Nicolae Ciucă: Vom negocia cu toate forțele responsabile, astfel încât, într-o perioadă de timp cât mai scurtă, să reușim să alcătuim guvernul și să poată să fie aprobat în Parlament

Inimaginabila dezvoltare a presei a sporit numărul evenimentelor puse la cale de Serviciile Secrete

Amantul Ionel Brătianu. Maruca Cantacuzino-Enescu, susţine în memoriile sale, tipărite sub titlul Umbre şi lumini, Amintirile unei Prinţese Moldave, că păstrarea generalului Dumitru Iliescu în postul de locțiitor al Șefului Marelui Stat Major, practic adevăratul Șef de Stat Major, deşi avea în cîrcă dezastrul de la Turtucaia (19-24 august 1916) îşi avea explicaţia în „interesul pe care-l avea Ion Brătianu pentru fiica lui”.

Consoarta de drept a lui Mihai Cantacuzino şi amantă de fapt a lui George Enescu, Maruca, e o bîrfitoare de înaltă clasă. De aceea, portretul creionat de ea lui Ionel Brătianu ca mascul trăind în același timp cu trei femei, fără a neglija conducerea războiului din 1916 , trebuie luat cu o anume prudenţă:

„Acesta nu era nicicum singura care se bucura de favorurile lui Ion Brătianu, paşă plin de farmec – şi genial om de Stat – cu atîtea aventuri că nu le mai puteai număra, cu toţi cei 65 de ani ai săi bătuţi pe muchie. A avut trei în acelaşi timp, la Iaşi, şi femeile se înţelegeau între ele, admirîndu-l şi oferindu-i un repaos după grelele corvezi care îi reveneau”.

Deşi femeiuşcă interesată în a frînge inimile masculine, Maruca se dă politiciană. Şi pentru că bărbatu-său, de care e despărţită în fapt, luptă pe baricadele Conservatorilor, Maruca îi înţeapă, cu limbuţa ei de albină, pe liberalii lui Ionel Brătianu. Bîrfa cu muieraticul de Ionel Brătianu poate fi pusă şi pe seama fanteziei sale de a se da drept apărătoarea marilor latifundiari în faţa liberalului prim-ministru. Rămîne însă ca o posibilă certitudine afirmaţia privind devotamentul femeilor faţă de bărbatul de 65 de ani. Elisa Brătianu, fostă Marghiloman, e surprinsă, tot de Maruca, drept o luptătoare pe toate planurile pentru politica soţului ei:

„Eliza Brătianu este grăbită să-şi folosească cunoştinţele de limbă rusă la care trudeşte cu pasiune de cînd ne-am refugiat la Iaşi. Face totul cu pasiune, chiar spionatul în casele prietenilor, în serviciul politicii soţului ei. Astfel, cu un aer absent, cu veşnicul ei lucru de mînă, cu un zîmbet pe faţa un pic masculină, trage cu urechea la vorbele, adesea defavorabile soţului ei, şi le raportează imediat clicii liberale. Tot aşa cum, cu o viclenie plină de eleganţă, chiar în salonul ei, îi convinge să îmbrăţişeze cauza liberalilor pe diplomaţii de calitate: Saint-Aulaire şi Malassoff, ministru al Rusiei, între alţii, pe care-i crezusem cîştigaţi de partea lui Averescu”.

