Uneori, te așezi cu gândurile tale și le lași să zburde pe nenumărate coclauri, ajungi pe teritorii pe care poate nu le-ai explorat sau la care nu te-ai fi gândit că le vei aborda. Și, uite așa, mi-a venit să mă gândesc la cât de des ne confruntăm cu sentimentul de vinovăție. Câți dintre noi și-l asumă și câți nu.
Învinovățirea dă naștere unei atitudini critice față de tine, poate te consideri un om rău, fără valoare și cauți să te autoizolezi de lume, pentru că te temi de respingere din partea celor din jur. Când te învinovățești e ca și cum te auto-pedepsești, nimic nu îți mai dă voie să te bucuri și alegi să suferi pentru ceea ce ai făcut. E un sentiment pe care eu l-am resimțit în anumite momente grele ale vieții și am căutat să înțeleg, să sap în adâncul conștiinței mele, să mă rog să găsesc răspunsuri la întrebările ce mă determină să mă învinovățesc.
Oare oamenii politici se simt vreodată vinovați? Sau, de fiecare dată, aleg varianta cea mai facilă și anume de a da vina pe alții.
De câte ori nu ne-am simțit criticați sau nedreptățiți și ne-am învinovățit? De multe ori. Dar dacă reușim să ne împăcăm cu noi înșine vom obține un rezultat minunat și anume cel de înlocuire a sentimentului de vinovăție cu cel de asumare a responsabilității. Primul este un sentiment distructiv, cel de al doilea constructiv. Însă, ce alegem noi? Ce e mai ușor. Să distrugi, nu să construiești.
Exact aceste sentimente le trăim zilnic. Vedem căi distructive și nicidecum soluții constructive, vedem cât de ușor este să se dea vina pe alții și să nu existe asumarea unei declarații, unei atitudini, unei neputințe.
Cu adevărat, vinovăția îți provoacă suferință și cum nimănui nu îi place sentimentul acesta de durere și neliniște alege să își caute drumuri line, soluții salvatoare. Vinovăția înseamnă separarea de sine și este exact opusul iubirii sinelui. Când realizezi că acolo unde există teamă și vinovăție nu există iubire și încredere, când înveți lecția responsabilității abia atunci începi să te accepți cu adevărat.
Acest test ar fi cel pe care ar trebui să îl treacă cei ce își doresc să acceadă în sfere ierarhice superioare și de conducere.
Dar cum învinovățirea și victimizarea sunt două metode eficiente de manipulare, merg mână în mână și ambele cauzează sentimente negative și degradează relații importante. Marea majoritate a oamenilor continuă să le folosească pentru a se elibera de responsabilitate și pentru a controla emoțional alte persoane.
Atunci când învinovățești pe cineva faci un transfer de responsabilitate și putere, iar persoana blamată de tine te face să depinzi de ea pentru a-ți fi bine.
Așa este clasa noastră politică, de la stânga la dreapta, de la verde la roșu, de la uniuni și până la grupuri de toate felurile. Neasumare, învinovățirea oricui, numai a celui direct implicat, nu, transferarea responsabilităților, fuga de orice, doar pentru un confort euforic, nealterarea imaginilor pe care le vor perfecte și intangibile, uitarea locului de unde au plecat și de vremurile când poate erau mai mici decât cei pe care acum îi privesc cu mare superioritate.
Însă, dacă și noi, cei ce îi credităm la fiecare ciclu electoral, am fi consecvenți și ne-am asuma responsabilitatea faptelor noastre și am continua cu determinare acest drum, i-am provoca și pe ei să intre în rezonanță cu dorințele noastre și să pășească pe același drum cu al nostru. Dar noi renunțăm să fim consecvenți, ne plictisim și abdicăm, nu mai avem idealuri și convingeri solide, nu ne mai căutăm lideri și simboluri, ci căscăm gura cu nesaț la toate balivernele pe care le varsă orice dezlânat.
Felicitari! 🙂
„Dar cum învinovățirea și victimizarea sunt două metode eficiente de manipulare, merg mână în mână și ambele cauzează sentimente negative și degradează relații importante. (…) oamenii le folosesc pentru a se elibera de responsabilitate și pentru a controla emoțional alte persoane. Atunci când învinovățești pe cineva faci un transfer de responsabilitate și putere, iar persoana blamată de tine te face să depinzi de ea pentru a-ți fi bine.”
Ia sa mentinem structura frazei si sa inlocuim „oameni /persoane ” cu „comunitati ” !
Iata : „Dar cum învinovățirea și victimizarea sunt două metode eficiente de manipulare, merg mână în mână și ambele cauzează sentimente negative și degradează relații importante. (…) COMUNITATI le folosesc pentru a se elibera de responsabilitate și pentru a controla emoțional alte COMUNITATI. Atunci când învinovățești O COMUNITATE faci un transfer de responsabilitate și putere, iar COMUNITATEA blamată de tine te face să depinzi de ea pentru a-ți fi bine.”