozii pisicii. Între cele două personalități am optat pentru Petre Roman. Mi se părea mai european, mai adecvat vremurilor noi decît Ion Iliescu, care-și destăinuia slăbiciuni despre care îl criticase Nicolae Ceaușescu. Chiar dacă aveam motive temeinice să merg, călătoria mi-a adus multe bombăneli dinspre partidele istorice, la vremea respectivă – în 1991 – neputincioase a disocia între cele două grupări de la Putere. Atît la întoarcere, cît și la plecare am făcut escală la Dakkar, în Senegal. Despre aceste escale am scris un reportaj de călătorie ironic. Zilele trecute, căutîndu-l pentru a-l plasa într-o carte, am descoperit în hotarele sale cîteva considerații despre Putere, despre relația sa cu Poporul făcute de mine în 1991. Le reproduc aici deoarece sînt de o vizibilă, dar și dureroasă actualitate:

Avionul e tras în faţa clădirii de protocol. Înconjurată de palmieri, departe de aerogara propriu-zisă, clădirea pare reşedinţa de vară a unui proaspăt milionar. Un covor roşu îl aşteaptă pe oaspetele român. De o parte şi de alta stau înşiraţi, în poziţie de drepţi zvîcnită, oşteni îmbrăcaţi sofisticat:
Chivăre, pelerine roşii, săbii de muzeu.

În ţările Africii şi ale Americii Latine, protocolul pompos e la mare cinste.
Amintirea unei glorii pierdute?
Bucuria copilărească la vederea mărgelelor colorate?

Cred mai degrabă că-i vorba de o grandoare a neputinţei. Ne aflăm în împărăţia dictaturilor spectaculoase, a loviturilor de stat date peste noapte. Lumea occidentală a făurit, în secole de trudă, conştiinţa că demnitarul e un simplu cetăţean. Omul de stat, aprig supravegheat de opinia publică, născut în aerul diversităţii de opinii, n-are o clipă impresia unei superiorităţi divine. Puterea e un moment către care te duci din condiţia de cetăţean pentru a te întoarce la loc. Tot în condiția de cetățean. Ai fost preşedintele S.U.A. Ai fost cel mai puternic om din lume. Nimic nefiresc acum, cînd ţi s-a terminat mandatul, să duci o viaţă de fermier paşnic sau chiar de pensionar.

În ţările înapoiate Puterea e un moment de magie. Cel ce a dobîndit-o – şi nu o dată prin vărsare de sînge – se crede deasupra muritorilor de rînd. Lumea din jur e săracă şi analfabetă. Ea trebuie impresionată prin bogăţii de basm, prin veşminte pompoase, prin ceremonialuri complicate. Preşedintele ţării e un şef de trib. N-are acesta din urmă penele cele mai bogate!? Ca şi divinităţile păgîne, oamenii de stat trebuie să le apară muritorilor de rînd într-un huruit de proporţii. Prostimea înfricoşată urmează să-şi plece capetele în pulberea drumului. Ceea ce a trecut fulgerător prin faţa ei, ca într-o nălucire, aparţine altei lumi. O dată pierit totul, o dată aşezat la loc praful stîrnit de roţile limuzinelor şi de cele ale motocicletelor, mulţimea se întoarce la sărăcia sa elementară. Vă mai amintiţi, în Bordeienii lui Sadoveanu, scena sosirii boierului cu viitoarea soţie? Căciularii rămîn cu gura căscată la trupul fragil al tinerei femei. Totul, de la caleaşcă pînă la făptura graţioasă, venea dintr-o lume de vis. Adevărata realitate o dădeau noroiul, vînturile aspre şi bordeiele săpate în humă.
Cam aşa ceva se petrece în ţările înapoiate.
Cu cît e mai sărac, mai sărman poporul, cu atît cei din fruntea lui se înconjoară de ceremonialuri pompoase, de lux şi bogăţie.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „În țările înapoiate Puterea e un moment de magie”

  • Maestre sunt la al patrulea episod din serialul Jukov.Un film exceptional.Jucat bine,atat personajele principale barbati(Stalin si Jukov),dar si doamnele.Cum am putea afla numele actorilor din serial?Indraznesc sa va rog sa-i cereti domnului George Muntean sa traduca un generic?
    Multumesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *