Jocurile Olimpice: Lacrimi de durere, lacrimi de bucurie

La fiecare patru ani, cele mai reușite exemplare ale speciei umane își dau întâlnire într-un punct al planetei pentru a demonstra cine este mai bun la alergare, sărituri, aruncarea greutății și celelalte probe.
Jocurile Olimpice ale antichității au fost urmate de olimpiadele moderne, cu toate urmările lor firești. Aici intră și lacrimile. De durere, de bucurie.

Ziarele, posturile de televiziune și de radio, precum și agențiile de presă au făcut transmisii despre lacrimile Larisei Iordache, gimnasta care nu a putut intra în concurs din cauza durerilor.
În acest text va fi vorba despre alte lacrimi, lacrimi de bucurie.
Ele provin tot din lumea gimnasticii, care ne-a adus, ani de-a rândul, numeroase medalii de aur, argint și bronz.

Este vorba despre un alt eveniment. Nunta fostei gimnaste Sandra Izbașa.
Aici a fost un prilej ca antrenorul Octavian Bellu să se întâlnească cu fostele sale eleve care au uimit lumea în trecut.

Timpul bucuriilor noastre legate de succesele gimnaștilor a trecut. Am mai rămas doar cu Marian Drăgulescu, un veteran al concursurilor din această disciplină sportivă. Dar și el a ratat aterizarea și a ieșit din concurs. Oricum, se pune astfel capăt unei cariere impresionante.

Dar, este un final de capitol nu numai pentru Marian Drăgulescu. Este pentru toată gimnastica din țara noastră.
Sper să nu fie un final de capitol și pentru sportul românesc.
Dispare unul dintre puținele domenii în care puteam să facem o figură frumoasă pe plan internațional.

Nu mai amintesc aici de prezența echipei de fotbal a României, care a făcut deplasarea cu un număr impresionant de delegați, dar care nu a reușit să dea nici măcar un singur gol în trei partide jucate.
Toate aceste realități dau drumul la robinetul lacrimilor triste.
Așteptăm, cu mare nerăbdare, să dea drumul cineva și la robinetul lacrimilor de bucurie. Cine se înscrie?

Gimnastică-Octavian Bellu fostele sportive la nunta Sandrei