Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Înmormîntarea lui Ionel Brătianu – un eveniment istoric
Cînd ura dispare. Pentru editura Mediafax am pregătit, în colecția pe care am numit-o Cărți reedescoperite de Ion Cristoiu, reeditarea cărții „Cuvintele unui mare român: Ion I.C. Brătianu”, apărută la editura Ramuri după moartea lui Ionel Brătianu, o splendidă culegere de citate din intervențiile publice ale marelui politician. Textului propriu zis i-am adăugat mai multe pagini de fotografii mai deosebite despre Ion C. Brătianu. Printre acestea se numără și un număr însemnat de instantanee de la înmormîntarea lui Ionel Brătianu, găsite de mine în revista România ilustrată.
Imaginile m-au surprins.
Cînd a murit, Ionel Brătianu era prim-ministru. La dorința testamentară a dispărutului, exprimată pe patul de moarte lui I. G. Duca, la șefia Guvernului a venit Vintilă Brătianu, fratele lui Ionel Brătianu. Ionel Brătianu i-a spus lui I. G. Duca:
„Socotesc că șefia partidului ți se cuvine Dumitale și cred că, de altfel, lucrul este în asentimentul pritenilor noștri politici, dar, avînd în vedere, serviciile aduse de Vintilă, eu cred că este în interesul chiar al Dumitale că, dacă precum este firesc, eu mor înaintea lui, să-i cedezi locul. Vei veni astfel în fruntea partidului mai tîrziu, dar cu mai multă experiență și cu mai multă autoritate.”
În noiembrie 1927, după cinci ani de guvernare, Ionel Brătianu stîrnea în rîndurile Opoziție, dar și ale Presei independente, ura. Atotputernicul șef la PNL era acuzat de dictatură mascată, de încălcarea democrației. Supraviețuia la putere nu prin susținere populară (aceasta se erodase dramatic după atîția ani de guvernare), ci prin geniul de a-i manevra pe politicieni români contemporani, amici sau inamici. Cu toate acestea Înmormîntarea lui Ionel Brătianu s-a constituit într-un eveniment istoric. Și-au spus cuvîntul, cred, și cutremurul provocat de moartea neașteptată, în plină putere, dar și nelinștea că venită după cea a lui Ferdinand, dispariția marelui politician, lăsa impresia unui ghinion istoric al nației.
*
Îndatoririle Împăratului. Din Tacitus, pentru vremurile de azi:
„Exemplul său fu urmat de cei slabi prin vîrstă și sex și de cei pentru care dorința de a trăi avea mult preț decît gloria”.
E vorba de o căpetenie a Tracilor, Dinis, care depune armele și „se predă învingătorului împreună cu soția și copii”.
Cînd Seianus îi cere să se însoare cu Livia, văduva lui Drusus, fiul lui Tiberiu, Împăratul îi trimite o scrisoare prin care îi solicită să-i dea timp de chibzuință. Motivul?
„Pentru orice muritor hotărîrile de luat atîrnă de folosul personal pe care nădăjduiește să-l aibă; soarta împăraților este însă cu totul deosebită; în cele mai însemnate fapte din viața lor, ei trebuie să țină seama de va spune lumea despre dînșii.”
Seianus se adresa socrului Liviei, îi răspunde însă Împăratul pe motivul, valabil și azi, că cei aflați în fruntea popoarelor trebuie să ia în calcul și opinia publică.
*
Statul și morții. Scînteieri argheziene geniale: „Statul, se știe, n-are bani destui pentru vii, care țipă și înjură, doar pentru morți, care dorm și tac”. (O idei genială, în Bilete de papagal, 15 septembrie 1928)
Comentarii
Maestre, m-a deranjat mult scandalul mediatic făcut de Coana Justiție în legătură cu Dan Diaconescu și m-a deranjat că toți confrații lui din presă și din televiziuni au pus umărul, au amplificat la maximum acestă situație.
Personal cred că Dan Diaconescu este unic în presa românească, are un stil și o personalitate aparte.
L-am văzut în sutele de interviuri realizate de el cu mai toți oamenii politici importanți. Diaconescu în interviuri lansa șarjă după șarjă de întrebări într-un stil caracteristic, nu lăsa interlocutorul să răsufle, nu lăsa auditoriu să se plictisească.
Dacă nu mă credeți, revedeți un unterviu cu Vadim, de exemplu. Să vedeți acolo, dialog spumos și cum Vadim este inghesuit pur și simplu.
Să numească cinvea un alt jurnalist care poate să vorbească o noapte întreagă singur și să țină audiența TV la maxim, vă spun eu, nu există.
Apreciez la Diaconescu că și-a dorit să devină jurnalist, că s-a zbătut, că a muncit din greu.
Confrații săi, în momente lui de cumpănă l-au lăsat singur. Probabil că invidia pe talentul lui ș-a spus cuvântul.
Eu nu am pomenit o breaslă mai leneșă și mai lașă ca presa românească. Pe lângă faptul că nu au condei, sunt complet dezinteresați de meserie.
Dan Diaconescu reprezintă un model de dezvoltare a televiziunii.
Acum când pe net se pot urmării toate cotidienele și televiziunile din lume, se poate spune cert că Dan Diaconescu a fost cu OTV un deschizător de drumuri, a adus televiziunea de partea cealaltă a ecranului.
Lumea încă-l mai iubește cu toate că Madama Justiție i-a închis televiziunea și i-a pus călușul în gură. Adik, ce poate fi mai rău de atât?
Maestre, mai ziceți că nu ne abonăm și nu citim presa scrisă. păi ce să citim? Merită să ne pierdem timpul și banii pe niște ziare fără valoare?
În concluzie, nu cred în acuzațiile care i se aduc lui Diaconescu, nu o să cred nici dacă văd.
*
Binomul Hellvig-Predoiu și-a intrat în pâine!
E clar că PNL e cu comanda arestării lui Diaconescu fiindcă toți – Bode cu polițiștii și procurorii care au dat la presă acuzațiile înainte cu 12 ore ca acestea să fie aduse la cunoștință oficial lui Diaconescu e PNL, Predoiu e PNL, Hellvig e PNL. Probabil că s-a luat hotărârea după ședința de la Vila Lac.