*

Rolul serviciilor secrete în istoria lumii de azi

Evenimentele istoriei universale, chiar și cele mai intens mediatizate, grație manualelor școlare, au o fatală zonă de umbră. Pentru multe dintre ele rămîn numeroase enigme, numeroase întrebări fără răspuns. Astfel s-a întîmplat în toate secolele. Evenimentele aparținînd secolului XX, și, mai ales, părții din urmă a acestuia, adică după al Doilea Război Mondial, ating însă apogeul. Proporția anterioară nu poate fi pusă la îndoială. Dintr-un eveniment, un sfert se păstra în întuneric. Restul de trei sferturi ajungea în plină lumină. După război și mai ales în ultimii ani proporția s-a răsturnat. Doar un sfert e acum la suprafață. Restul e condamnat întunericului. Din această cauză s-a născut un fenomen tipic: ambiguitatea evenimentelor candidate la intrarea în istorie. Ele au o expresie cunoscută, prin Televiziune și presă, de întreaga Planetă. Pisarea prin TV și ziare le dă o evidență statornică, formidabilă, pe care nimeni nu îndrăznește s-o pună la îndoială. Ciudățenia însă vine de-abia acum. Cu cît un eveniment pare a fi, în lumina tare, ca de vară plină, a mass-media, într-un fel, cu atît rămîne el suspect că-n realitate e altfel. Și de cele mai multe ori, dezvăluiri ulterioare confirmă această bănuială ajunsă deja instinctivă pentru cetățeanul simplu. Evenimentul a fost altfel decît s-a înfățișat ochilor și urechilor noastre. Cam tot ce se întîmplă istoric în lumea de astăzi stă sub acest semn. Reuniuni planetare, întîlniri între șefii de state, atentate, războaie locale, alegeri generale și prezidențiale. Toate, vorba poetului, nu sînt ce par a fi. Dubla realitate a evenimentelor contemporane și deci implicarea acestor subiecte în istorie s-a acutizat în ultimele decenii datorită mass-media. Cine și-a asumat misiunea de a ține la curent Planeta cu ce se întîmplă între bornele sale? Indiscutabil ziarele, Radioul și Televiziunea. Expresia publică, de suprafață a evenimentelor cade astfel în responsabilitatea jurnaliștilor. Ea ne convinge, de exemplu, că la București în decembrie 1989 au tras teroriștii. Lumea telespectatoare s-a dus la culcare cu această credință adîncă, înrădăcinată. Și dacă imaginea săpată de mass-media în conștiința lumii e falsă? Și dacă așa s-a dorit de către unii? Răspunsurile la aceste întrebări sînt tot atîtea argumente că tocmai inimaginabila dezvoltare a presei, Radioul și Televiziunii a întărit dubla existență a evenimentelor. Și prin aceasta rolul serviciilor secrete. De aceea, în paralel cu o istorie a evenimentelor care nu mai e decît o istorie a evenimentelor așa cum au fost înfățișate ele de presă, se impune și o istorie a evenimentelor așa cum au fost ele în realitate, adică a evenimentelor puse la cale de serviciile secrete.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

8 comentarii pentru articolul „Inimaginabila dezvoltare a presei a sporit numărul evenimentelor puse la cale de Serviciile Secrete”

  • Proprietarii trusturilor de presă sunt oameni și deci prizonieri ai naturii umane. Angajații lor sunt oameni deci prizonieri ai aceleiași naturi umane. Consumatorii de presă sunt… oameni deci supuși naturii umane. Care natură umană spune că “omul este măsura tuturor lucrurilor”.

    De aceea presa nu furnizează informație ci comentarii despre informație. Din presă nu “afli” fapte ci ți se spune ce ar trebui să crezi despre “presupuse” fapte.

    Cine face presă știe asta iar cine consumă presă ar trebui să știe asta.

    Așa a fost dintotdeauna, accesul la informație a fost mereu privilegiat iar presa a prezentat comentarii și nu informație.

    Există două tipuri de evenimente, cele importante și cele absolut nesemnificative pentru interesul populației. Presa are rolul de a le face pe cele importante să pară fapt divers și să le vopsească pe cele inutile în culori care le fac să pară esențiale.

    Conceptul fundamental în presă este că nu cititorul alege canalul de informație ci canalul de informație își alege cititorul, cu alte cuvinte presa modelează opinii, crează convingeri și impune o anume direcție de gândire.

    Ce ajunge la consumatorii TV, online și tipărituri este un ghem de interese partizane strict controlate de proprietarii canalului de presă și prezentate ca informație când în realitate conținutul este doar comentarii, opinii și jumătăți de adevăr.

    Pe vremuri ne luam zvonurile din piață și de la coafor pe când astăzi le luăm din presa larg accesibilă și aparent gratuită uitând că nimic nu este gratuit pe lume și că informația este cea mai prețioasă marfă din lume.

    De aceea cei care știu care este rolul presei citesc și urmăresc “știrile” doar pentru a deduce “sentimentul” populației și nu pentru a “afla” ce s-a întâmplat. Ei știu că populației i se servește exact ceea ce vrea să audă.

    De aceea cred că societatea oglindește calitatea presei și nu invers.

