Marcel Ciolacu: „E o speculă. Noi am făcut o mare tâmpenie. S-a vândut toată energia electrică pe anul acesta. Am vândut energia cu 200 -300 de lei, iar acum se vinde cu 4000 de lei”

Jurnal de război (VI). Papucul lui Saddam

Trupelor americane le-au luat doar trei săptămâni pentru a ocupa Bagdadul în 2003 și pentru a-l da jos pe Saddam. Operațiunile militare au început pe 20 martie, iar pe 1 mai, de la bordul portavionului USS Abraham Lincoln, președintele George Bush a declarat încheierea operațiunilor militare majore. Ce a urmat știm foarte bine: reconstrucția unui Irak în dezordine marcat în special de diviziunile religioase dintre sunniți și șiiții ținute ani de zile sub „papucul lui Saddam”. Lăsând la o parte lecțiile războiului, există una care este extrem de importantă: războiul din Irak a arătat cum costul renunțării unilaterale la canale diplomatice poate fi enorm. De remarcat că a fost pentru prima dată când o coaliție ad-hoc europeană s-a opus unei participări la operațiunile militare de coaliție. Gruparea era formată din Franța, Germania și Rusia adică președintele Jacques René Chirac, Cancelarul Gerhard Fritz Kurt Schröder și Vladimir Putin. A fost prima fisură în alianța transatlantică creată de Putin și de siloviki din jurul său, dovadă și prietenia ulterioară cu cancelarul german. Președintele rus Vladimir Putin a încercat să-l determine pe președintele irakian Saddam Hussein să demisioneze cu doar câteva zile înainte ca Statele Unite să lanseze atacul asupra Bagdadului, conform unei declarații a lui Evgheni Primakov. Primakov, un specialist în Orientul Mijlociu, declara într-un interviu dat Interfax, că a avut o întâlnire secretă cu Saddam la Bagdad cu câteva zile înainte de lansarea războiului pe 20 martie. „I-am spus (Saddam) că trebuie să înțeleagă cât de serioasă este această propunere și cum îi poate schimba viața, dar i-am repetat din nou că acest lucru va fi făcut pentru a ajuta Irakul, țara sa natală”. Primakov a spus că Saddam a ascultat în tăcere propunerea Rusiei, apoi i-a cerut lui Primakov să o repete în prezența viceprim-ministrului irakian Tareq Aziz. După aceea, Saddam „a făcut câteva comentarii care nu au avut nicio legătură cu propunerea noastră”, a spus Primakov. Rusia avea interese majore în Irak iar relația lui Primakov cu Saddam era una veche. Serviciile de informații americane au aflat că Evgheni Primakov (prim ministru atunci), o veche cunoștință a președintelui irakian Saddam Hussein, a acceptat o plată de 800.000 de dolari de la guvernul irakian în 1997, probabil în schimbul unei asistenței tehnologice ruse necesare proiectării/dezvoltării de arme strategice, potrivit unui articol publicat la vremea respectiva de magazinul New Yorker. Sursa descria un transfer bancar monitorizat electronic între Tariq Aziz, viceprim-ministrul Irakului, și Primakov, pe atunci ministru de externe. Serviciile de informații americane au aflat despre schimb în noiembrie 1997 dintr-o interceptare britanică. Ca arabist, diplomat sovietic și fost maestru de spioni, Primakov a petrecut 30 de ani cultivându-l pe Saddam Hussein. Rolul irakian al lui Primakov a început în 1969, când s-a venit la Bagdad, aparent într-o misiune pentru cotidianul comunist Pravda, în realitate pentru a negocia un armistițiu între doi „clienți sovietici”: un general rebel kurd instruit la Moscova și guvernul irakian, reprezentat de omul său puternic în curs de ascensiune, Saddam Hussein.

