Ipohondria devine noua normalitate

131 de zile din viața celor care au fost protejați de scut (shielding) la domiciliu… s-au sfârșit. Dar nu și pentru pacienții care au avut un transplant. La ceas de libertate, după ce au trăit într-un univers paralel din data de 23 martie, mulți se tem să-și lase scutul ca să iasă în lume, la locul de muncă, la cumpărături în magazine. Și-au pierdut încrederea în sine. Poate au ajuns să gândească prin prisma fricii de Covid și a propriilor boli cronice. Ipohondria devine noua normalitate, un semn că îți pasă: de tine, de ceilalți. Mulți nu și-au îmbrățișat copiii de 131 de zile, iar unii încă nu o pot face până la descoperirea vaccinului sau a unui tratament anti-Covid. Interesant, în România se prescrie tratament la Covid, ori mai bine zis se experimentează unul sau două tipuri de tratamente, în timp ce alte state mai așteaptă. În timp ce așteaptă vaccinul, englezii îmbrățișează noua normalitate, de parcă nu au avut niciodată simț critic. Se vorbește atât de mult de critical analysis, tipul de gândire care stă pe limbile tuturor, începând din Universități și până la groapă. E un brand de gândire, căreia i se face marketing și de care e bine să vorbești, chiar dacă nu ai deprins-o sau nici nu înțelegi ce înseamnă. Nici cei plătiți să îți explice poate nu știu. Așadar, în țara gândirii de critical analysis, 87% au îmbrățișat noua normalitate post-Covid, fiind de acord cu măsurile de local lockdown stabilite de guvern până se va descoperi un vaccin să-i vină de hac Covidului. Telemunca este iubită și acceptată de angajatori și angajați, în proporție de 86%. Și metodele track and trace sunt acceptate pașnic, pasiv. Câte un Public Health de Consiliu județean se răzvrătește și cere explicații de la autoritatea privată care gestionează aplicația track and trace infectații Covid și contactele lor: de ce să le spunem ăstora să intre în casă, dați-ne toată informația, să înțelegem. Nu doar ordinul.

Ce să însemne când sari cu așa entuziasm devotat în brațele noii normalități, de parcă până atunci ai fi trăit într-o lume total anormală? Că Anglia este o țară plină de progresiști și că ei se nasc după Covid, indiferent de opțiunile politice pe care le îmbrățișează?! Și înainte de noua normalitate aici se trăia și se muncea în normalitate. Dar era veche. Întotdeauna cea nouă e mai bună, la fel cum regulile și procedurile noi le îngroapă rapid pe cele din noaptea trecută. Asta înseamnă progres. Orice nemulțumire, frustrare, idee care atacă gândirea noii normalități ajunge să fie canalizată subteran, eliberată cu un fâsâit grozav, într-un joint, o sesiune colectivă de drog, sau în cel mai fericit caz la pub și în pillow talk.