Momente și evenimente comentat de mine. 2014 ne-a adus cu sine o surpriză de proporții. Candidatul PNL pentru Președinție a fost desemnat în persoana lui Klaus Iohannis.
Klaus Iohannis a ajuns președinte și a stat la Cotroceni nu mai puțin de 10 ani. Timp suficient pentru a fi cunoscut de români. În vara lui 2014, cînd s-a aflat că el candidează din partea PNL și nu Crin Antonescu, primarul Sibiului era un necunoscut. E motivul pentru care m-am întrebat, prin titlul comentariului din 3 iunie 2014: Sunteți convinși că știți ceva despre Klaus Iohannis?!
Luni seara, la ediţia specială a Jocurilor de putere de pe Realitatea tv, am avut posibilitatea să-i pun cîteva întrebări lui Crin Antonescu, beneficiar al unei intervenţii prin telefon. Prima şi cea mai importantă întrebare a fost dacă el, Crin Antonescu, garantează sută la sută pentru candidatul la Preşedinţie Klaus Iohannis.
După cum era de aşteptat, răspunsul lui Crin Antonescu a fost de bun simţ. A zis ceva în genul: „n-am cum să garantez pentru Klaus Iohannis”. N-a invocat învăţătura românească potrivit căreia nu poţi garanta nici pentru fratele tău, d-apoi pentru un străin. Sigur e că în acest sens a răspuns Crin Antonescu. Printre altele, presa trăieşte din încăierări. De la încăierările între doi cerşetori beţi, pînă la încăierările dintre bărbaţii politici. De aceea, multe din întrebările puse de jurnalişti unui politician de top ţintesc descoperirea unei seminţe de vrajbă între acesta şi un alt politician.
Nu de asta l-am întrebat eu pe Crin Antonescu, deşi, ca om care a văzut multe la viaţa lui, sînt convins că între Crin Antonescu şi Klaus Iohannis nu e nici o fărîmă din amiciţia invocată de primarul Sibiului la interviul acordat Andrei Miron luni seara, la Realitatea Tv.
L-am întrebat pe Crin Antonescu despre Klaus Iohannis pornind de la adevărul care a scăpat şi scapă presei noastre, în cea mai mare parte căzută în limbă după falnicul Klaus Iohannis. Răsfăţat al jurnaliştilor şi jurnalistelor care pînă nu demult îi căutau în coarne lui Traian Băsescu, înfăţişat în emisiuni tv, pe site-uri, pe bloguri, pe facebook şi pe SMS-uri drept un Mesia al Dreptei Româneşti, intrat în Ierusalimul Bucureştilor nu pe spinarea asinului, ci pe bancheta automobilului, Klaus Iohannis e, deocamdată, pentru opinia publică un portret.
Să recapitulăm: După ce în toamna lui 2009, a fost plimbat de Dan Voiculescu prin spaţiul mediatic românesc, împotriva lui Traian Băsescu, mai ceva ca Sfintele Moaşte într-o procesiune împotriva secetei, Klaus Iohannis a dispărut din prim planul politicii românești.
A fost readus de Crin Antonescu în februarie 2013, cînd a fost propulsat numai și numai prin voința fostului lider PNL în funcţia de prim-vicepreşedinte al PNL. (Acum cînd știu despre Complotul prin care Klaus Iohannis l-a dat jos pe Crin Antonescu din ipostaza de candidat la Președinție mă fac să surîd amar rîndurile publicate de mine în Evenimentul zilei din 21 februarie 2013 sub titlul „Klaus Iohannis la un nou rol: cel de bulan al lui Crin Antonescu”.)
Klaus Iohannis s-a pricopsit peste noapte cu o funcţie pentru care alţii se luptă s-o capete ani întregi. O funcţie pe care a exercitat-o stînd şi tăcînd chitic la Sibiu. A trecut fix un an.
A venit februarie 2014 și, cu asta, Criza Radu Stroe. Crin Antonescu merge la Sibiu și-l aduce pe Klaus Iohannis la Bucureşti drept desemnatul de către PNL pentru postul de Ministru de Interne şi viceprim-ministru în locul lui Daniel Chiţoiu. Teoretic, USL s-a rupt din cauza lui Klaus Iohannis. Crin Antonescu a cerut trecerea prin Parlament a noii structuri a Guvernului cu un Klaus Iohannis vicepremier. Victor Ponta, deşi asta era floare la ureche pentru majoritatea USL, a refuzat. De ce a refuzat Victor Ponta un lucru atît de simplu? De ce s-a cramponat Crin Antonescu de formula Klaus Iohannis ministru de Interne şi vicepremier cu Finanţele? Istoria va arăta, cînd va veni momentul, cauzele din spatele cortinei. Practic, USL s-a rupt pentru că îi expirase termenul şi pentru că era o alianţă contranaturii, gen fier de lemn.
Circula zvonul că de fapt Klaus Iohannis e cel care s-a încăpăţînat să ceară cele două posturi. Ar fi bine s-o ştim de la Crin Antonescu, pentru că adevărul acestui zvon ne-ar dezvălui un Klaus Iohannis mult mai ambiţios decît credem noi. În campania electorală pentru europarlamentare, Klaus Iohannis s-a implicat tîrziu, abia spre final. La un moment dat Crin Antonescu l-a luat cu el la emisiunile electorale, pentru a-i convinge pe români de realitatea unui tandem: Crin Antonescu – preşedinte, Klaus Iohannis – premier.
Mai mult, cum pusese pariul cu 20%, Crin Antonescu, beneficiind de acceptul lui Klaus Iohannis, şi-a liniştit camarazii de partid declarînd la ultima sa apariţie (cea de la Realitatea TV) că demisia sa din postul de preşedinte al PNL nu va afecta stabilitatea PNL, deoarece funcţia de preşedinte va fi preluată de Klaus Iohannis, iar cea de candidat va fi păstrată de el, Crin Antonescu.
Formula părea benefică PNL şi celor doi. Era limpede că demisia lui Crin Antonescu deschidea succesiunea în PNL, moment primejdios, pentru că în jurul fotoliului bîzîiau mai mulți bărzăuni. În acelaşi timp, dificultăţile campaniei pentru prezidențiale cereau eliberarea lui Crin Antonescu de bătăile de cap ale şefiei PNL. Înainte de scrutin România a cunoscut un fenomen ciudat. Deşi nimeni din PNL nu pusese problema candidaturii lui Klaus Iohannis la preşedinţie, toate sondajele Caselor PSD-iste se întreceau în a-l prezenta pe Klaus Iohannis drept cel mai bine plasat în sondaje.
Din cînd în cînd, cîte-o fătucă din presă găsea de cuviinţă să-l întrebe pe Klaus Iohannis dacă va candida la Preşedinţie. Omul lui Crin Antonescu, pentru că pînă la urmă Crin Antonescu ne-a făcut cunoştinţă cu el, tresărea la această întrebare, ca un cal ajuns brusc în faţa unei porţi. Într-un comentariu de pe Evz.ro, Dan Andronic ne-a reamintit o astfel de secvență, petrecută pe 13 martie 2014: „Klaus Iohannis: «Candidatul PNL pentru Preşedinţie este clar Crin Antonescu, pe care-l voi sprijini şi care va fi preşedintele României». Întrebat ce va face dacă îi vor cere colegii din PNL să candideze pentru Preşedinţie, Iohannis a răspuns: «Nu mi se va cere şi nu voi candida»”. Pe 2 iunie 2014, Klaus Iohannis declara: «Nu m-a rugat nimeni să fac aşa ceva (n.a. să candideze la preşedinţia României), dar eu i-am rugat pe colegii din partid să dezbată în organizaţiile lor această chestiune, după care probabil vom avea intern o fază de armonizare şi congresul poate ajunge în situaţia să ia o decizie»”.
…eroare, sau, ”ghinion”!… vorba ”dulapului”de la Sibiu… Ați omis epusodul ”premierului de la Grivco”-2009 când clanul Voiculescului încerca să-și impună ”celebra majoritate”a lui Antonescu sprijinit de Geoană, ilici, etc. atunci când ”salvatorul” de la Sibiu a venit într-un suflet pentru ”a popula” palatul din Piața Victoriei.