Ion Creangă a scris despre talk-show-urile de azi

Ori de cîte ori vine vorba de năravurile poporului român, toţi se grăbesc să-l convoace pe I.L. Caragiale.
Eu însă, cred, că ar trebui invitaţi să-şi dea cu părarea şi alţi mari scriitori.
Ion Creangă, de exemplu.

Să luăm o secvenţă din Harap Alb.
La un moment dat, Împăratul Verde pune de-un ospăţ în cinstea Spînului, venit la curtea sa sub acoperire de nepot. Sunt „poftiţi cei mai străluciţi oaspeţi: împăraţi, crai, voievozi, căpitanii oştilor, mai-marii oraşelor şi alte feţe cinstite“.
Ce mai încolo şi-ncoace!
Mai ceva ca la Congresul unui partid de guvernămînt.

Notează genialul povestitor:

„Amu, tocmai pe cînd era temeiu mesei, şi oaspeţii, tot gustînd vinul de bun, începuse a se chiurchiului cîte oleacă, numai iaca o pasăre măiastră se vede bătînd la fereastră şi zicînd cu glas muieratic:
— Mîncaţi, beţi şi vă veseliţi, dar de fata împăratului Roş nici nu gîndiţi!

Atunci, deodată, tuturor mesenilor pe loc li s-a stricat cheful şi au început a vorbi care ce ştia şi cum îi ducea capul: unii spuneau că împăratul Roş, avînd inimă haină, nu se mai satură de a vărsa sînge omenesc; alţii spuneau că fata lui este o farmazoană cumplită, şi că din pricina ei se fac atîtea jertfe; alţii întăreau spusele celorlalţi, zicînd că chiar ea ar fi venit în chip de pasăre de a bătut acum la fereastră, ca să nu lase şi aici lumea în pace. Alţii ziceau că, oricum ar fi, dar pasărea aceasta nu-i lucru curat; şi că trebuie să fie un trimis de undeva, numai pentru a iscodi casele oamenilor. Alţii, mai fricoşi, îşi stupeau în sîn, menind-o ca să se întoarcă pe capul acelui care a trimis-o. În sfîrşit, unii spuneau într-un fel, alţii în alt fel, şi multe se ziceau pe seama fetei împăratului Roş, dar nu se ştia care din toate acele vorbe este cea adevărată“.

Să recitim pasajul cu mult mai mare atenţie decît am făcut-o prima dată, cînd l-am luat drept fragment dintr-un basm.
Nişte tipi – români, fireşte – au pus de un zaiafet:
Aşa cum îi stă bine unei petreceri, aceasta conţine şi note de talk-show.
Nu ştim ce discută mesenii.
Ştim însă că, după venirea Pasării Măiastre, taifasul, pînă atunci mergînd spre Hăis! o ia brusc în cealaltă parte, spre Cea!

Talk-show-ul s-a năpustit asupra Fetei Împăratului Roş.
Şi despre acest subiect, fiecare simte nevoia „a vorbi care ce ştia şi cum îi ducea capul“, deşi, între noi fie vorba, dacă ne gîndim că toţi băuseră şi se veseliseră pînă atunci fără să gîndească la Fata Împăratului Roş, nu-i exclus ca unii nici să nu fi avut habar că există o asemenea fiinţă.
Cu toate acestea şi ei îşi dau cu părerea.

„În sfîrşit – scrie Creangă – unii ziceau într-un fel, alţii într-alt fel, dar nu se ştia care din acele vorbe este cea adevărată“.
Ne întîlnim aici cu o altă trăsătură a discuţiilor de tip românesc.
Participanţii se contrazic, dar, mai ales, bat cîmpii.
Uşor de recunoscut taifasurile care se angajează peste tot în spaţiul nostru mioritic:
În tren, la coadă, în gară, în tîrg, la botez, la parastas, la bodegă şi la colţ de stradă.

Subiectele sînt absolut întîmplătoare, după cum pică. Participanţii se contrazic în chestiunea vieţii, care e tot mai grea. Trece pe acolo o muieruşcă într-o fustiţă scurtă, pînă la fund.
Participanţii renunţă la primul subiect.
Dacă sunt femei, discută despre „unele, care sunt curve”.
Dacă sunt bărbaţi grohăie ce i-ar face ei.

Uşor de recunoscut talk-show-urile de pe toate televiziunile de ştiri.
Invitaţii, privegheaţi de o fătucă nătîngă, cu gîndurile la salariul care întîrzie, discută aprins despre un subiect:
Rata de schimb.
Fătucii i se spune în cască ştirea că nu știu ce muierușcă din show-bizz şi-a găsit un nou iubit.
Asemenea Pasării Măiastre, moderatoarea aruncă subiectul în toiul taifasului:
— Dar despre faptul că şi-a găsit un nou iubit, ce părere aveţi?
Şi brusc, invitaţii – bancheri, publicişti, economişti, ba chiar şi un demnitar – „încep a vorbi care ce ştia, cum îi ducea capul“.
Să mai spună cineva că Ion Creangă n-a profețit talk-showurile de azi.

*

Scriam pe 13 septembrie 2014. S-a PSD-izat și Biserica Ortodoxă Română?!

Știți, cred, formula Să-ți faci cruce, nu alta! cu variantele sale, dependente de împrejurări, Mi-am făcut cruce! Am simțit nevoia să-mi fac cruce! Formula e folosită de noi, românii, cînd vrem să spunem că ceva ne-a uluit din cale afară. Ei bine, român fiind, vineri, 12 septembrie 2014, am simțit nevoia să-mi fac cruce de două ori. Pentru că vineri, 12 septembrie 2014, am auzit la Radio această știre: „Arhiepiscopul Tomisului, Teodosie Petrescu, este urmărit penal de procurorii DNA pentru luare de mită şi instigare la fals intelectual. Alături de el, este acuzat pentru complicitate şi Bogdan Chiriluţă, inspector de protocol la Arhiepiscopia Tomisului. Reporter: Georgiana Grosso – Potrivit DNA, în martie 2009, Teodosie Petrescu, în calitate de arhiepiscop şi decan al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Universitatea „Ovidius” Constanţa, a primit de la o persoană suma de 850 de euro, prin intermediul lui Bogdan Chiriluţă, şi promisiunea unui împrumut de 5.000 de euro. În schimb persoana, care ulterior l-a denunţat pe arhiepiscop, ar fi urmat să fie înscrisă la facultate şi hirotonisită ca preot. Procurorii susţin că înaltul ierarh ar mai fi cerut unei persoane din anturajul său să întocmească o recomandare şi o comunicare antedatate, necesare pentru înscrierea denunţătorului la cursurile facultăţii.” Fețele bisericești fac legătura dintre noi, muritorii, și Dumnezeu. Fețele bisericești sunt Fețe Obișnuite și Fețe Înalte. Înaltele Fețe bisericești sunt mai aproape de Dumnezeu decît Fețele bisericești obișnuite. Între un popă de la țară și Patriarh deosebirea în materie de apropiere de Dumnezeu e cea dintre un subsecretar de stat și un premier în materie de apropiere de Președintele Republicii. Știrea potrivit căreia o Înaltă Față Bisericească precum arhiepiscopul Tomisului a dat socoteală nu lui Dumnezeu, ci unui procuror DNA se înscrie printre cele la auzul cărora simți nevoia să-ți faci cruce. Eu am simțit nevoia să-mi fac cruce de două ori, pentru că arhiepiscopul Tomisului e acuzat de a fi fost atras de Ochiul Dracului. După medici, miniștri, premieri, moguli, parlamentari, șefi de partide, oameni de afaceri, a venit rîndul și arhiepiscopilor să fie înhățați de DNA. De cît de tare lovește Biserica urmărirea penală a unui arhiepiscop nu cred că trebuie să mai demonstrăm. Ar fi fost de așteptat o reacție de delimitare a Bisericii Ortodoxe Române față de arhiepiscopul care s-a spurcat la 8oo de euro pe lumea asta, deși pe lumea de Apoi îl aștepta un cont în Rai. S-a PSD-izat și Biserica Ortodoxă Română! Reacția asta n-a fost. Și nici nu cred că va fi. Nu de alta, dar arhiepiscopul Tomisului s-a manifestat ca un brav PSD-ist. S-a PSD-izat și Biserica Ortodoxă Română!