Primakov, omul bun la toate

Machiavelismul lui Primakov a fost de folos la sfârșitul carierei lui Gorbaciov dar și la începutul aceleia a lui Putin.  În timpul vizitei lui Gorbaciov la Washington, din 1990, Henry Kissinger l-a întrebat pe Primakov dacă sovieticii au anticipat toate consecințele dărâmării Zidului Berlinului. Potrivit unei cărți de memorii scrise de Kissinger împreună cu Strobe Talbott, „Primakov a răspuns că „habar” n-avea, adăugând că nu a fost deloc decizia „noastră”. El a arătat spre Gorbaciov: „A fost a lui!”.  Cu toate acestea, Primakov s-a opus loviturii de stat din august 1991 împotriva lui Gorbaciov, în timp ce și-a schimbat fără probleme loialitatea față de „starul” în devenire Boris Elțin. Recompensa sa: a fost numit șef al Serviciului de Informații Externe, brațul extern al unui serviciu de spionaj reorganizat. Și-a început noua slujbă „fermecând” Occidentul. El s-a oferit să nu mai spioneze SUA în cazul în care soluția va fi reciprocă și a spus că romanul său preferat este „Spionul care a venit din frig” al lui John Le Carre dar nu a menționat că Aldrich Ames, cea mai dăunătoare cârtiță din istoria Agenției Centrale de Informații a SUA, era pe statul său de plată, deși moștenit de la predecesorii săi. La serviciul de informații, domnul Primakov a început rapid să condamne ceea ce a văzut ca fiind pierderea influenței Rusiei și creșterea dependenței Europei de SUA. În 1993, analiștii săi au emis primele avertismente publice împotriva extinderii NATO. În următorii trei ani, cu naționaliștii ruși și apoi comuniștii conducând Duma, parlamentul Federație Ruse, influența domnului Primakov a crescut. La începutul anului 1996, Andrei Kozîrev a fost concediat, iar Primakov și-a primit slujba mult dorită de prim ministru. Primakov a fost unul din profesorii lui Putin!

Șefii serviciilor de informații americane despre invazia din Ucraina

Războiul din Ucraina are acum aproape patru săptămâni, iar Putin este la fel de departe ca la început de obiectivele sale declarate de „demilitarizare și denazificare”, adică spus pe înțelesul tuturor, impunerea unui regim marionetă rusesc în Ucraina. Directorul CIA, William Burns, a declarat la recenta audiere, din luna martie, în fața Comitetului de Informații al Camerei Reprezentanților din Congresul SUA, că Putin a făcut o serie de presupuneri cu privire la planul său de a ataca Ucraina, care s-au dovedit false de la începutul conflictului. Acestea includ convingerea că Ucraina era slabă și ușor de intimidată; că națiunile europene ar fi distrase de viitoarele alegeri din Franța și de schimbările de conducere din Germania; că Rusia și-a protejat economia prin acumularea de rezerve financiare; și că Rusia și-a modernizat armata pentru ca aceasta să poată obține o victorie rapidă. „Judecăm că va fi o provocare deosebită pentru ruși să dețină și să controleze teritoriul ucrainean și să instaleze un regim durabil pro-rus la Kiev”, a declarat la rândul său, directorul Serviciului Național de Informații Avril Haines, în fața aceluiași comitet, în timpul audieri anuale ale șefilor serviciilor de informații americane având ca temă amenințările globale. Rusia se confruntă cu „o insurgență persistentă și semnificativă”, după ce președintele Vladimir Putin a apreciat greșit cum se va desfășura războiul său împotriva Ucrainei, dar liderul rus nu va fi descurajat și ar putea încerca să schimbe modul în care definește victoria, a declarat șeful spionajului american. La trei săptămâni de la începutul războiului, Putin rămâne hotărât să controleze și să domine Ucraina, potrivit lui Burns, care a spus că liderul rus „a fost amestecat într-o combinație combustibilă de nemulțumire și ambiție”. „Țările suverane ripostează, iar asta au făcut ucrainenii în mod eroic”, a spus directorul CIA, adăugând că Putin „nu are un final politic durabil” în Ucraina. La ora audierii Generalul locotenent Scott Berrier, șeful Agenției de Informații pentru Apărare, declara că a estimat cu „încredere scăzută” că Rusia a pierdut până acum (la ora audierii) 2.000 până la 4.000 de militari în conflict. Americani au pierdut în jur de 2500 de militari în 20 de ani de război în Afganistan.

Implicare permanentă

Atât parlamentarii democrați, cât și cei republicani au lăudat agențiile de informații din SUA pentru că au declasificat în mod proactiv și au făcut publice informațiile despre planurile lui Putin, despre care au spus că i-au subminat eforturile de a întocmi narațiuni false. A fost o operațiune denumită „implicare permanentă” derulată de Comandamentul cibernetic al SUA care a adoptat o abordare similară în 2018. Ideea este simplă, dar puternică: slăbiți atacul unui adversar făcându-l să lucreze mult mai mult în apărare. Putin este o țintă ideală pentru acest tip de strategie. Este un fost agent de informații rusești cu o tentă paranoică fiind obsedat de inamicii interni, nu doar de cei străini. Vorba aceea care circul prin cancelariile occidentale: „Poți să scoți omul din KGB, dar nu și KGB-ul din om”. Dezvăluirea informațiilor generează, de asemenea, fricțiuni pentru Putin, dezechilibrându-l. În loc să dea lovitura și să gestioneze criza din Ucraina în programul său, Putin trebuie să reacționeze la dezvăluirile Washingtonului. Și în loc să acționeze cu impunitate, el trebuie să-și petreacă cel mai prețios bun – timpul – îngrijorându-se de propriile slăbiciuni ale serviciilor de informații. Drept dovadă ultimele arestări din cadrul serviciilor ruse. Cel mai bun pariu al lui Putin a fost un „blitzkrieg” către Kiev în primele 3 zile ale războiului. Dar asta a dispărut, iar armata rusă nu și-a demonstrat capacitatea de a-și furniza în mod constant coloanele blindate sau de a coordona operațiunile aeriene și terestre. Logistica întregii operațiuni a lăsat de dorit devoalând carențe incredibile iar moralu trupelor este la pământ. Lipsa îndepliniri unor obiective a accentuat violența operațiunilor militare împotriva civililor prin folosirea de arme interzise (bombe cu fragmentație).

Publicul are acum acces gratuit la o cantitate imensă de informații despre războiul din Ucraina. Mass-media tradițională oferă actualizări curente ale conflictului, iar rețelele sociale (Twitter, YouTube, Telegram, Instagram) completează detaliile. Urmărim mișcarea coloanelor blindate pe Google Maps, urmărim loviturile de artilerie în fluxurile live și asistăm la rezultatele îngrozitoare ale operațiunilor militare împotriva civililor pe Twitter. Statele par să accepte mediul informațional deschis ca un fapt pe teren de confruntare fiind dornici să câștige narațiunea prin împărtășirea informațiilor cu aliații și vorbind despre asta în public. Asistăm la un război al transparenței totale. Ironia este că sfârșitul poate necesita o revenire la un sistem de comunicare al informației secret.

Mariupol, un nou Aleppo!

Armata rusă încearcă să compenseze lipsa de calificare militară cu o brutalitate absolută. Lovește orașe precum Mariupol și Harkov lăsându-le în ruine, țintind în mod deliberat civilii, așa cum a făcut cândva în Alep, Siria și în capitala cecenă Groznîi. La Mariupol 90% din clădiri sunt distruse. Forțele ruse continuă să comită crime de război în oraș, vizând refugiații și infrastructura civilă într-un efort probabil de a forța orașul să capituleze. Militarii ruși au confiscat Spitalul Regional de Terapie Intensivă Mariupol pe 15 martie și îi țin ostatici pacienții, pe doctori și asistenții medicali. Se pare că operațiunile vor continua cât de curând în Kiev. Putin ar putea folosi chiar și arme chimice. Dar o astfel de brutalitate poate fi deseori un bumerang ducând la o rezistență mai rigidă din partea ucrainenilor iar cei care protestau cu steaguri în fata tancurilor vor începe să arunce cocteiluri Molotov. Rușii continuă să tragă rachete dirijate de precizie și de croazieră din afara spațiului aerian la Ucrainei. Kremlinul a mutat complexul militar-industrial al Rusiei implicat în producerea muniției Kalibr și MLRS „Tornado” la producția „non-stop” din cauza „consumului mare de munițiile pentru lansatoarele de rachete-avion sisteme multiple” din 18 martie conform unor surse din serviciile de informații.  Ucrainenii au montat o apărare antiaeriană coerentă și obstinată, chiar dacă folosesc sisteme vechi de producție rusească precum S-120, S-200 sau S-300 – o sarcină militară care este în mod inerent mai ușoară decât conducerea unei ofensive. Rușii au făcut progrese mai bune în sud decât în nord, dar avansul lor este acum blocat de contraofensivele ucrainiene și încă nu pot domina cerul.  Avioanele de război rusești efectuează de aproximativ 20 de ori mai multe misiuni decât omologii lor ucraineni, deși multe nu intră niciodată pe teritoriul ucrainean ci pur și simplu lansează rachete cu rază lungă de acțiune din spațiul aerian rusesc, a declarat un oficial american de la Pentagon. Cele aproximativ 200 de ieșiri zilnice ale Rusiei legate de Ucraina se compară cu aproximativ cinci până la 10 pe zi ale Ucrainei, ceea ce  reduce la aproximativ 56 de avioane de război operaționale, a declarat un oficialul reporterilor de la Pentagon. Există mai multe motive pentru utilizarea conservatoare a puterii aeriene asupra Ucrainei de ambele părți. În primul rând, Rusia are rachete sol-aer în suficiente locații încât să poată doborî avioanele ucrainene în aproape toate părțile țării, iar ucrainenii și-au reținut avioanele la sol. Dar rușii sunt, de asemenea, precauți, menținându-și propriile aeronave în afara Ucrainei și lansând în schimb rachete cu rază lungă de acțiune din avioane de luptă și bombardiere în afara granițelor Ucrainei.

Întrucât forțele ruse probabil nu pot finaliza încercuirea Kievului sau relua operațiunile ofensive mobile în nord-estul Ucrainei în viitorul apropiat, capturarea Mariupol-ului de către Rusia va fi probabil următoarea inflexiune cheie în invazia rusă a Ucrainei. Forțele ruse au încercuit cu succes Mariupol și efectuează atacuri zilnice la periferia de vest și de est a orașului. Avioanele rusești, rachetele și artileria continuă să vizeze zonele rezidențiale și infrastructura civilă pentru a forța orașul să capituleze. Forțele ruse au înconjurat orașul la o adâncime care probabil va împiedica apărătorii să iasă și va împiedica eforturile ucrainene de a-i ajuta pe apărători. Din unele surse se pare ca Rusia vrea să folosească infanteria
Forțele ruse vor putea, probabil, să captureze Mariupol sau să-l forțeze să capituleze, în ciuda apărării puternice ucrainene. Dar această operațiune va mai dura cel puțin două săptămâni.

Siria, o lecție lipsă din dosarul de planificare militară rusă

Rețineți că aliatul Rusiei, Bashar al-Assad, încă nu a stins rebeliunea din Siria la aproape șapte ani de la intervenția Rusiei, în ciuda (sau din cauza) tuturor atrocităților regimului. Sau poate luați în considerare modul în care Leningradul a rezistat unui asediu german de aproape 900 de zile din 1941 până în 1944. Aceasta este o poveste pe care Putin ar trebui să o cunoască bine, deoarece Leningrad, numit acum Sankt Petersburg, este orașul său natal, iar fratele său a murit în asediu. Populația a murit de foame, dar nu s-a predat. Demolarea unui oraș cu artileria și cu rachetele este o operațiune relativ ușoară.  Ocuparea și administrarea este mult mai grea. Ruinele creează poziții de luptă pentru apărători și împiedică mișcarea vehiculelor blindate. Gherila urbană este mai greu de învins și nu se cunosc exemple care au demonstrat acest lucru. Forțele irakiene, sprijinite de armata americană, au avut nevoie de nouă luni din 2016 până în 2017 pentru a prelua orașul Mosul de la doar aproximativ 6.000 de luptători ai Statul Islamic. Este Putin dispus să aștepte un asediu îndelungat al Kievului în timp ce sancțiunile continuă să lovească economia Rusiei și pungile de cadavre continuă să vină acasă? Ce va prezenta Putin, în Piața Roșie, pe 9 mai, cu prilejul zilei Victoriei?

Estimări din război

Rusia a pierdut 1380 de echipamente militare, din care: 598 au fost distruse, 20 avariate, 211 abandonate, 551 au fost capturate. Datele sunt prezentate de site-ul Orix, un proiect care înregistrează pierderile verificate în mod independent în timpul conflictului. Acesta a numărat până acum șase dintre cele mai avansate tancuri T-90 ale Rusiei printre cele 76 distruse de armata ucraineană. În total, Rusia a pierdut 1.380 de vehicule militare dintre care 214 tancuri conform bilanțului Orix de acum câteva zile. Oficialii americani estimează, în mod conservator, că Rusia a pierdut între 5.000 și 6.000 de soldați în primele două săptămâni de război – sau aproximativ 400 pe zi (cifra reală ar putea ajunge până la 700 pe zi). Acestea sunt genul de pierderi de luptă pe care Rusia nu le-a suferit din 1945. În Afganistan, sovieticii au pierdut în medie aproximativ cinci soldați în acțiune pe zi și chiar și asta nu a fost suficient pentru a submina regimul. Putin simte deja tensiunea – încearcă să recruteze mercenari sirieni și ar fi cerut Chinei echipamente militar. Acestea sunt semne că nu are suficienți soldați sau arme pentru a compensa pierderile mai grele decât se aștepta într-un război care nu decurge conform planului.

Forțe suplimentare pentru operațiunile militare ruse din Ucraina

Rusia aduce și alte forțe din desfășurările sale internaționale din Armenia, Tadjikistan sau Siria. Kremlinul intenționează să desfășoare 1.800 de soldați din Brigada 40 de Infanterie Navală a Rusiei (a Flotei Pacificului) în Belarus, aduși pe calea ferată așa cum rușii obișnuiesc să desfășoare operațiunile militare încă din al Doilea Război Mondial. Direcția de Informații Militare a Ucrainei (GUR) a raportat că Rusia recrutează mercenari din Siria și Libia cărora le va plăti în jur 300 USD-600 USD lunar. Rusia a deschis 14 centre de recrutare în Siria și va transporta mercenari la baza aeriană Chkalovsky din regiunea Moscova unde aceștia se vor instrui.  GUR ucrainian a raportat că Rusia a adunat deja „mii” de trupe siriene, în special lunetiști și militari specializați în folosirea artileriei grele. Cu toate acestea, chiar și mercenarii sirieni și libieni antrenați în grabă vor avea nevoie probabil de săptămâni sau luni pentru a fi dislocați în Ucraina și vor fi probabil de o calitate mai scăzută decât forțele ruse deja angajate în Ucraina. De asemenea Kremlinul încerca să preia controlul direct asupra unităților belaruse pentru a le desfășura în Ucraina, dar se confruntă cu rezistența militarilor și a comandanților acestora. Mass-media independentă ucraineană a raportat pe 13 martie că comandanții ruși preiau controlul asupra unităților din Belarus pentru a suprima eforturile comandanților și soldaților belaruși de a rezista la intrarea în războiului din Ucraina și au raportat „revolte” în unele unități din Brest. Noile forțe care vor fi introduse în conflict sunt prezumate a fi folosite la menținerea stabilității în orașele și zonelor ocupate astfel încât forțele combatante din zonă să poată fi eliberate de sarcini și mutate în alte zone de operațiuni militare.

NATO și UE – efortul de apărarea a Europei

„Eșecul Rusiei de a ocupa rapid Kievul și de a copleși forțele ucrainene au privat Moscova de victoria militară rapidă la care probabil se așteptase inițial, [care] ar fi împiedicat NATO și Statele Unite să poată oferi ajutor militar semnificativ Ucrainei”, a spus directorul Haines. „Moscova a subestimat puterea rezistenței Ucrainei și gradul provocărilor militare interne” a devoalat șefa spionilor americani.

Mai mult, planurile prost construite ale lui Putin, problemele de moral militar și provocările logistice considerabile fac „neclar în această etapă” dacă Putin va continua să-și urmeze planul „maximalist” de a captura toată Ucraina, și în care noi „considerăm că ar necesita mai multe resurse chiar și în condițiile în care armata rusă a început să-și relaxeze regulile de angajare pentru a-și atinge obiectivele militare”, a menționat directorul. „Dacă urmăresc abordarea maximalistă, considerăm că va fi deosebit de dificil pentru ruși să dețină și să instaleze un regim durabil pro-rus la Kiev, în fața a ceea ce ne așteptam să fie o insurgență persistentă și semnificativă. „

Pe lângă rezistența curajoasă a Ucrainei, directorul Haines a mai remarcat că răspunsul NATO a avut un impact important asupra operațiunilor militare ale Kremlinului, alături de „unitatea occidentală” de a impune sancțiuni, controale la export și decizii comerciale ale firmelor private de suspendare a activităților în Rusia, fenomene pe care le-a numit „efecte în cascadă” asupra Moscovei. SUA are 100000 de militari în Europa pentru prima dată din 2005 când vorbeam de operațiunile militare din Afganistan și Irak. Comandamentul EUCOM avea până de curând numai 65 000 de militari americani permanent în Europa. Numărul militarilor a crescut semnificativ iar acum ei sunt răspândiții astfel în Europa: Germania are 38 500 militari, Italia 12000, Polonia și UK au 10000, Romania 2400 și Spania 2500, iar 2500 sunt în Țările Baltice și 1500 în Slovacia. Repartiția lor ține cont de factorii de risc și de exercițiile ce au loc. Toată acestă recalibrare a forțelor americane în Europa a reînceput în 2014. În 1945 erau 3 milioane de militari americani. În 1957 erau 450000 militari US iar în 1987 erau 350000. Ambasadorii UE vor lua în considerare o propunere de a crește fondul de ajutor pentru Ucraina cu alte 500 de milioane de euro în cadrul Facilității europene pentru pace la o reuniune  a Comitetului Politic și de Securitate (PSC), organismul Consiliului care se ocupă de problemele de apărare și securitate. Următorii pași: dacă se va adopta, propunerea va ajunge la ambasadori, iar apoi la miniștrilor de externe pentru aprobare, când se vor întâlni la Bruxelles 21 martie 2022. De asemenea președinta Comisie Europene, Ursula von der Leyen, a declarat în cadrul Conferinței interparlamentare privind stabilitatea, coordonarea economică și guvernanța din Parlamentul European, săptămâna aceasta, că va prezenta noi propuneri de apărare în mai. Comisia va prezenta o nouă analiză care va examina „nevoile, lacunele și oportunitățile de investiții în apărare atât la nivel național, cât și la nivel european”, a spus ea. „Va fi crucial ca resursele noastre să fie investite strategic în proiecte europene comune care să asigure interoperabilitatea în domeniu și să permită industriei de apărare să se extindă peste granițele naționale”, a spus ea europarlamentarilor. „Trebuie să cheltuim nu numai mai mult, ci și mai mult împreună.”

Operațiunile militare

Forțele ruse se confruntă cu dificultăți crescânde pentru a înlocui pierderile de luptă din Ucraina. Șirul generalilor morți în luptă continuă cu moartea comandantului Diviziei 150 infanterie motorizată în apropiere de Mariupol. Unul dintre cei 4 generali ruși uciși în timpul războiului din Ucraina ar fi fost eliminat după ce a dat un telefon pe o linie nesecurizată, relatează Business Insider. Astfel forțele ucrainene, au creat cu sprijin occidental o unitate specială de găsire și lichidare a comandaților rușii conform declarație pentru  The Wall Street Journal a unui consilier al președintelui Zelenski. Se pare ca au primit aparatură de urmărirea a comunicațiilor cu ajutorul sistemului satelitar. Eforturile Rusiei de a desfășura forțe din Armenia, din statele sale proxi din Georgia (Abhazia și Osetia de Sud) și din unitățile de rezervă din Districtul Militar de Est nu va oferi în final suficiente resurse necesare pentru a finaliza înconjurarea  Kievului. Forțele ruse nu au mai efectuat atacuri simultane de-a lungul axelor lor multiple de avans în Ucraina din 4 martie și este puțin probabil să facă acest lucru în săptămâna viitoare deși pregătirile sunt intense. În schimb forțele ucrainene au început o contraofensivă pe direcția nord-est cu atacarea depozitelor temporare de combustibil și muniție ale rușilor. Președintele Zelensky a reorganizat comanda în Kiev și a creat un nou sediu comun militar-civil responsabil de apărarea orașului pe 15 martie. Comandamentul militar rus desfășoară rezerve din Armenia și Osetia de Sud și creează noi grupuri tactice de batalion (BTG) din rămășițele unităților pierdute de la începutul invaziei. Aceste întăriri se vor confrunta probabil cu dificultăți de comandă și logistică egale sau mai mari față de cele ale actualelor unități ruse din prima linie. Eforturile de generare a forțelor ruse, inclusiv convocări pentru rezerviști și recruți și transportul în curs de luptători sirieni în Rusia în bazele de antrenament de lângă Moscova și în cele din Belarus, nu pot schimba echilibrul de forțe în jurul Kievului în săptămâna viitoare. Probabil ca forțele siriene vor fi folosite la securizarea administrației pro-ruse în orașele ocupate. Atacurile forțelor ruse, în perioada 14-15 martie, atacuri care au avut loc la nord-vest de Kiev au fost numai la nivel de companie sau de batalion și au indicat operațiuni ofensive modeste ca  amploare care încă încearcă, în acest moment, să închidă încercuirea orașului Kiev. În nord-estul Kievului  nu s-au desfășurat operațiuni ofensive la fel ca și în jurul orașului Sumi. Singurele atacuri și acestea limitate (fără succes) s-au desfășurat la sud-est de Harkov și în jurul orașului Izumi. Forțele ruse din sud-estul Ucrainei continuă să demonstreze cele mai mari capacități combatante de până acum și avansează constant în trei direcții: nord-est de Herson, luând teritoriu în regiunile Donețk și Lugansk și reducând buzunarul ucrainean din Mariupol, apoi spre vest spre Nicolaev și spre nord spre Zaporoje. Cu toate acestea o contraofensivă a forțelor ucrainene din jurul orașului Nicolaev va lovi în zilele următoare forțele ruse.  Este puțin probabil ca forțele ruse să încerce cu succes să ocupe Nicolaev și să amenințe Odesa în viitorul apropiat. Rusia nu poate să lanseze o operațiune amfibie împotriva Odessei până când forțele ruse nu vor asigura o linie de comunicație la sol cu orașul, dar Infanteria Navală Rusă își păstrează capacitatea de a efectua o debarcare/consolidare de poziții de-a lungul coastei Mării Negre probabil cu pierderi uriașe. Trei grupări navale ruse sunt în largul portului Odessa. Grupul nordic este condus de un dragor de mine. Această navă pare să remorcheze un dispozitiv de deminare. În spatele ei se află trei nave de debarcare din clasa Ropucha (poate transporta până la 10 tancuri de luptă și 340 de militari sau 12 BTR și 340 de trupe sau 3 tancuri de luptă, 3 2S9 Nona-S, 5 MT-LB, 4 camioane ale armatei și 313 trupe sau 500 de tone de marfă). Al doilea grup pare a fi format din nave de război mai mici, cum ar fi corvete dotate cu rachete. Al treilea grup este condus de crucișătorul, Clasa Slava, Moskva. Aceasta are două nave de debarcare din clasa Aligator și o navă de debarcare din clasa Ivan Gren denumita Pyotr Morgunov. Există, de asemenea, o navă de război mai mică, posibil o corvetă de rachete din clasa Buyan-M. Rusia ar putea încerca să încercuiască Zaporoje, înaintând spre nord-est, pe malul de vest al râului Nipru, după ce nu a reușit să străpungă forțele ucrainene direct la sud de oraș, pe malul de est. De asemenea forțele ruse fac progrese lente, dar constante împotriva apărătorilor ucraineni de pe linia de contact din Donbas și probabil că caută să-i scoată din pozițiile lor defensive. Forțele ruse au făcut câștiguri teritoriale limitate în regiunea Donețk și în jurul lui Mariupol și au continuat să vizeze infrastructura civilă din oraș. Acestea vor continua probabil să reducă „buzunarul de insurgență ucraineană” din Mariupol în zilele următoare, dar forțele ruse rămân în imposibilitatea de a conduce atacuri simultane de-a lungul mai multor axe de avans. Este cert că forțele ruse continuă să comită crime de război în oraș, vizând refugiații și infrastructura civilă într-un efort probabil de a forța orașul să capituleze. Astfel au capturat Spitalul Regional de Terapie Intensivă Mariupol pe 15 martie și îi țin ostatici pe pacienții dar și personalul medical. Consiliul Local al Mariupolului a raportat, de asemenea, că aeronavele rusești au distrus în mod intenționat Teatrul Dramatic al lui Mariupol pe 16 martie. Sute de civili se adăposteau în clădire în acel moment. Numărul victimelor este în prezent necunoscut iar operațiunile dificile de salvare sunt în derulare.

Întrucât forțele ruse probabil nu pot finaliza încercuirea Kievului sau relua operațiunile ofensive mobile în nord-estul Ucrainei în viitorul apropiat, capturarea Mariupol-ului de către Rusia va fi probabil următoarea inflexiune cheie în invazia rusă a Ucrainei. Forțele ruse au încercuit cu succes Mariupol și efectuează atacuri zilnice la periferia de vest și de est a orașului. Avioanele rusești, rachetele și artileria continuă să vizeze zonele rezidențiale și infrastructura civilă pentru a forța orașul să capituleze. Rușii au înconjurat orașul la o adâncime care probabil va împiedica apărătorii să iasă și va împiedica eforturile ucrainene de a-i ajuta pe apărători. Forțele ruse vor putea, probabil, să captureze Mariupol sau să-l forțeze să capituleze, în ciuda apărării puternice ucrainene. Consecința ar fi situația Marii Azov. Controlul rușilor asupra unui coridor de uscat între Federația Rusă și Crimeea ocupată, de-a lungul țărmului Mării Azov, este un obiectiv la care oficialii ruși spun că Moscova nu are intenția să renunțe chiar și atunci când operațiunile de luptă se încheie. Și asta, la rândul său, înseamnă că marina rusă va putea să mute mai multe dintre activele Flotilei Caspice în Marea Azov pentru a fi folosite în Marea Neagră sau mai departe, în loc să le mute înainte și înapoi prin Canalul Volga-Don în vremuri de criză, așa cum a făcut-o în mod repetat în ultimii ani.

