Invitații cristoiublog.ro – Traian Horia (corespondență de la Londra)

Șeful Comisiei SRI, Claudiu Manda, nu „dă” nimic presei din Informarea despre grupul „rezist” pe care o solicitase Serviciului Român de Informații: pe acest vid de comunicare, vine și se așează Comunicatul Parchetului General, care „extinde cercetările” pentru capii Jandarmeriei în dosarul “Protest 10 August”, dar care nu suflă nimic despre violențele „rezistenței haștag”

Cazul tău sub clar de lună e ca țuica fără prună

În mai 2019, Parchetul General anunța “extinderea cercetărilor” asupra Jandarmeriei în dosarul “Mitingul Diasporei din 10 August” și sublinia “drepturile legitime” ale “majorității protestatarilor” din Piață. Se ghicea astfel că procurorii militari continuaseră ancheta (începută pe mandatul lui Augustin Lazăr și la cererea neconstituțională a președintelui Klaus Iohannis) pe același “modus operandi”: jandarmii erau sub acuzare, respectiv era căutată “libertatea de întrunire” la un miting neautorizat, unde organizatorii dispăruseră, dar și “libertatea de expresie” la o adunare unde un nucleu de “activiști” atacase jandarmii și forțase intrarea în Guvern. Sintagma “majoritatea protestatarilor” din Comunicat devenea o “regină” de exprimare pentru un document de Procuratură, scris chinuit și lunecos- bun de înrămat pentru fătucile Diviziei Presă: aceasta deoarece sintagma sugera practic prezența în Piața Victoriei și a unei “minorități” (în fapt, un nucleul dur gen “rezist” care a atacat careul de jandarmi de la Guvern) despre care procurorii militari, însă, nu suflau niciun cuvânt: posibil, fiindcă era dificil să fie pronunțat cuvântul “haștag rezist” atunci când ești funcționar al Justiției, îmbraci haina statului, iar președintele tău, Klaus Werner Iohannis, participă direct la mitinguri neautorizate “rezist”, cum se întâmplase în ianuarie 2017.

Licu, blestemul Comunicatului, blestemul uimirii

Pe 3 mai 2019, procurorul general interimar Bogdan Licu, un clarvăzător în mitinguri de tipul “10 August”, cel care a preluat hățurile Parchetului General de la fostul re-educator comunist din ocna Aiud, Augustin Lazăr, anunța “extinderea urmăririi penale în dosarul Protestului din 10 august 2018” în ceea ce privește acțiunea jandarmilor de a evacua Piața Victoriei și făcea referiri la drepturile “legitime la întrunire și expresie” ale “majorităţii protestatarilor” de la așa-numitul Miting al Diasporei. Pe bună dreptate, pentru că drepturile și libertățile pot fi multiple, dar adevărul este unul singur, ascultătorii lui Licu ar fi dorit, însă, de la Justiție, o acoperire cât mai completă pentru evenimentele respective, dar le va trebui răbdare. Să reamintim aici că în Iunie 2018, într-un răspuns pentru cristoiublog.ro, SRI sugerase că tefelismul-rezist este “libertate de expresie”. Acum, în 2019, făcând trimitere la Mitingul 10 August din piața Victoriei (cu organizare pe Facebook, cu celule “rezist”, organizatori neștiuți și 500 de persoane rănite), sosea Comunicatul Parchetului General și invoca din nou “libertatea de expresie”. Congruența sugera un nou Binom, iar optimismul gardienilor liniștii publice a poporului devenea contagios: ei găsesc în avans “libertăți” chiar și acolo unde fluxurile de știri descriu- de la “protestele” magistraților-activiști până la activiștii “rezistenți” care te înjură în caz de opinie contrară și-ți aruncă o bancnotă în obraz- doar o Românie în prizonierat.

Un fapt ignorat de anchetatori: 59 de jandarmi răniți la proteste

În plus, Parchetul General și presa nu menționaseră niciodată un lucru esențial pentru economia dosarului “10 August 2018”: potrivit unui răspuns de Solicitare publică remis redacției cristoiublog.ro, un număr de 59 de jandarmi au fost răniți pe parcursul evenimentelor din 10 August. Rănile la mitinguri nu apar de la exces de libertate de expresie, iar cuvintele “ultraj” ( infracțiune cu violență împotriva unui funcționar aflat în exercițiul funcțiunii) și “rezist” nu apar în Comunicatele Parchetului lui Licu. Nu apare în Comunicate nici informația importantă că Afacerile Interne au adresat SRI, ulterior “protestului”, solicitări de informații despre “entități sau persoane care au generat actele de violență din Piață”. Contextual, toate aceste fracturi din coloana subiectului nășteau suspiciuni serioase pentru opinia publică referitoare la ancheta derulată: dacă oficial se anunța “execuția” capilor Jandarmeriei, ce se întâmpla cu investigația referitoare la “nucleul dur” de protestatari din 10 August, împănat inclusiv cu extremiști de stânga Antifa (sosiți din state occidentale)? Dacă la Parchetul General și printre procurorii militari există responsabili pentru trusa de prim-ajutor a instituției care încă mai cred că în venele unui jandarm curge apă, iar în cele ale unui tefelist care aruncă pietre în sediul Guvernului curge sânge, atunci cercetarea procurorilor lui Licu trebuie să includă un reprezentant al ministerului Sănătății: mai ales că ancheta anunțată furtunos de Bogdan Licu se face într-o țară care crede ferm că tocmai ce-a scăpat de Statul Paralel.

