Cătălin Cîrstoiu nu se retrage: ”Mandatul meu a fost, este şi va rămâne pe masa coaliţiei”
„Inteligentul învață din greșelile altora, deșteptul din greșelile lui, prostul nu greșește niciodată”
Mulțumesc tuturor celor care își iau timp din viață pentru comentarii, indiferent de cum „sună” acestea. Sunt ultimele precizări pe care le fac, dar și un răspuns tuturor. Am mai încercat, în câteva texte, să îmi expun un punct de vedere, dar îmi pare că nu a fost remarcat.
Așadar, mulțumesc celor care apreciază, pentru că îmi dau seama că au citit textul cuvânt cu cuvânt, nu pe diagonală, nu din trei în trei cuvinte. Le mulțumesc pentru că au sesizat că fiecare situație este pusă într-un context. Nimeni nu este acuzat 100%; întotdeauna este precizată și o explicație a unui anume gen de comportament sau o motivație a unui gest sau a unei fapte. Întotdeauna este descris un context.
Atunci când vorbesc despre pacienți, nu o fac peiorativ. Ironizez situații și comportamente generale, nu o persoană cu CNP. Eu lucrez într-o comunitate de 16 ani. La mulți dintre cei cărora le-am scos dinții de lapte, le-am făcut detartraje pentru că se căsătoreau și trebuiau să zâmbească frumos în poze. Nu îi bârfesc. Tot ceea ce povestesc despre ei le-am spus și lor în față. Când îi laud, îi laud tot în față. Când povestesc situații, o fac pentru că sunt general valabile.
Despre „maeștri spirituali” voi povesti într-o serie de articole. Ei nu sunt psihologi, psihoterapeuți, ei sunt niște experți manipulatori care știu să se acopere de o „aură” luminoasă și îți trebuie ani de zile, mai ales dacă ai 20 și ceva de ani, să îi deconspiri. Articolele vor fi semnale de alarmă pentru a-i putea depista la timp.
Când vorbesc despre părinți o fac asumat, mai ales că le-am înțeles motivația din spatele comportamentului lor (cei care au citit cu atenție, au sesizat și contextul și circumstanțele în care s-au produs evenimentele), dar asta nu face ca traumele sau impactul acțiunilor lor asupra mea să fie mai mic sau inexistent. Cele povestite reprezintă atât faptele lor, cât și traumele mele, dar și înțelegerea mea asupra evenimentelor. Nu fac din asta o poveste de „Acces direct” sau „Știrea de la ora 5”! Nu mă interesează audiența. Nu sunt o persoană care să se lipească de imaginea de victimă! Relatez cu cât mai multă acuratețe fapte și evenimente, cauzatoare de traume, care au dus și au creat o serie de întâmplări din viața mea, care pot servi drept pildă, cui are nevoie.
Nu scriu cu furie. Nu scriu psihedelic. Scriu exact așa cum este viața. Dură, absurdă, neîndurătoare. Minunată, miraculoasă, cu fiecare clipă de trăit și savurat.
Scriu, pentru că m-am împăcat cu mine și cu tot ceea ce am trăit până acum. Scriu pentru fiecare om inteligent care are nevoie să evite o eroare, nu să treacă prin ea. Sunt un om foarte deștept, care a încercat să facă cât greșeli, cât mai multe, pentru a învăța cât mai mult.
Mă bucur pentru cei care au avut parte de părinți, ca niște părinți. Mă bucur pentru cei care au avut parte de sfătuitori valoroși încă din copilărie. Eu a trebuit să-mi fac câte un cucui pentru fiecare lecție învățată.
Scriu, chiar dacă suficiența, aroganța și atotcunoscătorii definesc în mare parte această nație, pentru că știu sigur că mai sunt și câțiva rătăciți care-și doresc autodepășirea, care nu se limitează la norme absurde și văd dincolo de fundițele roz de pe ambalajul unui pachet cu bălegar.
Scriu despre oamenii cu ADN românesc. Adică, pentru cei care au trăit la fel ca mine, aici în colonie, sub turci, fanarioți, regi germani, ruși, madam comunitate. Nu mai comparați și nu mai aduceți exemple despre ce „benevoles” sunt francezii, germanii sau alte neamuri comunitare. NU COMPARĂM păpădia cu orhideea! Ei au ADN de imperiu, de stăpân, de nații dominante și cotropitoare. Noi suntem oprimați, frustrați și „ne-am salvat” ca nație omorându-ne liderii care nu se supuneau față de „Înalta Poartă”, indiferent unde se afla ea; Constantinopol, Istanbul, Berlin, Moscova, Bruxelles sau Washington.
Vă rog, nu vă mai inflamați, că nu vă doresc un atac cerebral. Nu vă place? NU CITIȚI! Nu sunteți de acord? Perfect! Creați-vă propria cale de exprimare! Suntem unici și diferiți. Avem experiențe diferite și nivele de percepție diferite.
Am 44 de ani și poza de profil este nefiltrată (se pot vedea ridurile) nu folosesc nici măcar fond de ten. Nu mă aliniez timpului și vremurilor, pentru că nu am targeturi personale contracronometru. Plec mâine sau peste 50 de ani din acest plan, îmi este perfect egal. Aliniez timpul și vremurile la ceea ce eu SUNT!
Scriu pentru că îmi place! Ador să fac acest lucru în mod coerent, fără a „molfăi” cuvinte și propoziții pentru a părea „smart”, cu relativizări absurde! Nu vreau să conving pe nimeni de nimic!
Scriu pentru oameni Inteligenți și Deștepți, oameni care au dat cu capul de Viață și cărora le-au căzut ochelarii cu lentile roz. Eu scriu scrisori și spun povești! Povești din viață. Atât! Nu vreau să trezesc pe nimeni. Nu vreau să deștept pe nimeni. Pentru că, oricum ar fi, proștii nu greșesc niciodată și au dreptate mereu! Și nu dai replica unui prost, pentru că riști să te trezești cu el în discuție.
Repet, scriu pentru un SINGUR OM! Acel om care are nevoie de ceea ce spun, care înțelege și căruia îi folosește!
Mulțumesc!
Comentarii
9 comentarii pentru articolul „„Inteligentul învață din greșelile altora, deșteptul din greșelile lui, prostul nu greșește niciodată””
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Dacă a fost marți, s-au luptat cu trei ceasuri rele tot marțafoii din Belgia!
Invitații cristoiublog
Superb – Nu o stiam „”Și nu dai replica unui prost, pentru că riști să te trezești cu el în discuție”” . foarte adevarat. Scrie in continuare, e o delectare!!!
@Smarandita,
Domnu’ @geo pricepe unele chestii putin mai tarziu. Cand o sa priceapa si textu’ si contextu’, o sa rada ori o sa se certe de unu’ singur. N-are rost sa va bagati in polemici cu el, ca au incercat si altii si n-au rezolvat nimic. Asa ca ramaneti la vorba aia cu inteleptu’… 🙂
Ai vrut sa îmi platesti o polita veche pentru un „meci” dintre noi doi, când eu am fost acela care am câstigat, dar nu ai reusit decât sa demonstrezi înca o data ca esti lipsit de caracter. Linguseste-te în continuare pe lânga Smarandita Pacuraru, cu pretul de a-i lovi pe ceilalti pe la spate, c-asa procedeaza barbatii adevarati.
De ce trebuie sa va justificati doamna,in fata celor ce va critica,spuneti o direct, spuneti ce aveti de spus fara sa va pese de ce zic unii sau altii.Eu de pilda spun lucrurile la un mod foarte dur si direct,si sunt convins ca nimanui nu i place ce spun pe aici,dar nu mi pasa deloc,eu spun ce am de spus,si cui nu i convine ,treaba lui,chiar nu mi pasa.PS ,la treaba cu imperiile,faza e ca imperiile s au construit singure,prin lupta,noi romanii nu am avut imperiu pentru ca am fost mereu un popor de lasi fara caracter.Francezii au fost ocupati de englezi si s au eliberat intr un razboi de 100 de ani ,pe vremea ioanei d’arc ,germanii au fost faramitati pana la Bismarck,olandezii au trait sub crunta ocupatie a Spaniei catolice prin secolele 15-16 pana s au eliberat,pe la 1600,chiar si marea Rusie(la ora actuala cea mai mare forta militara de pe planeta,ca eu nu cred in laudarosenia americana,americanii fac pe ei de frica in fata Rusiei),au indurat stapanirea mongola,Italia a fost 1400 de ani”campul de lupta al natiunilor”condusi de papi si faramitati politic,Spania a fost 700 de ani sub ocupatie maura,Anglia a indurat ocupatia Romana,Saxona si Vikinga,Polonia a fost impartita de trei ori de Rusi,Prusaci si Austrieci,Germania cea mareata a ajuns si ea sub cizma Rusiei in al Doilea Razboi Mondial,Ungaria a trait sub ocupatie Turca,Austriaca si Ruseasca.China a indurat cumplitele ocupatii mongola si japoneza,faza este insa cum au reactionat aceste tari sub oprimare,pur si simplu nu s au lasat,au luat sabia si pusca si au luptat,si cu mari sacrificii si au castigat libertatea dupa care ,invatate sa lupte in razboaiele crancene de eliberare,si au folosit „experienta” acumulata in a si forma propriile imperii,pentru a nu mai fi atacate niciodata de catre altii.Noi in schimb ,ca niste moluste stateam in genunchi,iar conducatorii nostri lasi isi cumparau domniile fie de la turci,de la rusi sau de la austrieci,si mai nou isi cumpara domniile de la americani.Halal natiune.
Or fi ei rușii cea mai mare putere militară a lumii, dar în Afganistan parcă si-au „furat-o” puțin de la talibanii primitivi, dotați cu armament american furnizat de C.I.A.?!
Eu cred că și alte popoare, din vestul Europei, și-au ucis conducătorii, din diverse motive, de-a lungul istoriei lor. Nu doar poporul român a făcut asta. Nu mai spun de cate războaie au purtat între ele popoarele din vestul Europei. Nu mi se pare normal să aruncăm asupra poporului român o vină absurdă care este de fapt o caracteristică a tuturor popoarelor. Faptul că am fost colonie a marilor imperii este iarăși o vină închipuită. Întotdeauna există state care domină o regiune și state care sunt dominate, supuse, asta până se învârte puțin roata istoriei și se schimbă rolurile. Își mai aduce cineva aminte că aici, în România, era odată Imperiul Roman? Pe unde or fi astăzi romanii, ca nu se mai vad decât vestigii istorice lăsate de ei!
expertii manipulatori au castigat.e de ajuns sa scoti capul pe fereastra sa vezi asta
pentru cine l-a prins cu lumina stinsa vremurile recente nu cred ca se mai poate face ceva
chiar daca se termina maine,ce traim azi va fi mai radioactiv decat cernobalul
realitatea,adevarul,sunt aici si acum.uita-te la ei,ce sa le mai faci,sa-i dai cu capu’ de tabla?:)
As putea sa va dau replica la fiecare acuzatie subtila sau directa pe care mi-ati adus-o, dar nu are niciun rost sa o fac, pentru ca nu suntem pe picior de egalitate pe blog, asa cum este si firesc, probabil, (dv., jurnalist, eu comentator) si pentru ca vigilenta protectoare a doamnei redactor-sef duce la stergerea postarilor critice, asa cum s-a întâmplat ieri. Subliniez: critice sau ironice, nu jignitoare.
.
Doar o remarca, Smarandita Pacuraru. Niciodata, un autor inteligent nu-i împarte pe cititori între „cei prosti” si „cei destepti”, întotdeauna, el este constient ca s-a expus de buna-voie criticilor, chiar daca si-ar dori numai laude. Un autor inteligent realizeaza ca s-ar putea ca cel care îl critica sa fie, în viata de toate zilele, o persoana respectabila si ca nu este cazul sa îl jigneasca, fara sa îl cunoasca.
.
P.S. O rog pe doamna Cora Munteanu sa nu stearga acest comentariu, asa cum a procedat ieri.
Ți-ai luato șmecherașule ,dar sigur că da, nu te vei împiedica de acest lucru ,,minor,, 😛 🙄