Infuzii cu ceai de tei…

Economia neaoșă scârțâie din toate încheieturile, iar România pare o corabie în derivă, trosnind la fiecare izbitură a talazurilor înspumate. Întrebat despre situația coloniei pe care o conduce dintr-un accident istoric provocat de tinichigiii cu epoleți, Klaus Werner Iohannis a glăsuit tărăgănat: „Trebuie să fim foarte realişti, crizele nu se vor termina mâine, iar situaţia se va complica. Se găsesc anumite soluţii, dar nu e cazul să încercăm să aruncăm vina asupra Guvernului, Parlamentului sau clasei politice. Vinovat este Putin, care a declanşat acest război împotriva Ucrainei.” Evrika, în sfârșit l-am dibuit pe diavolul care ne terciuiește liniștea și bunăstarea! Noroc cu belicosul mujic, devenit cauza tuturor relelor românești (și planetare, deopotrivă!), că, altminteri, momâia din Deal ar fi arătat cu degetul înspre miniștrii și parlamentarii lui, giranți nicidecum pe veresie ai prăbușirii naționale. Adineauri, vinovatul de serviciu era preahulitul Dragnea, acum, Vladimir Vladimirovici… Aici, în eterna Valahie, mereu alții sunt responsabili de viciile noastre de caracter, niciodată noi…

*

Într-un delir de sinceritate, jalnicul activist Marius Manole își recunoaște prostia de deunăzi: „Nicușor, mă sunai în ziua votării…, erai disperat că Firea era peste tine. Te-am votat, i-am implorat și pe alții să o facă și acum mi-e rușine. Am greeeeeeeeeșit! (…) Nu ți-e rușine?”[1] Dar de ce lui și nu ție, biet saltimbanc al atâtor roluri nătânge de influencer civico-politic? Rușinea exibată acum public nu-ți spală păcatele de a te râzgâia obscen în călăuză haștagistă ! Geaba remușcările… și alea cabotine…

*

Plouă apăsat. Un pâlc de protestatari se vânzolește în van la una dintre intrările în „Casa PoporuluI”, pardon, Palatul Parlamentului! Pe o pancartă este scrisă o revendicare stranie: „Afară cu OMS din țară!” Care țară? i-aș întreba, însă cunosc răspunsul și nu vreau să-mi ratez ziua… „E prea scurtă viața ca să bei vinuri proaste”, vorba cuiva.

*

Politicienii autohtoni și de aiurea se îmbulzesc în mahalaua virtuală cu fel de fel de postări inepte și cacofonice. Ce mai, un spectacol greu digerabil, motiv să le repet vorbele neamțului Thomas Tuchel, om de fotbal, nicidecum vreun gânditor din stirpea lui Goethe: „Nu exist pe rețelele de socializare, ceea ce e bine, pentru că mă ajută să rămân sănătos.”[2]

În schimb, intelighenția băștinașă tace în păpușoi, „de ICR nu mai vorbesc, revistele intelectuale Dilema și 22 se luptă de zor cu Vladimir Putin, mai departe și fără pericol decât să te ocupi de Romașcanu și alți dătători de subvenții”, ca s-o citez pe Alina Mungiu Pippidi[3]. Mda, deprimant tabloul capitulării așa-zișilor mânuitori de idei, „păcat că nu folosesc și intelectualii cerneala pe care o au la dispoziție… Am mai mare încredere în hoții de buzunar care, din când în când, le fură ceasurile navigatorilor prin marea fără valuri a prostiei adunate sub formă de mulțime”, cum grăit-a cândva, prin 2008, Vasile Sebastian Dâncu[4]. Cât despre presă, lucrurile stau și mai rău, dacă nu dezastruos, „tendința către neutralitate e mai puțin atractivă decât exagerările. De câțiva ani buni, idealul jurnalismului clasic de obiectivitate, jurnalismul acela care se învață în manuale și școli, a început să fie aruncat peste bord, chiar de cei care îl susțineau, adică chiar și de New York Times și chiar de CNN. Au mers pe ideea că trebuie să fie mai militanți. Noile generații sunt mai puțin preocupate de detașare, de obiectivitate, de argumentare. Părerea mea este că jurnalismul de acum se întoarce către cel de secol XIX. Pentru mine a fost un șoc când New York Times, stindardul presei obiective de când a fost creat acest ziar, a anunțat că o va susține pe Hillary Clinton în campania sa electorală pentru alegerile prezidențiale. Ne întoarcem astfel spre presa de secol XIX, mai militantă, mai ancorată în apărarea unor cauze și denigrarea altora, fie acestea politice sau de altă natură, mai tentată să apeleze la mijloacele scriiturii subiective decât la clasicele elemente ale scriiturii neutre, echilibrate, la fizica jurnalismului clasic de obiectivitate. E un trend care a început și va continua mult timp de acum încolo.”[5] Nici nu-i de mirare, deoarece „mi se pare că avem de-a face cu o tendință: schimbarea generațională. Adică, publicul, care avea niște caracteristici socio-demografice legate de nivelul de educație, de vârstă, de aspirații, chiar de orientări politice, începe să se subțieze. Generațiile noi, care vin, sunt cele ale internetului, care consumă mult mai multă informație pasiv, urmărind din fotoliu televizorul. Ei își caută informația online și nu sunt foarte interesați de dezbateri și de opiniile unor specialiști, fiindcă ei sunt, cum se spune, fiecare în bula lui. Acolo, pe Facebook, Instagram și alte forme de social media, părerile curg și, în mod firesc, le aleg pe acelea cu care rezonează.”[6] Concluzia e una singură: „Dincolo de orice apartenență rasială, socială sau religioasă, suntem definiți de această alegere – să adormim cu toții sau să refuzăm somnul.”[7] Așadar, somn ușor și vise plăcute, propaganda globalistă lucrează pentru liniștea dumneavoastră !

*

În larma deja stârnită, starostele Băncii Naționale ne îndeamnă la relaxare: „Nu ne strică ceva mai multă calmitate. Agitația e caracteristică perioadelor de criză. E de înțeles. Autoritățile asta trebuie să transmită: mai calm. Am înțeles și eu mesajul. Mai bem un ceai de tei.” Imperturbabilul președinte îi răspunde perenului Mugur Isărescu în aceeași cheie: „Se discută despre anumite compensări la pensii şi salarii, însă trebuie să fim conştienţi de faptul că acest război va crea crize, în perioade de criză e bine să judeci de două ori ce faci şi cum cheltui banii.” În definitiv, trăim în patria nemuritorului „Manole”, după ce fratele său siamez „Petrov” a fost deconspirat. România șoptitorilor „Petrov” și „Manole”, curat ghinion, bibicilor ! O cană cu ceai de tei, vă rog !

[1] QMagazine, mai 2022

[2] Gazeta Sporturilor

[3] româniacurată.ro (https://româniacurată.ro/cînd-războiul-devine-soluția-nu-problema-și-alte-profeții.)

[4] Baia de mulțime a politicienilor în Triburile. O patologie a politicii românești de la Revoluție la Generația Facebook.

[5] Mihai Coman (fondator al învățământului de jurnalism și comunicare din România), în articolul Obiectivitatea a murit. Trăiască militantismul, în presă!, publicat în QMagazine mai 2022

[6] Ibidem

[7] Andreï Makine, Dincolo de frontiere