Judecători criticați pentru că aplică legea, nu pentru că o încalcă

Când respectarea legii devine motiv de proteste? Dublul standard în aplicarea deciziilor CCR

Conducerea Tribunalului București continuă să refuze aplicarea prescripției, în contradicție cu poziția oficială a CSM, care a stabilit fără echivoc că aceasta este obligatorie și în dezacord cu practica recentă a ÎCCJ, chiar dacă intens contestată.

Reacțiile puternice apărute în spațiul public după eliberarea din penitenciar a unor persoane cunoscute ridică o întrebare firească: dacă președinta ÎCCJ, Lia Savonea ar fi refuzat să respecte o decizie CCR, ar mai fi primit aplauzele celor care ieri au protestat, cerand suspendarea sa?

Selectivitatea în aplicarea legii, adevărata problemă

Miezul problemei nu este aplicarea prescripției, ci aplicarea ei selectivă. Pentru unii, da; pentru alții, nu. Tocmai această diferență creează percepția de abuz. Dacă toți judecătorii ar aplica uniform principiile fundamentale ale dreptului, dacă nu ar permite încetarea procesului penal pentru unii, refuzând același tratament altora, respectarea legii nu ar mai fi percepută ca un act controversat.

Presiunea asupra Liei Savonea și responsabilitatea instituțiilor

În comunicatul din 8 noiembrie, CSM afirmă că prescripția este obligatorie și nu poate fi lăsată la latitudinea judecătorilor. Cu toate acestea, instituția nu intervine împotriva celor care ignoră obligațiile de a judeca potrivit legii.

Art. 45 din Legea 317/2004 obligă CSM să sesizeze Inspecția Judiciară în cazul abaterilor, iar art. 271 din Legea 303/2022 consideră abatere disciplinară încălcarea cu bună-știință a normelor juridice în scopul vătămării unei persoane. Ajungem astfel în situația absurdă în care un judecător ar trebui să refuze legea doar pentru că inculpații se numesc Vlădescu, Costea etc.

Este ca și cum un medic ar decide să nu opereze un pacient în funcție de cât de „demn” îl consideră. Identitatea persoanelor nu poate justifica nerespectarea normei juridice. Națiunea nu se întemeiază pe răzbunare, iar protestele împotriva aplicării legii sunt, în esență, un nonsens.

Poate că protestele ar trebui îndreptate către sustinerea victimelor  reale ale încălcării legii: cei care au decedat între timp, cei care și-au pierdut rudele în ani de procese interminabile purtate doar pentru a obține respectarea unei norme obligatorii. Poate ar fi mai potrivit ca protestele să ceară CSM și Inspecției Judiciare să își îndeplinească obligațiile, într-un sistem în care numărul copleșitor al clasărilor spune totul.

Art. 4 din Legea 303/2022 este limpede: judecătorii trebuie să asigure supremația legii, respectarea drepturilor fundamentale și un tratament juridic nediscriminatoriu. Legea trebuie pur și simplu respectată.

Cazul de la Tribunalul București: cercetare judecătorească în absența unei persoane decedate

Un episod ilustrativ îl reprezintă activitatea șefului de secție al Tribunalului București, judecătorul Alexandru Volintiru. Medicul Ștefan Veliceasa, cunoscut pentru tratamentul pacienților Covid, a decedat în urma unui AVC, lăsând în urmă o mamă bolnavă de cancer. Puțini știu însă că acesta era parte într-un dosar soluționat de același judecător.

Deși a avut cunoștință de deces, judecătorul a decis finalizarea cercetării judecătorești, invocând art. 388 Cpp. Or, această finalizare presupune prezența persoanei în sală: propuneri de probe, drept la apărare, răspunsuri la întrebările instanței. Toate acestea sunt imposibile pentru cineva care nu mai este în viață.

Obligația legală era clară: încetarea imediată a acțiunii penale. Continuarea procedurii în lipsa dreptului la apărare al unei persoane decedate reprezintă un abuz flagrant.

În plus, același magistrat aplică prescripția în unele cauze (dosar 30628/3/2023), dar o refuză în dosarul 27581/3/2019, discriminând justițiabilii, exact ceea ce legea interzice expres.

Când abuzurile vor fi sancționate, normalitatea nu va mai părea scandal

Abia când CSM și Inspecția Judiciară vor sancționa astfel de abuzuri, inclusiv prin suspendarea din funcție a celor care le comit, iar judecătorii care ignoră deciziile CCR vor răspunde disciplinar, respectarea normelor de către ÎCCJ nu va mai fi percepută ca un abuz. Va fi ceea ce trebuie să fie: garantarea supremației legii.