Istoria se repetă mereu, „mai întâi ca tragedie, apoi ca o farsă”

Trăim vremuri cel puțin ciudate, aș spune, iar moștenirea lăsată de deceniul Iohannis ne-a adus și, cel mai probabil, ne va duce în vremuri și mai negre. Deznodământul (sau moștenirea) acestei perioade marcate de polaritate socială, economică și politică, generată de sistem, a lăsat electoratului român opțiunea de a alege între extreme.

Manipularea sistematică, retorica populistă și teama de influența rusească au stârnit, zilele acestea, un val de extaz electoral combinat cu un val de misticism și neîncredere. Aceste stări le regăsim de ambele părți – atât între susținătorii candidaților la președinție, cât și în rândurile electoratelor proprii.

Alegerile din acest an au avut, în prim-plan, același tip de votant: cetățeanul turmentat. La fiecare ciclu electoral, ne regăsim în narativul lui Caragiale, a cărui operă continuă să fie de o actualitate politică izbitoare. Sunt curios, dacă ar mai fi trăit Caragiale, ce ironii ar fi adus actualei clase politice și politicienilor români. Probabil, ne-ar fi delectat cu o postare savuroasă pe Facebook.

Mijloacele, scopurile și moravurile par să fie aceleași. Știm bine că istoria se repetă mereu, iar – cum spunea jurnalistul austriac Michael Jungwirth – „mai întâi ca tragedie, apoi ca o farsă”. Clasa politică românească se află într-o continuă farsă în raport cu poporul român.

Prima farsă făcută de sistem în ultimul deceniu a fost Iohannis, a cărui tăcere a condus la o a doua farsă trasă poporului român: alegerile prezidențiale din 2024.

În timp ce scriu acest articol, Curtea Constituțională tocmai a decis să anuleze turul I al alegerilor prezidențiale. Decizia aceasta o voi comenta mai în detaliu în zilele ce urmează. Totuși, un lucru este cert: ne așteaptă o perioadă grea, fără a mai menționa dezastrul economic ce va urma după această decizie, instabilitatea politică și socială, iar – deși sper că nu – poate chiar anarhia.

Neavând experiență politică, fiind doar un tânăr care scrie din pasiune, nu pot spune cu certitudine dacă această decizie reprezintă o lovitură de stat menită să arunce țara în haos și să prelungească mandatul „regelui de la palat”. Totuși, la prima vedere pare a fi o lovitură de stat organizată de către sistem – nu de către ruși – cu scopul de a împiedica ascensiunea candidatului suveranist, a cărui apariție a dinamitat scena politică din România.

Prima bombă aruncată în spațiul public zilele acestea a fost desecretizarea documentelor privind candidatura și campania lui Călin Georgescu. Aceste documente sugerează o posibilă influență rusească în alegerile din România, inclusiv prin atacuri cibernetice. Spectacolul mediatic creat în jurul convocării CSAT și a desecretizărilor pare mai degrabă o diversiune, menită să manipuleze opinia publică înaintea turului al doilea al alegerilor prezidențiale.

Momentul ales pentru desecretizare și reacția întârziată a instituțiilor statului român în fața unui presupus atac hibrid rusesc, care ar amenința securitatea și integritatea țării, par bine calculate. Totuși, rămâne întrebarea: dacă serviciile secrete știau de mult timp despre aceste riscuri, de ce nu au luat măsuri preventive? Din incompetență? Nepăsare?

În ultimele zile, s-a discutat intens despre faptul că România s-ar afla într-un război informațional. Totuși, când aveau de gând să informeze și cetățenii, care oricum se confruntau deja cu un „război social” provocat de alegeri? Este de remarcat cum, înainte de începerea acestei șarade electorale, instituțiile statului român asigurau populația că nu există riscuri capabile să afecteze securitatea și integritatea procesului electoral. Klaus Iohannis însuși declara că nu a primit informări despre ingerințe externe.

Însă, brusc, înainte de turul al doilea, autoritățile decid să facă publice documente ce ar semnala un pericol electoral, dar care sunt vagi și lipsite de claritate. Aceste documente nu aduc dovezi concludente împotriva candidatului suveranist, Călin Georgescu, și nici nu fac referire directă la Rusia ca factor destabilizator. În schimb, folosesc termenul general de „actori statali”.

Nivelul 1 de desecretizare al acestor documente, caracterizat prin informații generale, ridică semne de întrebare cu privire la legitimitatea și scopul acestui demers. În loc să clarifice situația, pare mai degrabă o strategie de a lansa speculații și de a influența opinia publică. Rapoartele descriu, în mare parte, tiparele utilizate de Rusia în atacuri hibride asupra altor țări, precum Ucraina și Republica Moldova, fără a oferi însă dovezi directe în contextul actual.

Desecretizarea acestor informații poate fi interpretată ca o încercare de manipulare a opiniei publice înainte de alegeri sau chiar de discreditare a unui anumit candidat. Îmi asum opiniile exprimate aici și admit că s-ar putea să mă înșel, dar rămâne de văzut cum va evolua situația în zilele următoare.

Aceste probleme nu evidențiază doar riscurile unor posibile atacuri hibride, ci și criza de încredere în instituțiile statului român, care par incapabile să protejeze spațiul democratic deoarece într-o casă fără pază, hoțul e rege. Decizia de astăzi a CCR, în opinia mea, va arunca România într-un haos și mai mare, amplificând polarizarea și discreditând alegerile libere. Toate acestea par să servească intereselor statului, dar în detrimentul democrației și al poporului român.

(Autor: Roland David)