Ministrul de Externe al Austriei: Dostoievski şi Ceaikovski rămân o parte a culturii europene, fie că ne place sau nu. Rusia va continua să fie cel mai mare vecin al nostru. Va rămâne a doua mare putere nucleară din lume
Ionuț Crivăț: o scurtă carte de vizită
Când maestrul Ion Cristoiu mi-a cerut o scurtă prezentare, mi-am zis că o să scriu o filă, cel mult două, trei rânduri în plus. Urmând îndemnul lui Heliade Rădulescu: „Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!”, am cam lungit fila.
La câte interviuri, reportaje și știri am scris de-a lungul celor aproape 19 ani de presă, credeți-mă, nu mi-ar fi fost prea greu să mai scriu o filă despre mine. Dar mi-a fost. Ei bine, n-am avut ocazia să fiu jurnalist de război ca Hemingway, dar am rămas cu cei mai buni de la noi – Preda, Caragiale, Ion Cristoiu, Brunea Fox, Geo Bogza, Șericaru – ca un umil observator a ceea ce se întâmplă în jurul meu. Am fost și sunt un adept al reportajelor și notelor de călătorie, al reportajelor de atmosferă. În 2001 am intrat în presă mare, la cotidianul Cronica Română, după ce publicasem un reportaj în revista facultății. Am fost nominalizat de Clubul Român de Presă la premiul pentru reportaj. Am făcut primii doi ani la Filosofie, după aceea m-am transferat la Jurnalism și Științele Comunicării. Am avut profesori extraordinari: George Pruteanu, Adrian Păunescu, Valeriu Râpeanu.
M-am nimerit la Cronica Română, după plecare lui Horia Alexandrescu, cu o echipă de frumoși nebuni: Fănuș Neagu, ca director, Mircea Micu, redactor șef. În ale scrisului, am învățat de la fiecare, de la cei au fost la „Informația Bucureștiului” – Eugenia Popescu, Octavian Andronic, Neli Luchian. Mi-aș fi dorit să lucrez la Evenimentul Zilei, cel din primii ani, făcut, scris și gândit de Ion Cristoiu.
Cronica Română a fost un capitol fascinant. Încă băteam la mașina de scris, eram numai pe teren, iar dacă ajungea știrea agenției înaintea mea, la redacție, intra agenția și, pierdeam la țintar. După aceea, am lucrat mai bine de 10 ani alături de Horia Alexandrescu, căruia îi mulțumesc pentru că m-ai arătat ce înseamnă jurnalismul adevărat, la revistele Glob Express, Voyage Voyage și la săptămânalul Independent.
În sfârșit, acum sunt redactor șef la două publicații editate de Federația Națională Omenia, cea mai mare organizație a pensionarilor din România.
Iar, datorită domnului Ion Cristoiu, am onoarea și ocazia să revin în presa mare, pe cristoiublog.ro. Mulțumesc, maestre!
Articolele autorului:
Reportajul de vineri. Prin hârtiile lui Caragiale | „Eu nu sunt un erou – eu sunt un burgez. «Fosilele» sunt deopotrivă nesimțitoare și la scuipări și la adorațiune”
Zilele trecute, cu un picior beteag și sprijinit în baston, picior care în buza schimbărilor de vreme și de vremuri, ori se umflă și mă doare teribil, ori nu se ...
Citiți tot articolul →
Citiți tot articolul →
Cronica de miercuri. Amintiri cu scriitori sau cum mi-a trântit Dinu Săraru telefonul, iar Fănuș Neagu m-a angajat la ziar
În urmă cu vreo 20 de ani, prin 2002-2003 cred, senior editor la ziarul Cronica Română și director al suplimentului literar al acestui cotidian (Cronica Literelor și Artelor) era domnul ...
Citiți tot articolul →
Citiți tot articolul →
Interviul de vineri. Cu doctorul Adrian Marinescu despre primăvara 2022, ultimul bal al pandemiei Covid, dar…
„Omul modern și vulnerabil face o infecție cu o mai mare probabilitate de a dezvolta o formă severă, fie că e vorba de virusul gripal sau alt virus” L-am prins ...
Citiți tot articolul →
Citiți tot articolul →
Cronica de vineri. Confortul termic și sufletesc al unui mărunt cetățean care stă la bloc
Cu riscul de a stresa pe cititor cu banalele probleme ale măruntei mele existențe, revin, și promit, pentru ultima dată, la nimicurile care mă frământă neîncetat, cum ar fi spre ...
Citiți tot articolul →
Citiți tot articolul →
Tableta de vineri. Vaccinarea anti-covid a oamenilor străzii sau cum să aduni sufletele moarte de prin canale
Zilele trecute, răsfoind niște hârtii amestecate de pe birou și fișierele de prin laptop, în căutarea unui text pe care speram că l-am salvat, dau peste un document, lipit pe ...
Citiți tot articolul →
Citiți tot articolul →
Cronica de vineri. Adunate într-o săptămână
Parcă era atelierul lui Moș Crăciun, la ora închiderii. Dar fără elfi cu urechi țuguiate, ci namile în pufoaice și salopete groase, mănjite cu noroi și arse de sudură, care ...
Citiți tot articolul →
Citiți tot articolul →
Cronica de vineri. Domnule Primar Cârlionț, pentru iarna 2022-2023 nu mai am nevoie de căldura dvs. Nici măcar sufletească, îmi pun godin pe lemne în apartament!
De unde dracului îi aleg ăștia de la partide ca să se brodească, să fie și cam într-o minte cu toții: Ciucă, Câțu, Câciu, Ciucu, Ciolacu? Zile trecute scriam pe ...
Citiți tot articolul →
Citiți tot articolul →
Cronica de vineri. Mulțumim, primar iubit, că ne-ai călit!
Domiciliez de peste douăzeci de ani în cartierul Drumul Taberei. Vin aseară de la serviciu, ca orice gospodar trecând prin piață, cu două papornițe uriașe. Așa e în prag de ...
Citiți tot articolul →
Citiți tot articolul →
Cu istoricul clipei, maestrul Ion Cristoiu, despre clipele pe care le trăim: „Poporul român nu are conștiința traiului greu!”
A devenit deja o tradiție pentru mine ca, la sfârșitul anului sau, după caz, al celui care începe, să fac un interviu, pentru cristoiublog.ro, cu maestrul Ion Cristoiu, un soi ...
Citiți tot articolul →
Citiți tot articolul →
Anul II după Coronavirus. Am fost și eu la întovărășire, adică m-am vaccinat la maraton!
De bună voie și nesilit de nimeni m-am vaccinat zilele trecute, în Piața Constituției. Din mașină, cu Pfizer. La vaccinul maraton este ceva între Noaptea Învierii și Votul de la ...
Citiți tot articolul →
Citiți tot articolul →
Interviu cu scriitorul Petre Crăciun. Literatura pentru copii este tot literatură, dar mai bine scrisă. „Noi venim din copilărie ca dintr-o țară” (partea a doua)
În prima parte a interviului cu scriitorul Petre Crăciun am vorbit despre impresionanta sa colecție de stilouri. Acum, în a doua parte, vorbim despre cărți. Vineri, 2 aprilie, cu prilejul ...
Citiți tot articolul →
Citiți tot articolul →
Interviu cu scriitorul Petre Crăciun despre cum… A fost odată ca niciodată un stilou… (partea întâi)
Distanța și timpul nu mi-au permis să-i văd întreaga colecție, peste 300 de stilouri, tocuri și obiecte antice de scris pe tăblițe cerate. Așa că am convenit să ne vedem ...
Citiți tot articolul →
Citiți tot articolul →
Comentarii