Manda pe Hellvig, ca Tanda pe Manda

În Dec. 2018, publicația cristoiublog.ro solicita Comisiei pentru Controlul SRI din Parlamentul României să confirme dacă a primit din partea SRI o Informare legată de activitatea grupului “haștag rezist” (finanţări, activități pentru înlăturarea Guvernului prin metode nedemocratice, riscuri pentru securitatea naţională etc), document care fusese solicitat în nov. 2018 de șeful Comisiei, Claudiu Manda și promis de directorul SRI, Eduard Hellvig. Până în prezent Comisia lui Manda nu ne-a răspuns, dar muțenia pe acest subiect nu este deloc ciudată într-o țară în care situarea controversată a instituțiilor de forță a legii din România față de grupul “haștag rezist” a devenit cvasi-oficială: cel puțin din 2015, de la sosirea la Președinție a lui Klaus Werner Iohannis, primul președinte al țării cu atitudini, cravată și vocație de “haștag rezist”, grupul care a pornit ca glumiță politică se pregătește azi să devină dramă pentru România, cu agitatori trimiși peste tot în țară să blocheze adunări ale partidelor politice “corupte”; în timp ce în Statele Unite grupuri asimilate mișcării “resist” sunt trecute din 2016 într-o listă monitorizată a “terorismului domestic”, în România, la SRI și la Parchetul General, grupurile “haștag rezist” sunt doar “libertate de expresie”.

Aflarea adevărului: primii 100 de ani sunt întotdeauna mai grei

Informarea cerută în Sept. 2018 de Claudiu Manda directorului SRI, Eduard Hellvig, ar fi fost utilă cel puțin din punctul de vedere al completării unui “dosar” al organizației de “protestatari rezist”- o organizație extrem de vizibilă prin agresivitate și mobilitate în stradă, dar despre care, paradoxal, există foarte puține informații: evident, explicația sărăciei de informații despre “haștag rezist” pleacă direct din inactivitatea “în domeniu” a serviciilor secrete, a Parchetului General, respectiv a fătucilor din Divizia Presă (DIGI, Realitatea, Adevărul), iar cristoiublog.ro a avertizat că adevărata provocare va fi reprezentată de “motivele subtile” pentru care responsabilii unor instituții importante ale statului de drept au evitat în ultimii ani acest subiect.

Azi e 15, mâine-i 10, basca mea, mitingu’ trece

Avem așadar același tango al hârtiilor promise și abandonate, care fac din România o țară sleită, umplută doar cu doctori docenți în promisiuni și cu protestatari: peste lipsa Documentului SRI despre activitățile și finanțarea “rezist” s-a așezat Comunicatul Parchetului General, cu anunțul “extinderii urmăririi penale” și care proclama libertățile de întrunire și expresie ale “majorității” protestatarilor din Piața Victoriei. Indubitabil, însă, munca procurorilor care instrumentează dosarul “10 August” ar fi fost ușurată de apariția Informării promise de SRI lui Claudiu Manda, fiindcă “libertatea de expresie” nu rezolvă neapărat dilemele dintr-un caz extrem de complex: evenimentele de la Mitingul Diasporei sunt doar rezultatul acumulat în timp, al stării de apatie pe care instituții cu atribuții în siguranța publică, precum Consiliul Suprem de Apărare a Țării, Ministerul de Interne sau serviciile secrete (SRI, SIE) au adoptat-o pentru o problemă specifică.

Nu știe nimeni cu certitudine

… din ce finanțări își cumpără protestatarii “haștagiști” bannerele, combustibilul, biletul de avion pentru Bruxelles sau mărunțișul cu care aruncă în pensionarii (nota bene vrednici de “dispreț”) ai Coaliției de la putere. Pe online, grupurile “haștag rezist” au organizare aproape militară- cu lideri care fac “recrutări”, decid acțiuni, propun și așteaptă “soluții” și stabilesc puncte de întâlnire folosind în general ca vehicul de comunicare site-uri precum facebook. Evident, există “creiere” în ONG-uri care plătesc activiști, weburi, postaci și lozinci, și care eventual susțin contactul cu grupurile de extrema stângă din Vest (gen antifa-resist), există “plebei” care se înrolează pentru proteste (din interes financiar sau, pur și simplu, fiindcă urăsc sincer anumite partide) și mai există tineri părinți primitivi care vin la mitinguri cu violențe (nota bene “la ordin”) aducându-și cu ei copiii minori.

Chiar dacă astăzi

… sub tirul “activiștilor haștag” se află Coaliția politică PSD-ALDE, nu există nicio garanție că grupul “rezist” nu se va întoarce la un moment dat împotriva oricărui alt partid, în funcție de interesele finanțatorilor. Ceea ce a devenit riscant pentru democrație în prezența acestui grup exportat “civic” de ani de zile dinspre SUA spre Europa (cu ideologie, propagandă, metode de „activism”, proteste „tarifate” și finanțări) este faptul că, în prezent, el încearcă blocarea discursului unor politicieni aleși liber la urna de vot, iar asta nu se întâmplă în vreun birt din Berceni, ci în locații din întreaga țară: tentativele recente ale “rezistenței haștagiste” de blocare a unui drept constituțional precum libertatea cuvântului, se constituie deja într-un fenomen de amploare națională și ar fi trebuit să devină o preocupare pentru SRI-ul fostului bursier Soros, Eduard Hellvig. Nu a fost să fie astfel: Manda așteaptă probabil și azi de la SRI o Informare legată de activitatea grupului “rezist”, iar cristoiublog.ro așteaptă o informare de la Manda, conștient că acel răpuns poate să dureze mai mult ca de obicei: se știe că, din rațiuni de securitate, un serviciu special ca SRI nu dă întotdeauna răspunsuri în scris către Parlament, ci mai folosește și limbajul corpului.