România a obţinut, prin Roxana Mînzatu, poziţia de vicepreşedinte al Comisiei Europene şi portofoliul Competenţe şi Educaţie, Locuri de muncă şi drepturi sociale, demografie

Invitații cristoiublog.ro – Constantin Șolga

Care va fi întrebarea de la referendumul pentru justiția securistă

Încă din campania electorală, de la precedentul scrutin prezidențial, domnul Klaus Iohannis s-a străduit, cu toate puterile SRI-ului, să demonstreze că are ceva în comun cu oamenii obișnuiți. Așa că între cele două părți a fost dezvoltată un fel de prietenie bazată pe ură în stare pură, survenită pe fondul intensificării angoaselor diferitelor categorii sociale. Mecanismul de îndrăgostire bolnăvicioasă funcționează de minune de fiecare dată, prin exarcerbarea până la paroxism a crizelor PSD la guvernare, provocarea publică a unor scandaluri din te miri ce, agitarea oficialilor UE pe drept sau pe nedrept. Însă dintr-o “piesă deșănțată”, în care joacă și dl. Marius Manole, știm că dragostea durează trei ani sau, în cazul unor președinți de stat care au ghinion, doar un mandat.

Să ne amintim că începutul acestei relații de amiciție a pornit de la celebrul îndemn democratic “puie monta”. Apoi din luna ianuarie 2017, când a venit în Piața Universității îmbrăcat în geaca roșie și până-n ziua de azi, Președintele României s-a lipit de protestari sub pretextul luptei comune pentru apărarea justiției. Acest motiv a devenit liantul care a sporit încrederea între “proletariatul digital” și Președintele devenit proprietar “din muncă cinstită”.

Acum zbaterea domnului Iohannis este să găsească întrebarea închisă a referendumului formulată pe modelul biblic al întrebării întrebărilor „Cine poate să se mântuiască?” și transformată pentru profani într-o interogație retorică, ceva de genul: De frica cui nu se va mai fura în România?

Este necesar ca această întrebare să înflăcăreze românul de rând până la lacrimi, încât să voteze cu ambele mâini și pentru candidații PNL la europarlamentare. Bineînțeles că răspunsul este de la sine înțeles, iar referendumul este un sondaj pre-electoral privind alegerile prezidențiale. Operațiunea trebuie să (re)confirme conexiunea emoțională dintre domnia sa și poporul apărător al justiției securiste. Pardon, independente!

Asta pentru că nevoia de dreptate este caracteristică unui popor obișnuit să o primească cu biciul pe spinare neîntrerupt de sute de ani. Astfel, chiar și după Revoluția din 1989,  am avut ghinion, iar providența ne-a pricopsit aproape permanent cu câte un justițiar steril. Rând pe rând, talentați sau mediocri, salvatorii lumii noastre au intrat și au ieșit din scenă. Dl. Corneliu Vadim Tudor a fost potrivit pentru acest rol la vremea lui, la fel ca dl. Traian Băsescu, d-na Macovei, d-na Kovesi șașmd

Apropo de dl. Vadim îmi aduc aminte că eram elev în clasa a noua, în urmă cu douăzeci și unu de ani, când i-am trimis o scrisoare. Parcă îl văd și acum pe tata, cu paginile revistei România Mare pierdute prin curtea casei, că strigă la mama:

– Fiu-tu a apărut în ziarul lu’ Vadim. Cică: “scrisoarea săptămânii vine de la un elev”. Ne-au greșit puțin numele de familie, dar el e…  băiatul nostru.

Atunci era vremea când mormanul de fiare vechi și fluviul de oameni rămași pe drumuri, adică fabricile așa zis nerentabile și proletariatul devenit peste noapte demodat și rușinat de propria condiție, se scufundau în meandrele concretului ca bolovanii de pământ mușcați de Dunăre din malurile goale. Dl. Bill Clinton venit în vizită la București ne spunea total hotărât „stay the course” și cam atât. Dl. Emil Constantinescu semna tratatul cu Ucraina, eveniment despre care vorbeam printre altele în scrisoarea amintită, iar românii descoperau serialul Baywatch și primele telefoane mobile.

Curios este că și în perioada aceea românii protestau viguros, însă poate pentru niște cauze puțin mai apropiate de viața și necazurile lor. Nu exista mișcarea #rezist, nu făceam swipe up pe instagram, nu încărcam fotografii pe facebook și videoclipuri pe youtube, dar trăia dl. Vadim Tudor. Acest om politic era perceput drept un salvator național de către părinții mei și colegii lor disponibilizați din Șantierul Naval din Drobeta-Turnu Severin.

Președintele PRM făcea de unul singur mai mult zgomot decât toți protestarii din ziua de astăzi, fără să blocheze circulația în Piața Victoriei sau să îndemne la nesupunere civică. Era văzut de către românii simpli drept viitorul președinte al țării, omul de frica căruia nu va mai fura nimeni nimic, nici măcar un cap de ață. Eu, unul, credeam că doar dl. Vadim poate să-i readucă tatălui meu locul de muncă pierdut și chiar să reunească România cu Basarabia și Nordul Bucovinei.

