Invitații cristoiublog.ro – Julia Luca

Extragerea Codruței Kovesi din câmpul tactic. Operațiunea cu nume de cod Europa

Ce s-a întâmplat în aceste zile poate fi denumit fără a greși foarte mult drept „Operațiunea Europa”, mai precis una dintre cele mai ample operațiuni de extragere a unui jucător important nu doar în jocul pionilor naționali, ci mai curând pentru dinamica unor interese trans-naționale. Sub ochii noștri a avut loc una dintre cele mai spectaculoase răsuciri de paradigmă: dacă în ultimii doi ani forțele anti-sistem au fost într-o ofensivă constantă, obținând victorii spectaculoase (spargerea binomului, invalidarea unor proceduri la Curtea Constituțională, retragerea unor jucători importanți, etc), în ultimele zile avantajul pare să fi fost pierdut.
Iar acest fapt a fost generat fără dubiu de apropierea periculoasă de niște obiective care au un caracter de intangibilitate: interesele unor mari puteri în interiorul României, dar mai ales în poziționarea strategică a țării.
Jucători de table la birtul de țară, Dragnea și ai lui nu au avut cum să uite lecțiile unei istorii imediate, din simplul motiv că nu le-au învățat niciodată:

1. Nu poți dezgropa și afecta canalele de lucru ale marilor puteri în România

Cum România nu își este auto-suficientă și nici nu funcționează izolat, ea se află permanent pe harta de interese ale marilor puteri. Codruța Kovesi a băgat bățul în mușuroiul intereselor interne, a încălcat legi și proceduri, a încurajat spectacolul televizat al arestărilor nu de capul ei. Niciun procuror normal la cap, fie el ajuns în cea mai puternică poziție a sistemului nu se apuca peste noapte să pericliteze interese de rețea ale baronilor interni dacă toate acestea nu ar fi fost rodul unor înțelegeri trans-naționale.
Kovesi nu a fost doar un exponent al Sistemului românesc, ci în egală măsură un pion important în interesele altor puteri. De altfel, pe fondul acestora și în numele unei lupte ce și-au pierdut esența au fost legitimate abuzul și impostura.

Cu toate acestea, istoria ne învață o lecție simplă: marii jucători nu își lasă soldații în urmă – fie sunt sacrificați complet, fie sunt securizați astfel încât să se reducă potențialul de vulnerabilitate. Astfel, dacă demiterea LCK de pe post a fost un fapt tolerat ca parte a unei dinamici politice, punerea acesteia sub acuzare și împingerea către o zonă majoră de disconfort a reprezentat un serios semnal de alarmă pentru forțele externe care au avut un interes major în parcursul lui Kovesi.
Și, întorcându-ne la istorie, nimeni nu a învățat nimic din ceea ce s-a întâmplat în 2012, la momentul suspendării lui Traian Băsescu, acum având loc, de fapt, o operațiune în oglindă. Momentul în care pionul pe care au fost făcute înțelegerile este expus unui pericol major, forțe importante din Europa se mobilizează pentru salvarea sa.

Ne aducem aminte de faptul că, la acea vreme – mai precis la 9 iulie 2012 – Berlinul a avut o declarație fără precedent, calificând procedura de destituire a președintelui drept „incalificabilă”. Iată ce scria Hotnews.ro:

„Demersurile guvernului roman al premierului (Victor) Ponta si procedura de destituire a președintelui (Traian) Basescu sunt inacceptabile”, a declarat purtătorul de cuvânt al guvernului, Steffen Seibert. Seibert a precizat ulterior, intr-un comunicat, ca Angela Merkel i-a telefonat omologului sau roman si i-a „confirmat îngrijorările guvernului” de la Berlin.
„Cancelarul a subliniat ca va susține Uniunea Europeana pentru a adopta eventualele consecințe necesare” in urma destituirii lui Basescu, a adăugat Seibert, care a precizat ca masuri in acest sens „ar putea fi adoptate dupa discutiile prevazute cu Victor Ponta din aceasta săptămâna, la Bruxelles”.

„Suspendarea lui Basescu, vineri, si organizarea unui referendum s-au derulat de o asemenea maniera încât violează principiile de baza ale statului de drept si trecând peste toate instituțiile constituției”, a explicat el, in fata ziariștilor. Seibert a subliniat ca Berlinul si UE așteaptă de la guvernul roman sa „restabilirea încrederii in tara sa si respectarea statului de drept”.

Nu doar similaritatea declarațiilor este izbitoare, dar și „agenții” de teren prin care s-au derulat procedurile de salvare a Codruței Kovesi: aceeași Monica Macovei, același Traian Ungureanu, la care se adaugă stelele noi – nu știm dacă și purtători de trese externe sau nu – precum Siegfried Mureșan.
Miza majoră pentru această operațiune nu este nici măcar numirea în funcția de procuror european a Codruței, ci construirea cercului de intangibilitate a acesteia, nu la nivel politic, ci la nivel personal, așa cum a fost construit și pentru fostul președinte Băsescu

2. Jocul plângerilor penale nu poate fi marfă de export în Europa

Amețiți de aburii puterii, jucătorii de la București se raliază tacit, dar aparent convenabil la acel moment unui demers al unei publicații radicale prin care este făcută o plângere penală în care sunt vizați nici mai mult nici mai puțin decât Frans Timmermans, prim-vicepreședintele Comisiei Europene, comisarul european pe Justiție Vera Jourova, Augustin Lazăr, procurorul general al României, dar și Angela Cristea, șefa reprezentanței Comisiei Europene în România.

În acest caz a fost făcută una dintre cele mai importante erori strategice. În încercarea de a ținti niște jucători interni, s-a trecut linia de demarcație acceptată în relația cu jucătorii interni. Niciun oficial european nu ar accepta generarea unui precedent în care unul dintre ei să fie parte dintr-un scandal intern sau, chiar mai mult, să fie afectat în plan politic și/sau personal de un astfel de eveniment.

Plângerea împotriva lui Timmermans a fost factorul de mobilizare cel mai puternic, nu la nivelul politicilor generale ale organismelor europene, ci la nivel personal pentru fiecare dintre membri acestora. Iar mobilizarea personală este unul dintre factorii imbatabili din orice război politic.

În egală măsură, plângerea de care Dragnea s-a delimitat tardiv și laș îi viza și pe cei care au redactat ultimul raport MCV, cel din 13 noiembrie 2018. Iar acesta este unul politic. Chiar dacă este încurajată această practică în interiorul României, plângerea penală nu poate fi marfă de export pentru rezolvarea unor probleme politice.

3. Nu poți periclita angajamentele strategice ale României

Am lăsat la final unul dintre cele mai îngrijorătoare motive pentru care Europa și partenerii externi ai României aveau nevoie de o victorie, de un suflu nou: încurajarea de către puterea de la București a unui discurs naționalist bezmetic. Dacă în 2016 acesta era unul periferic comunicării oficiale a partidului de guvernământ, în numai doi ani acesta a devenit regula. Mai mult, politicieni secundari dar care vorbesc de un Roexit sunt promovați pe canalele favorabile. Iar politicienii europeni de vârf văd că acest discurs a prins pe un teren fertil în mai multe zone ale Uniunii și nu își permit o destabilizare a României cu efecte periculoase în dinamica de securitate europeană.

Discursul anti Europa este punctul în care s-au ridicat stegulețele de alarmă pe bordul nu doar a organismelor de securitate internă, cât și în exterior. Iar un astfel de fapt nu poate fi tolerat. Și asta pentru că PSD a jucat cartea periculoasă și absurdă a ruperii de Europa.
Istoria recentă ne oferă și aici un exemplu din care Dragnea & Co nu au învățat nimic: în august 2012, omul care avea cele mai mari șanse de a deveni președintele României, liberalul Crin Antonescu, are o serie de declarații care îl transformă într-un partener necredibil pentru actorii strategici:

„Nu admit sa fim folosiți. (…) Nu trebuie ca Romania sa se comporte ca o colonie, ca un subordonat. Romania nu-i o tara oarecare, este a șaptea tara ca mărime din Europa, cu o poziție geostrategica excepționala, are resurse energetice, cărți de jucat. Oamenii care conduc Romania trebuie sa fie conștienți de aceste lucruri”, a spus Crin Antonescu.”

În egală măsură, Președintele interimar al României a fost întrebat de cine se teme mai tare in cursa pentru alegerile prezidențiale: Mihai Razvan Ungureanu sau de Sorin Oprescu. Crin Antonescu a răspuns: „De Departamentul de Stat al SUA”.
Și de atunci a fost game over pentru Crin Antonescu.

În loc de concluzie:

Definiția dată de Cornell Law prevede că un agent acoperit înseamnă:

„(…) c) un individ, altul decât un cetățean al SUA, a cărui relație de intelligence trecută sau prezentă cu SUA este informație clasificată și care este fost sau actual agent sau fost sau actual informator sau sursă sau asistent operațional a unui serviciu de intelligence (…)”

Iar acesta în caz de nevoie trebuie cultivat, protejat sau extras. Iar dacă Europa a acționat ca Protectiv Agent pentru Laura Codruta Kovesi, rămâne de văzut.
Orice similaritate cu personale implicate în breaking-news urile din România este o… pură întâmplare.