Trei probleme pentru Putin

Prima problemă este dată de circul mediatic. Putin pare din ce în ce mai izolat, iar luarea deciziilor la Kremlin a devenit un carnaval. Putin a televizat întâlniri cu oficiali ai apărării și ai serviciilor de informații înainte de război. Aceștia au susținut public planurile sale.  A doua problemă este escaladarea. Rusia are mai multe opțiuni pentru extinderea sferei și intensității războiului, inclusiv utilizarea armelor nucleare. Aceste opțiuni ar fi extraordinar de riscante și posibil catastrofale. Strategii buni ar evita să le ia – dar Putin nu este un strateg bun din ceea ce vedem acum în desfășurarea operațiunilor militare din Ucraina. Putin ar putea escalada războiul din disperare, mai degrabă decât din oportunitate și ar putea miza pe măsuri extreme pentru a încălca regimul de sancțiuni. O astfel de mișcare ar semăna cu încercarea zadarnică a Japoniei de a scăpa de un embargo condus de SUA atacând Pearl Harbor. La acea vreme, Statele Unite încercau să sugrume economia japoneză pentru a o forța să pună capăt ocupației Chinei. Astăzi, Statele Unite și partenerii săi încearcă să sugrume economia rusă pentru a o forța să pună capăt ocupației Ucrainei. Escaladarea Japoniei a fost o gafă strategică care a schimbat lumea. Rusia ar putea face la fel. Ultima problemă este cum se pune capăt războiului. Negocierea va fi dificilă, deoarece este greu de prezis ce fel de amenințări și promisiuni îl vor convinge pe Putin să pună capăt războiului. În plus, istoricul sumbru al lui Putin va îngreuna capacitatea de înțelegere a propunerilor rusești de către liderii occidentali. Nimeni nu are încredere în propunerea de păstrare a păcii de către Putin, având în vedere înclinația lui pentru aventurile militare.

Post Scriptum

Și poate ca un corolar a ceea ce însemnă propaganda rusă de tip Maskirova am văzut pe stadionul Luzhniki unde s-a desfășurat finala campionatului mondial de fotbal (FIFA) un spectacol de sunet și lumini gen Cântarea Românie din vremea lui Ceaușescu. Un canal Telegram asociat cu magnatul rus în exil Mihail Hodorkovski, cel care a fost condamnat la 10 ani de închisoare în 2003 după ce a devenit rival politic al lui Putin, a raportat că studenții și angajații întreprinderilor de stat au primit ordin să participe la grandioasa manifestare de sprijin a președintelui Putin. A publicat capturi de ecran de la angajatori, care-și informau angajații de unde îi vor ridica autobuzele pentru a-i duce pe stadion sau îi avertizau cu privire la instrucțiunile stricte ale directorul general de a participa. Stadionul părea să fie plin de zeci de mii de oameni fluturând steaguri rusești și steaguri cu litera Z, literă care a fost împinsă de propagandiștii ruși ca simbol al sprijinului pentru ceea ce Rusia numește „operațiune militară specială” în Ucraina. Mulțimea l-a ascultat pe cântărețul naționalist Oleg Gazmanov interpretând o melodie nostalgică, „Fabricat în URSS”, lăudând capacitatea Uniunii Sovietice de a include țări precum statele Baltice, Moldova și Kazahstan în componența federației.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

3 comentarii pentru articolul „Jurnal de război (VI). Papucul lui Saddam”

  • Asteptam si un jurnal de razboi transmis si din Ucraina, stiri despre partea ucrainiana, dotare, pierderi. Se intelege clar ca armata SUA este mai rapida si mai dotata, a actionat mai eficient in Irak. Care este starea armatei ucrainiene, dotare, pierderi?

  • Buna ziua domnule General !
    Consilierii americani si evrei ce graviteaza la conducerea PSD l au intruit si consiliat pe LIVIU DRAGNEA sa procedeze au facut in mod identic cu Viorica Dancila, Victor Ponta si cand erau in functie de prim ministri ai Guvernului Romanei cu plata asigurata din banii contribuabilului roman bineinteles – cum bine ne informeaza in emisiunea Culisele Statului Paralel doamna Anca Alexandrescu, asa ca mobilizarea maselor populare pentru pupatul inelului sultanului absolut este exact ce face si acum tarul de la Kremlin adica ca si la noi, cu aceleasi metode. Si sincer ce surpriza am avea sa aflam ca la Kremlin sunt aceleasi legaturi pe linie propagandistica cu cei de la PSD, nu de alta dar domnul presedinte KWJ ne avertiza mereu, la fiecare intalnire cu mas media timp de 6 ani despre cat este PSD toxic pentru tara noastra sub faimosul dumnealui apelativ CIUMA ROSIE.
    Si ca sa vezi, domnul presedinte KWJ a avut dreptate, uite ca Armata Rusa defileaza cu steagul imperialismului rusesc afisand pe tancuri Steagul Rosu al fostei URSS.

  • Ceea ce a facut Putin pe stadion pentru mine a semanat cu o manifestatie tipica a regimului lui Adolf Hitler,singura diferenta fiind Z in locul Zvasticii.Practic Z este svastica lui Putin.

Crunta exploatare a sînului Julietei

Fiecare poveste de călătorie scrisă de Ion Cristoiu aduce ceva ce nu te aștepți, pentru că ochiul versat surprinde amănuntul pe lângă care ceilalți trec fără să-l vadă.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Mediafax
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog