Ion Vinea despre vremurile de azi: „Inteligența și critica sînt o crimă”

Fragmente. Nestemate din publicistica lui Ion Vinea:
„Se înființă la Paris, cine știe cu ce generoase sacrificii generos digerate de «misionarii» devotați regimului, ziarul Românul, pe care nu-l citește, bineînțeles, nici un străin, cu atît mai puțin neglijabil român în plăcut exil, departe de Dunărea cu ale ei guri iubite.” (Ion Vinea, Activitatea lui N.D. Cocea, în Chemarea, 20 februarie 1918)

*

„Vina ziaristului N. D. Cocea a fost însă că și-a vorbit gîndul, cu glas energic, pretutindeni.”
„Suspect era oricine striga, șoptea, plîngea, rîdea sau tăcea.” (Ion Vinea, Activitatea lui N.D. Cocea, în Chemarea, 20 februarie 1918)

*

„Au fost ținuți un an pe roata dințată a societăței.” (Ion Vinea, La umbra corbilor, în Chemarea, 30 iunie 1919).

*

„Noi, liberatorii, care am escaladat munții în ajutorul robilor de dincolo, sîntem încă guvernații decretelor-legi, cetățenii cucernici care batem mătănii la carîmbii jandarmului, care avem o oră a stării de asediu, un club liberal, unde cîntă la răstimpuri, pe o strună aleasă, cîte un ministru și o cenzură, unde valetărimea regimului își pune obrazurile în chip de pavază pentru ca scuipatul neputinței ziariștilor să nu pice în haznaua sufletească a stăpînilor.” (Ion Vinea, Marele Sfat al Ardealului și Marele Sfat al României, în Chemarea, 30 iulie 1919).

*

„Apele curgătoare își piaptănă cursul în lopețile morilor.” (Ion Vinea, Pîinea, în Chemarea, 11 septembrie 1919).

„Hetairă disprețuită, dar incurabil nesățioasă, d. Marghiloman și-a scris mereu și cu îndărătnicie numele pe zidul public și luni de luni a avut curajul tuturor umilirilor; căci în loc de iscălituri prietene și consolări amoroase, a citit sub slova trasă în miere batjocuri, sudălmi, pornografii și obscenități, le-a citit vitejește cu o invizibilă paloare în obraji, sub fardul gros ca smîntîna.” (Ion Vinea, Semne de întrebare, în Chemarea, 16 septembrie 1919).

*

„Participarea atletică a d-lui Marghiloman, care a descins în arenă costumat de luptă, cu torsul gol și vasilinat, nu emoționează decît pe progresiștii de pe listele Gunther și pe redactorii ce suspină cu gîndul la ziua cînd se vor putea travesti în secretari generali și în șefi de cabinet.” (Ion Vinea, Regele și pacea separată, în Chemarea, 18 octombrie 1919)

*

„Și în toate bisericile creștine, popii, întreținuți din disprețul și isteria bogaților și din pomana blîndă a prostiei, vor clopoti și vor cînta pe nas mulțumirea către Domnul.” (Ion Vinea, Boje Tzara Hrani, în Chemarea, 23 octombrie 1919).

*

„Cînd e vorba de un general care n-a încălecat niciodată dincolo de extremul capăt al Șoselei Kisleff, care n-a combătut decît cu evantaiurile și ciorapii frumoaselor, care, în loc de praf de pușcă, n-a respirat decît subsuori parfumate, care n-a făcut decît temenele elegante și n-a comandat decît pe șoptite, în tăcerea alcovurilor, atunci un asemenea general pleacă în capitalele străine să reprezinte țara pe sub paturi sau prin garderobe.” (Ion Vinea, Generalii, în Chemarea, 24 octombrie 1919).

*

Notă. Ion Vinea despre vremurile de azi:
„Lipsa de dovezi și nevinovăția sînt cea mai mare vină. Inteligența și critica sînt o crimă. Ce comod s-ar guverna mai departe, în țara românească, dacă fiecare cetățean ar avea mica lui pată, micul «gheșeft» și convenabila-i mediocritate.” (Ion Vinea, Activitatea lui N.D. Cocea, în Chemarea, 20 februarie 1918)

*

„Cunoscînd istoria țării, știm că de veacuri boierii își părăseau Domnul pentru a se refugia sub pulpana crailor poloni sau unguri, ori lîngă șalvarii vreunui pașă turcesc.” (Ion Vinea, La umbra corbilor, în Chemarea, 30 iunie 1919).

*

„Mai știm că orice putere, orice ordine stabilită se întemeiază pe o mișcare, pe o violență, pe un complot. Că un complot și uneltitorii sînt de condamnat numai atunci cînd încercarea lor nu izbutește, toate acestea le mărturisește Istoria.” (Ion Vinea, La umbra corbilor, în Chemarea, 30 iunie 1919)