  • @Domnu’ Cristoiu,

    Idea de „dubla realitate” ne-a fost servita de grecu’ Aristotel iar noi, oameni „civilizati”, am fost educati sa alergam doar dupa Realitatea Obiectiva si sa fugim ca dracu’ de tamaie de asa numita Realitate Subiectiva fara sa realizam ca alergam dupa Fata Morgana fiindca de fapt in capul nostru va exista mereu o POVESTE ce imbina cele doua realitati. Ori Arhitectii Realitatii stiu foarte bine cum functioneaza mintea omului asa ca uneori ne „informeaza” iar alte ori ne dezinformeaza, dupa caz, ca sa-si atinga scopul si sa ne bage-n cap o anumita POVESTE, adica fix POVESTEA LOR. Ca mintea omului functioneaza pe baza de povesti o stie orice copil, atata doar ca noi, oamenii „mari” ne auto-amagim cu idea ca in capul nostru povestile nu-si mai au locul, fara sa realizam ca de fapt insasi „maturizarea” cu care ne laudam e o poveste si ca de fapt capul nostru e plin de povesti. Pe scurt, nimeni nu poate trai in asa numita Realitate Obiectiva, oricat s-ar lauda cu obiectivitatea. Comunismul, capitalismul, religia, politica, filosofia, istoria etc, sunt doar povesti care imbina obiectivul cu fictiunea si de-asta cei care le promoveaza ne servesc de fapt mereu POVESTEA LOR, iar noi, fie ca vrem ori ba, ajungem parte din Poveste. Tot ce ne ramane de facut este ca atunci cand nu ne mai place Povestea in care traim, sa ne „metamorfozam” si sa intram in alta… 🙂

    • @
      povestea lor e acoperita de povestea Creatiei,
      povestea in care intram, metamorfozandu-ne, e acoperita si ea, la rindul ei, in acelasi fel 🙂
      prin urmare din poveste in poveste ajungem la cele doua destinatii posibile in Creatie:)), dasta pe efect-cauza traseul e mai clar, pentru ca invers e destul de cetos 🙂

  • Revoluţia din Decembrie? Noua putere, venită electoral pe promisiuni cu justiţia, a închis Institutul Revoluţiei, care totuşi scotea nişte publicaţii şi putea fi reformat, iar dosarele înscenării teroriste şi al Mineriadei rămân moarte, cu complicitatea intelectualităţii dirijate spre diferite lozinci progresiste.
    Ţările fără legi clare privind arhivele vor rămâne fără istorie, politicienii având specialişti în distrugerea probelor neconvenabile. Le-o vor scrie alţii.

  • ‘se impune și o istorie a evenimentelor așa cum au fost ele în realitate, adică a evenimentelor puse la cale de serviciile secrete.’

    …iar in demers vor fi fimplicati, doua treimi, istorici ai serviciilor secrete:))),
    prin urmare se impune si… o istorie a acestui demers:)), care sa cerceteze munca acestor istorici:))

    pe calea cauza-efect nu se va ajunge niciodata la cunoasterea istoriei evenimentelor asa cum au fost ele in realitate, insa se poate folosi calea ailalta, efect-cauza.

  • Modul relatării evenimentelor in presă depinde și de calitatea și caracterul celor care fac presă ! Acum preocuparea de a sluji stăpânii și a-și asigura confortul este imensă ! Nu au conștiința și răspunderea cuvântul scris sau rostit ! Sunt preocupați să falsifice realitatea, să facă din alb negru, după cum îi cer stăpânii ce îi plătesc !

  • Evident că totul este pe surse iar sursele vin canalele lor de la anumite persoane , va recomand un film 71 (2014) cu interesele unor proteste organizate in Irlanda de Nord … In care comandatul Armatei Britanice era in același timp si liderul protestatarilor ….filmul este artistic puțin romanțat dar concluzia este destul de dură … Puterea este in mână celor care conduc si pe cei „răi” si pe cei „buni” acțiunile sunt generate atât să atragă atenția cât să introducă frică cât să si ofere soluția … cam asta este secretul puterii …

  • In Romania nu stiu ce au pus la cale, dar la cum arata tara la 32 de ani de la revolutie… In afara de afaceri, nu prea au facut altceva.

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog