Iulian Bulai decide cine ia indemnizație de merit la Academia Română

Astăzi, în sediul Academiei Române, am fost martorul consternat al unei scene de felul celor pe care le credeam trecute definitiv în zona cea mai rușinoasă și întunecată a istoriei românilor. Se discutau propunerile pentru indemnizații de merit, ce se acordă artiștilor, oamenilor de știință și sportivilor cu realizări remarcabile. Propunerea Uniunii Scriitorilor, pentru locul vacant ce-i revenea, era poeta Daniela Crăsnaru, deținătoarea a două premii naționale, a premiului Academiei și a unui foarte important premiu în SUA. Dintre decidenți, pe lângă președintele Academiei Române și reprezentanții Uniunilor de creatori, erau și reprezentanții comisiilor de cultură și muncă din Parlament, Oana-Silvia Țoiu și Iulian Bulai, ambii de la USR. Acceptarea fiecărui candidat trebuia votată în unanimitate.

A luat cuvântul Iulian Bulai, prezentând o poezie care, spunea el, a apărut sub semnătura Danielei Crăsnaru în anul 1972 și care proslăvea comunismul. În consecință, nu putem acorda indemnizație de merit cuiva care a susținut dictatura și comunismul, a adăugat deputatul USR votând, împreună cu doamna Țoiu, împotrivă și, astfel, ducând la respingerea candidaturii. Daniela Crăsnaru ne-a declarat ulterior că n-a scris niciodată o asemenea poezie și, de altfel, Iulian Bulai nu a produs nicio dovadă privind locul unde ar fi apărut respectiva poezie.

Dar chiar și dacă ar fi fost așa. Daniela Crăsnaru are o carieră literară de aproape cinci decenii, a reprezentat cultura română în cele mai prestigioase instituții ale diplomației culturale, cum poți să disprețuiești totul pornind de la o poezie scrisă, ipotetic, la 21 de ani? Dacă ar fi să judecăm valoarea literară în funcție de astfel de criterii și am fi discutat candidatura unor Mircea Eliade, Emil Cioran, Tudor Arghezi, Mihai Sadoveanu, Panait Istrati, Octavian Goga, Camil Petrescu, Alexandru Paleologu, Ștefan Aug. Doinaș, Nicolae Labiș, Nicolae Breban, Geo Bogza, George Bălăiță, D.R. Popescu sau Nichita Stănescu, ca să dăm doar câteva nume, ne-am fi lovit de „intransigența” fanatică a lui Bulai. Nici pe Pablo Neruda, Jean-Paul Sartre sau Gabriel Garcia Marquez nu-i văd prea bine dacă ar fi avut neșansa ca Bulai, în loc să pozeze prin Scandinavia ca o statuie nemișcată prin piețele publice, ar fi fost președintele Comitetului Nobel.

Spintecarea artei cu iataganul corectitudinii politice și al dogmatismului de tip Savonarola este un mare pericol pentru sănătatea unei societăți, amintindu-ne de epurările ideologice ale anilor ’50. Ideea că, de aici încolo, recunoștința arătată elitelor societății românești va fi la cheremul unuia ca Iulian Bulai ne dă fiori și mă întreb dacă nu cumva Comisia de Cultură ar trebui, înainte ca domnul Bulai să vină la Academie, să-i dea un mandat precis, prin vot, temperându-i astfel pornirile zănatice.

Până una-alta, Uniunea Scriitorilor nu renunță la candidatura doamnei Crăsnaru. Criteriul invocat de dl Bulai și, de altfel, nedovedit, nu se încadrează între criteriile pentru acordarea indemnizației de merit, și dacă nu se va putea altminteri, îi vom oferi doamnei Crăsnaru susținerea de a-i cere prin justiție lui Iulian Bulai temeiul legal pentru care a obstrucționat o justă recunoaștere pentru o operă remarcabilă de-o viață. (Sursa: Facebook Varujan Vosganian)