Când maestrul Ion Cristoiu mi-a cerut o scurtă prezentare, mi-am zis că o să scriu o filă, cel mult două, trei rânduri în plus. Urmând îndemnul lui Heliade Rădulescu: „Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!”, am cam lungit fila.
La câte interviuri, reportaje și știri am scris de-a lungul celor aproape 19 ani de presă, credeți-mă, nu mi-ar fi fost prea greu să mai scriu o filă despre mine. Dar mi-a fost. Ei bine, n-am avut ocazia să fiu jurnalist de război ca Hemingway, dar am rămas cu cei mai buni de la noi – Preda, Caragiale, Ion Cristoiu, Brunea Fox, Geo Bogza, Șericaru – ca un umil observator a ceea ce se întâmplă în jurul meu. Am fost și sunt un adept al reportajelor și notelor de călătorie, al reportajelor de atmosferă. În 2001 am intrat în presă mare, la cotidianul Cronica Română, după ce publicasem un reportaj în revista facultății. Am fost nominalizat de Clubul Român de Presă la premiul pentru reportaj. Am făcut primii doi ani la Filosofie, după aceea m-am transferat la Jurnalism și Științele Comunicării. Am avut profesori extraordinari: George Pruteanu, Adrian Păunescu, Valeriu Râpeanu.
M-am nimerit la Cronica Română, după plecare lui Horia Alexandrescu, cu o echipă de frumoși nebuni: Fănuș Neagu, ca director, Mircea Micu, redactor șef. În ale scrisului, am învățat de la fiecare, de la cei au fost la „Informația Bucureștiului” – Eugenia Popescu, Octavian Andronic, Neli Luchian. Mi-aș fi dorit să lucrez la Evenimentul Zilei, cel din primii ani, făcut, scris și gândit de Ion Cristoiu.
Cronica Română a fost un capitol fascinant. Încă băteam la mașina de scris, eram numai pe teren, iar dacă ajungea știrea agenției înaintea mea, la redacție, intra agenția și, pierdeam la țintar. După aceea, am lucrat mai bine de 10 ani alături de Horia Alexandrescu, căruia îi mulțumesc pentru că m-ai arătat ce înseamnă jurnalismul adevărat, la revistele Glob Express, Voyage Voyage și la săptămânalul Independent.
În sfârșit, acum sunt redactor șef la două publicații editate de Federația Națională Omenia, cea mai mare organizație a pensionarilor din România.
Iar, datorită domnului Ion Cristoiu, am onoarea și ocazia să revin în presa mare, pe cristoiublog.ro. Mulțumesc, maestre!
Lasă un răspuns