Iată că după 30 de ani de la Revoluție constatăm că povestea continuă aproape la fel, de parcă ne mișcăm cu toții în cerc. Alergăm ca hamsterii pe roata timpului pentru că nimic nu se schimbă: același film, alți actori. Într-o lume tot mai globalizată, România pare a fi un tărâm rupt de restul planetei. Gândim într-o mare măsură doar la nivel local și ne concentrăm doar pe luptele noastre interne de parcă nimic altceva nu ar mai exista. Situația aceasta poate că are legătură cu profilul și pregătirea primarilor deveniți președinți!

Revin la întrebarea referendumului convocat de către dl. Iohannis și trebuie spus că acest moment politic nu este despre justiție, ci despre cel care va deveni președintele României la sfârșitul acestui an. Într-un context asemănător dl. Ludovic Orban aplica același procedeu al întrebării închise, în timpul campaniei electorale din anul 2014:

“- Cine este generalul pentru care merită să ne sacrificăm fiecare minut, fiecare picătură de energie și fiecare stop de sudoare? Cine?”

Ei bine, instinctul îmi spune că, de data aceasta, dl. Florian Coldea este generalul care poate să ajungă Președintele României. Cu siguranță că acest om își dorește mai mult de la viață decât să rămână un tânăr pensionar participant la conferințe sau să predea cursuri despre securitatea globală la Universitatea de Vest Timișoara (UVT).

Dl. Coldea poate să devină cel mai bun candidat la alegerile prezidențiale din partea USR – Plus. Este cel mai puternic urmaș al d-lui T. Băsescu, singurul care poate să își depășească creatorul. Nu degeaba binomul K.W. Iohannis – E. Helvig l-a trimis la “școala vieții” pe modelul Ceaușescu – Iliescu.

De câte ori nu a încercat dl. Liviu Dragnea să ne convingă că nu îi este frică de dl. Coldea? Acesta este exact procedeul folosit atunci când îți este cu adevărat frică de cineva. Este posibil ca fostul director adjunct al SRI să fie sperietoarea tuturor politicienilor, implantat în memoria colectivă a românilor drept omul de frica căruia nu se va mai fura în România.

Într-adevăr, faptele ne demonstrează că dl. Coldea a pus SRI-ul la dispoziția fostului președinte pentru „a-i lichida adversarii din presă și politică” pentru că, în mod real,  acesta a fost cu adevărat interesul d-lui Băsescu și nu lupta anticorupție. Cu toate acestea, ceva îmi spune că este vorba de mult mai mult. Aici mă refer inclusiv la apariția USR-ului pe scena politică românească că doar nu o să credem la nesfârșit că dl. Nicușor Dan a creat de unul singur acest partid inspirat, de fapt, din succesul „Mișcării Salvați Roșia Montană”.

D-lui Coldea i s-au atribuit o mare parte dintre mutările politice din ultimul deceniu. Cine mai știe care sunt reale și care nu? Chiar dacă doar o mică parte dintre acestea ar fi adevărate pe fondul evenimenelor actuale rezultă că moștenirea generalului este în pericol. “Sergenții majori mesiniaci”, în frunte cu dl. Coldea, consideră că au o misiune sacră să modernizeze România pe modelul pașoptiștilor, chiar dacă asta înseamnă să treacă peste cadavre.

George H. W. Bush înainte să devină cel de-al patruzeci și unulea președinte al Statelor Unite ale Americii (1989 – 1993) a fost director al Central Intelligence Agency. Dl. Coldea poate să intre în aceeași categorie a președinților foști șefi de servicii secrete, atât timp cât va avea curaj să-și asume propria creație și respectiv parteneriatul cu USR – Plus. „Proletariatul digital” are nevoie de un erou, un personaj despre care să simtă că poate să bage groaza în corupți. Cine ar putea să rezolve problema sifonării fondurilor europene dacă nu un lider cu mână forte asemănător cu profilul lor: educat, cult, membru al elitei. Dl. Coldea are destule lucruri în comun cu tinerii frumoși și liberi, fără să inventeze nimic.  Are studii, caracter, viziune de ansamblu, relații și conexiuni la nivel internațional.

Tinerii din multinaționale nu prea vor să cumpere proprietăți, dar își doresc să câștige bine pentru a-și permite vacanțe și ieșiri rapide, la munte sau la mare, în weekend. Trăiesc cu sila că din cauza PSD-ului și a d-nului Dragnea nu există autostrăzi, spitale, că banii lor și ai U.E. sunt furați de politicieni. Așa se explică zbaterea domnului Președinte să fie pe placul protestarilor, dar realitatea este că pentru aceștia dl. Iohannis seamănă leit cu dl. Dragnea. Acest lucru înseamnă că a trecut vremea președinților primari. Acum este timpul ca lupta politică să se desfășoare la alt nivel, cu cărțile pe față, fără intermediari, de genul dl. Cioloș, d-na Kovesi etc


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Invitații cristoiublog.ro – Constantin Șolga”

  • Ba nene Costele , nu-i mai domnii atata pe insii nominalizati in parerile matale , ca tara asta nu prea a avut domni in lunga-i existenta , cam in afara de Mihai Viteazu si ceva Brincoveanu , restul il poti blagoslovii cu cel mult apelativul coada de topor , sau matura , dupa caz . Cat despre contemporanii dumitale , tare mi-e frica ca inca mai aspira la titul de coada , adica nici acolo nu s-au inca calificat , daramite sa-i tot faci domni la tot pasul , ma rog , scrisul .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *