Jungla pusă la treabă

Dumnezeu i-a dat Thailandei, alături de frontiere, haşiş, masaj erotic, şerpi veninoşi, ucigînd instantaneu ca şi cum ţi-ar crăpa unul capul cu toporul, şi jungla din partea de nord-vest, din zona Kanchanaburi.

O junglă e, de regulă, o pacoste pe capul omului. Thailandezii, gata să scoată bani din orice, au pus jungla la treabă. Numai că în timp ce alte ţări posesoare de asemenea sălbăticii s-au apucat de civilizarea junglei, tăind prin ea autostrăzi, ridicînd în locul lianelor hoteluri de zeci de etaje alungînd tigrii şi populînd-o cu cetăţeni cu cravată, thailandezii au lăsat-o în pace. Mai iscusiţi decît alţii într-ale abisalului din sufletele turiştilor, ei n-au făcut altceva decît să le ofere străinilor, occidentalilor îndeosebi, sălbăticie, cît mai multă sălbăticie. Şi, poate, în chip surprinzător pentru unii, thailandezii au dat lovitura. Aveam să pricep asta în călătoria pe Kwai Noi. De la pontonul Pak-Sang ne-a luat în primire o canoe cu motor. Pentru ca tacîmul să fie complet, ni s-a cerut să ne vîrîm în veste de salvare. Era greu de presupus că ambarcaţiunea folosită pînă acum de mii de turişti se va răsturna pe parcurs. La fel de greu de presupus era că o eventuală dare de-a berbeleacul, cauzată de o mişcare neîndemînatică a thailandezului desculţ şi în maiou, ne-ar fi dus pe Lumea cealaltă. Şi totuşi, îmbrăcînd vestele de salvare, menite a ne transforma în nişte pinguini, ne-a încercat o clipă fiorul primejdiei.

Ştiau ei ce ştiau thailandezii!

Turiştii occidentali provin, de regulă, din categoria micilor burghezi, gata să tremure de frică şi dacă frigiderul se deschide mai greu ca de obicei. Cum să nu-l înfioare pe un astfel de cetăţean fermitatea cu care motoristul şalupei, sprijinit puternic de artileria ghidului, insistă ca toată lumea să-şi pună vesta de salvare?

Pagini: 1 2 3