Agenția Internațională pentru Energie Atomică, îngrijorată că Israelul ar putea viza instalațiile nucleare iraniene
Istoria e scrisă de hărțile turistice și mai ales de ghiduri
Dintre împărații romani îmi atrage atenția și Caracalla, pe numele său adevărat, Caesar Marcus Aurelius Severus Antoninus Pius Augustus. I s-a zis Caracalla, și așa i-a rămas porecla, după mania de a purta o tunică scurtă, strînsă pe corp, cu glugă, lungă pînă la pămînt, numită Caracallus. Ca și Caliguala, Caracalla, fiul lui Septimiu Sever, a domnit doar șase ani, din 211-217, pînă cînd a fost ucis de garda de corp, Iulius Martialis, în timp ce-și dădea jos pantalonii, ca să se ușureze, a rămas în Istorie prin poreclă. A fost un împărat dement, de o cruzime stupefiantă, obsedat de Alexandru Cel Mare, asasinul fratelui refugiat în brațele mamei, Iulia Domna. Cu toate acestea e unul dintre cei mai cunoscuți împărați prin numele de Caracalla dat termelor Caracalla, de la Roma. Chris Scarre, în Chronicle of the Roman Emperors: the Reign-by-Reign Record of the Rulers of Imperial Rome, apărută la Londra în 2012, scrie în finalul prezentării lui Caracalla:
„Căutînd o trăsătură caracteristică pentru domnia lui Caracalla, nu ne gîndim nici la extinderea cetățeniei, nici la reputația sa de om crud, ci la impresionantele terme pe care le-a construit la Roma, Chiar și în ruine, băile sale rămîn, pînă azi, unul dintre cele mai impresionante monumente care sunt dovadă a puterii Imperiului Roman.”
Cazul Caracalla readuce în discuție eterna chestiune a felului în care sînt știuți azi actorii marelui spectacol al trecutului. Evident, au rămas în memoria colectivă cu deosebire Răii, Monștrii: Caligula, Nero, Domițian, Commodus. Omului de azi i se oferă însă la nivel planetar mii de nume de personaje despre care manualele spun c-au dus istoria mai departe apăsînd pe pedalele bicicletei întruchipate de evenimente importante. Pe care dintre ele le reține omul de azi? Indiscutabil pe cele legate de locurile prin care umblă ca turist planetar. Din acest punct de vedere, cel mai tare manual de Istorie e o hartă turistică a unei localități. Parcurgînd-o, turistul află de existența unor personaje despre care nu știa mai nimic. Un asemenea personaj e Caracalla. Acesta a avut norocul ca Termele sale să reziste timpului sub formă de ruine. Turistul, cu harta Romei în față, citește: Termele lui Caracalla. Și află astfel, dacă le vizitează, c-a fost un împărat pe numele său Caracalla. Chiar dacă nu le vizitează, tot își va aminti de Caracalla, în genul, Caracalla, Caracalla, de unde dracu știu eu numele ăsta? Cum de unde? De la Termele lui Caracalla. Sînt avantajați astfel în Istorie cei care au avut norocul ca marile lor construcții să reziste timpului. Tiberiu e știut la Capri nu prin Vila Jovis, desemnînd palatul său de pe colț de munte, ci prin Bagno di Tiberio, ruinele unei construcții aparținînd lui Octavian, Palatul de la Mare, doar îmbunătățităr de Tiberiu. Pe harta turistică a Romei dai peste nume precum Termele lui Dioclețian, Columna lui Traian, Arcul lui Constantin, Templul lui Hadrian, Porticul Octaviei, Teatrul lui Marcellus, Mausoleul lui August. Unele amintesc numele celui care le-a construit. Altele numele celui căruia i s-a dedicat monumentul: Porticul Octaviei, Teatrul lui Marcellus. Porticul Octaviei e din acest punct de vedere o aberație a istoriei. Octavia e sora lui Octavian, ființa nefericită din serialul Rome, care o imită pe maică-sa în plin exercițiu de orgasm. A rămas în istorie ca nevasta pe care Marc Antonio o părăsește public pentru Cleopatra. Porticul i-a fost ridicat de frate-său, Octavian Augustus. Călătorul de azi reține însă numele Octaviei. O serie de monumente sînt tot atîtea nedreptăți ale posterității turistice. Pantheonul a fost ridicat de Agrippa și desăvîrșit de Hadrian. Pe hartă nici Agrippa, pe care mi-l amintesc și în postură de soț vîrît pe gît Iuliei de către Octavian, taică-său, nici Hadrian, nu sînt amintiți. Colosseumul a fost construit de Vespasian. Pe hartă vei da însă peste Colosseo, numele statuii gigant a lui Nero ridicată nu departe de locul pe care s-a ridicat Amfiteatrul celebru. Din incredibila construcție a lui Nero n-a rămas decît Domus Aurea. Cîți dintre cei care dau pe harta Romei peste numele ăsta știu că e un monument rămas de la Nero? Se spune că Istoria e scrisă de învingători. Am unele îndoieli. Istoria e scrisă de hărțile turistice și mai ales de ghiduri. Cine nu e pe hartă și nici în ghid nu există pentru omul contemporan.
Comentarii
7 comentarii pentru articolul „Istoria e scrisă de hărțile turistice și mai ales de ghiduri”
Lasă un răspuns
Invitații cristoiublog
Dacă a fost marți, s-au luptat cu trei ceasuri rele tot marțafoii din Belgia!
Invitații cristoiublog
Maestre, apropos de invazia din Ucraina, vă mai aduceți aminte că România a mai trăit un astfel de moment periculos când rușii împreună cu alte cinci țări comuniste (RDGermania, Bulgaria, Polonia, Ungaria și trupele URSS) au intrat în Cehoslovacia?
Ceaușescu atunci a organizat o mare adunare în față la CC și a spus răspicat că „rușii au făcut o mare greșală”.
Am crezut atunci că gata, s-a zis cu România, rușii vor veni peste noi și-l vor ucidepe Ceaușescu. Va fi război. Vom trăi cu adevărat sub ocupație.
În România a fost alertă, mobilizare generală, de la gărzile patriotice până la armată și securitate.
Deci Ceaușescu, a avut atâta sânge rece în el încât s-a opus deciziei statelor membre ale Tratatului de la Varşovia!!
Astăzi pare de necrezut!
Noroc că, nu știu de ce (miracol al istoriei) rușii nu au acționat împotriva României!
Oricum am vrea să răstălmăcim, adevărul este că în comunism am avut politicieni de valoare, iar Ceaușescu s-a descurcat admirabil, a luat hotărârea corectă în timp ce era cu tancurile rușilor la graniță.
Atunci Occidentul a stat pasiv, nu s-au aplicat sancțiuni, nu s-au amestecat.
Nu fac apologia unui dictator, vorbesc strict ca decizie politică.
Vă imaginați la Iohannis că ar lua o astfel de decizie? Niciodată! Niciodată nu ar gândi cu capul lui! (presupunând desigur, că este în stare de a se gândi la ceva).
De politicienii de azi ce să mai vorbesc, e suficient să te uiți la prostănacu de Virgil Guran, Rareș Bogdan, Ciolacu ca să te ia greața!
Doamna Adriana, va rog mult, exista vreo carte in care este detaliat acel eveniment istoric si imi puteti da titlul? Va multumesc.
Ieri s-a anunțat că dolarul a întrecut euro. De aici deduc că și procesul de unuficare a monedelor europene a fost tot un experiment nereușit.
A durat 21 de ani. Au fost țări care au suferit o criză puternică la intrioducerea euro cum e Italia și Grecia.
Cert e că de la introducerea monedei unice au mai urmat crize, cum a fost criza devastatoare din 2007 sau criza cu migranții.
Cu actualul mod de organizare și mai ales cu actuala conducere, UE nu mai are zile multe.
Atâta inconștiență, atâta incapacitate, atâta delăsare n-am văzut!
UE a inițiat doar planuri futuristice cum a fost migrația și green-dealul, dar nu a fost în stare să rezolve nici măcar una dintre crize.
Acum UE asistă neputicioasă la devalorizarea tragică a euro și la criza energetică.
Hai, că de la europarlamentrii noștrii nu am pretenții că sunt aleși cu valiza de bani, dar se pare că și în restul țărilor au făcut la fel, astfel tot cu valiza, de s-au adunat acolo la Comisie toți ciumeții, și ciudații.
Ai draq sunt trași la indigo, nu e unul mai sănătos la cap printre ei! Nu există nici un cap limpede!
Uniunea Europenă a reușit să-și distrugă toate țările componente, s-a prăbușit în interior.
Grav! grav de tot! Până la haos nu mai e decât un pas!
‘Acum UE asistă neputicioasă’
–
odata cu ‘spargerea Intregului’ generat de iesire GB din UE era clar cristal ca UE, asa cum era definita inainte de brexit, nu mai exista.
un alt Intreg se cerea definit.
ce Intreg e ala care n are…o mana, spre ex, pentru ca influenta GB in ecuatia de miscare a UE era semnificativa?
UE e orice, numai Intreg nu, inca de pe vremea Brexitului, deci nu e nicio noutate…, e veche faza.
–
la umbra ‘mortului pus in geam’, pe nume ‘vechea UE’, se naste ‘noua UE’, cu acordul deplin al ‘membrilor’. starea actuala a UE e o stare pe deplin asumata de catre cei din ….UE. ce vedem e ceea ce si au dorit, iar ceea ce si au dorit e…bine gandit, nicio grija, proiectul e bine pus la punct!
chiar daca ceva pare a fi intamplator, …nu e.
@Anonim: numele orașului – atestat documentar la mijlocul sec. 16 – nu vine de la acest împărat roman (în ciuda legendelor locale, fără legătură cu realitatea), ci de toponimul turcic (cuman sau peceneg) „kara kale”, însemnând „cetate neagra” (compara cu „ada kale/khale”= „insula cetate/fortificata”, numele insulei dispărute în Dunăre, când s-a construit marele baraj româno- iugoslav/sârbesc). Apoi, rețineți că, pentru turcici (inclusiv pt turci/otomani), teritoriile de la marginea stăpânirii/imperiului lor erau desemnate a fi „negre”, în opoziție cu centrul puterii lor, zis „alb”. De ex., pentru turcii otomani, românii de la nord de Dunăre erau „karavlahi” („români negri”, aflați adică la marginea imperiului; cognomenul nu are nicio legătură cu presupusa culoare a pielii acestora…). Fascinanta discuție istorico-filologica e mult mai amplă. Căutați, pe unde va e la îndemână, studiile datorate marelui istoric Aurel Decei și ale discipolului sau, dr Virgil Cicâltan. Și evitați – total și întotdeauna! – „istorici” gen Neagu Djuvara sau L. Boia (nu doar in această privință, ci, așa, în general). Veți fi in câștig, va garantez.
Orasul Caracal, unde s-a nascut si a vietuit „Jack Spintecatorul din Carpati” vine oare de la numele imparatului Caracalla ???
Nu de alta dar.. am inteles ca la Caracal toata lumea crede in mintea ei ca are dreptate indiferent ce spune si ma gandesc ca sunt niste radacini istorice adanci.
Plus ca s-au instalat si americanii prin zona… nu poate sa nu fie ceva ocult la mijloc.
‘Chiar și în ruine, băile sale rămîn, pînă azi, unul dintre cele mai impresionante monumente care sunt dovadă a puterii Imperiului Roman.’
–
deci puterea se masoara in ruine? adica daca ruinele sint mai aratoase, atunci puterea a fost mai mare?
–
io cred ca in istorie, aia care se exprima prin superpozitii, raman exclusiv cei ale caror rinduieli raman in bunul-simt al celor care au fost rinduiti, adica sint perpetuate din generatie in generatie.
–
adica…un tip, o tipa, a zis, cu sute sau mii de ani in urma, ca …hai sa facem asa! ( si a specificat cum anume )
dupa care toate generatiile care i au urmat, pina astazi, fix asa au facut.
caz in care nu mai masuram puterea prin prisma maretiei ruinelor, ci prin prisma maretiei pur si simplu.
–
spre ex …dupa dumneavoastra, Maestre, va ramane…o rinduiala ( sau mai multe ), spre ex una care vizeaza presa sau jurnalismul.
cea care e vie e rinduiala,
restul ajung ruine,
si e chiar haios, sau cel putin pentru mine asa e, sa stai si sa admiri ruine, povestind despre maretia celui care le a construit.
–
orice constructie este trecatoare, insa exista rinduileli care se armonizeaza cu vesnicia.
in cazul in care Caracalla a generat o rinduiala, ( sau a incetatenit o rinduiala ) …prin exemplul pozitiv sau exemplul negativ, atunci…inca se plimba, viu, prin Istorie.
oricum altfel in urma lui a ramas o ruina.