Nicolae Ciucă: Vom negocia cu toate forțele responsabile, astfel încât, într-o perioadă de timp cât mai scurtă, să reușim să alcătuim guvernul și să poată să fie aprobat în Parlament

Jupânii trotinetelor

Dintre toate invențiile de fentat mersul pe jos, trotineta e cea mai gingașă. Funcțiile ei, după cum se vede și pe trotuarele noastre în ultimii ani, sunt limitate, dar bine definite. E simplă, transportabilă și de departe cea mai închiriabilă dintre vehicule. Te semi teleportează prompt dintr-un loc în care n-ai treabă în altul în care ți se pare că ai. Nu-ți cere de mâncare decât dacă ești idiot cu cască și te crezi Supermanul trotuarului și nu te înșală, dacă nu cumva e de închiriat. Pe scurt, trotineta e Gingășia Transportului — ce e drept, abia după titlurile de Spaima Trotuarelor și Turnesolul Cretinismului, dar asta e altă poveste.

Dar care-i cea mai evoluată trotinetă? Oamenii sunt mari, mici, blegi, vioi, de stânga, de dreapta, uscați, rotunzi, pătați, imaculați, dar, dat fiind că mândria lor vine din capacitățile de reflecție și articulare, pot fi clasificați și după alte criterii. De pildă, capacitatea de a judeca. Iar la capitolul ăsta chiar sunt rare tancurile — nu e ca și cum majoritatea ar stăpâni regula de trei simplă ori idila dintre subiect și predicat –, dar nu se plânge niciun popor de lipsa trotinetelor. În traducere liberă, motorizarea neuronală e sărmană și nu beneficiază cu nimic de pe urma noilor trenduri de electrificare la care se închină idioții de serviciu. Trotineta umană e la modă și cu neuronii foarte pe moațe (făcând abstracție de absența oricărei fibre solide — morală, în cazul umanoizilor), ceea ce o face corespondentul imaginar al modestului vehicul. Seară de seară, miliarde de oameni învață de la o trotinetă cu diplomă de medic (sau nu!) cum trebuie să trăiască și pe unde trebuie să iasă din casă. Drept urmare, sunt deja mulți învățăceii care au fost atât de sârguincioși încât ne-au părăsit. Nu e de bine, dar nici de rău. Rămâne totuși o întrebare: Ce e în mintea învățăceilor?

Deunăzi am citit două afirmații ale unei trotinete specializate în medicină. Nimic nou, la ora asta popoare întregi slăvesc trotinetele și fac loopinguri pe sub pat de frica vieții și a minții. Dar se mai întâmplă să existe și oameni care înțeleg ce spun, ba chiar și oameni care înțeleg ce se spune în jur. Caz în care nu poți să nu te întrebi care e logica următoarelor afirmații… „Am avut unde să internăm, dar pentru că unii pacienți au pierdut lupta cu viața.” Sau: „Locurile eliberate s-au eliberat doar pentru că pacienții nu au reușit să treacă prin afecțiune cu bine.” Bun, trotineta e scuzabilă. N-are baterie, i s-a strâmbat ghidonul, a dat de o groapă intimidantă ori i s-a sclerozat o roată. Dar mintea oricărui om normal și-ar pune măcar una dintre următoarele întrebări: „Cine luptă cu viața?”, ori „De ce nu se eliberează paturi pentru că cineva a scăpat (de boală)?” Sau, și mai modest: „Ce mai caută oamenii la terapie intensivă dacă oricum nu scapă niciunul?” Iar când altă trotinetă — cea mai înaltă, însărcinată cu salvarea nației — spune „Testatul e persoană fără imunitate”, de ce nu se întreabă nimeni care e secretul miracolului că încă mai mișcăm?! Testatul e și el om, deci ar trebui să se sinucidă atunci când află vestea, doar-doar o scăpa de miliardele de bacterii și viruși care fac chef în vintrele lui de când s-a născut!

Cum am ajuns, la zeci de mii de ani după ce am început să grăim, să nu mai fim în stare să discernem în chestiuni atât de simple? De unde au apărut atâția preoți care, cu liturghii împiedicate logic, asmut oamenii unii împotriva altora, pe motiv că s-ar putea ca într-o bună zi să strănute și să le dea o răceală? Și cum de au atâția adepți habotnici? În sfârșit, deși șansele sunt nule, e dreptul oricui să spere că o să vină ziua în care umanoizii frecători de telefon o să înțeleagă că viața n-a fost, nu e și n-o să fie niciodată aseptică, și nici măcar salubră. Presupunem cu toții că omenirea a făcut progrese imense în ultimul secol. Oricine crede asta ar trebui să se întrebe și cât de mari sunt de fapt progresele, în condițiile în care trei, patru, cinci miliarde de oameni (din șapte) se uită în gura trotinetelor medicale și, la un an și jumătate după avertismentul că aerul face rău, nu vor să iasă din debara. Sau cum de s-a găsit antidotul unei afecțiuni, dar afecțiunea continuă să facă ravagii. Ori de ce circulă virusul doar pe sus. („Nu-l afectează gravitația?” „De ce nu mușcă dacă stau la masă în restaurant, dar mă violează dacă mă ridic?”) Atât de ferm hotărâți să fie oamenii să lupte cu viața? Și asta doar pentru că există pe lumea câțiva jupâni care au cumpărat mii și mii de hectare de presă și au închiriat multe, multe trotinete?!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

4 comentarii pentru articolul „Jupânii trotinetelor”

  • Crearea unui climat persistent de frică, furie, anxietate poate să explice de unde au apărut atâția habotnici. Când individul este supus sistematic unui stres prelungit (oboseală extremă, emoții negative puternice, BOALĂ) i se pot induce noi tipare comportamentale. Pentru că se lasă sugestionat. Omul nu mai gândește, doar reacționează. E ca în experimentul lui Ivan Petrovici Pavlov și câinele său. („Reîntoarcerea în minunata lume nouă”, capitolul VII „Spălarea creierelor” e o lectură de mare actualitate.)

  • În tot răul, un bine. Cu ocazia pandemiei, am aflat că omenirea este condusă la orice nivel de trotinete umane.
    Le ziceți bine, comparație este foarte potrivită, domnule!

  • Raspunsul la toate intrebarile este: da! 😆 Intotdeauna inteligenta medie a gloatei este muuult mai mica decat nivelul de inteligenta al celui mai prost membru al respectivei gloate. Pentru ca un mar stricat va strica un cos de mere bune dar un mar bun nu va insanatosi niciodata un cos cu mere stricate. Si inca ceva. Gandirea critica doare. Oamenii au oroare de a gandi. Nimanui nu-i place durerea. De aici si expresia: de ce sa-mi bat capul?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog