Popularitatea lui Orban în România este de 57%. Institutul Nézőpont din Budapesta a dat publicității rezultatele unui sondaj de opinie despre percepția premierului Ungariei, Viktor Orban, în rîndul românilor

Jurnal de război (XV). „Moartea” gladiatorilor moderni(!?)

Luptele dintre gladiatori au început în secolul al III-lea î.e.n. ca jertfe rituale de sânge pentru spiritele nobililor recent plecați dintre cei vii. În jurul anului 27 î.e.n., când Augustus a preluat puterea la Roma a detașat lupta de gladiatori de contextul ei pur funerar. Contrar percepției populare gladiatori nu s-au luptat neapărat până la moarte, în schimb, lupta a progresat până când unul dintre ei s-a predat, de obicei ridicând un singur deget. În total, doar între 10 și 20% dintre gladiatori au murit în timpul meciurilor – o reflectare, parțial, a valorii lor financiare ridicate pentru ”investitori”. Ceea ce se întâmplă în politica europeană acum semănă perfect cu lupta gladiatorilor din Roma antică. Gladiatorii romani seamănă cu politicienii de astăzi care luptă în ringul politic, fiecare în țara lui, dar trec și luptă și în ringul geopolitic al Europei în condițiile în care criza ucraineană afectează în totalitatea structura Uniunii Europene. Trăim un timp al ieșirii din luptă a unor ”gladiatori politici” care au marcat ultimii ani de pandemie și criză militară. Să fie clar ieșirea lor nu este datorată lui Putin și a crizei generate de el decât într-o proporție de 10%. Fiecare din ei au păcatele lor, fiecare din ei conduc un sistem politic local complicat sau fiecare dintre ei au comportamente care sfidează bunul-simț. Ne aflăm într-o perioadă de schimbări geopolitice cu implicații asupra calității vieții noastre. Anxietate, stres, durere, neîncredere, neputință – aceste sentimente sunt larg răspândite în Europa de astăzi, pe măsură ce oamenii parcurg știrile despre luptele din Ucraina și află despre noi crime de război comise de trupele ruse. Aceste sentimente dominante vin în urma pandemiei de covid-19 și a întregii frici și incertitudini pe care aceasta le-a adus. Crizele suprapuse necesita o clasă politică educată în universități de prestigiu (nu la fără frecvență sau la facultăți ad-hoc) care să găsească răspunsuri pertinente nu să facă experiențe de tipul green-deal fără ca acestea să fie sustenabile (vezi soluțiile energetice în cel mai bun spirit mioritic). Din păcate liderii europeni actuali sunt tentați să facă compromisuri, cum ar fi între unitatea geopolitică a UE și abordarea sa principială a valorilor, între suveranitatea energetică și agenda verde, între solidaritatea financiară şi stabilitatea economică. Așa mor gladiatori politici!

Boris Johnson-Marea Britanie

Primul gladiator ieșit din scenă este Boris Johnson. ”Reprezentarea lui Trump” în Europa, prezent pe scena britanică de la începutul referendumului care a scos Marea Britanie din UE, el este unul din cei care au marcat ultimii ani ai politicii europene. Putem să-l considerăm unul dintre principalii autori ai Brexitului alături de Cameron. Dintre liderii europeni a fost cel mai vocal în Ucraina furnizând faimoasele NLAW (rachete antitanc de unică folosință) și sprijinind cu instruire și informații armata ucraineană. Cariera politică a premierului Boris Johnson părea să sfideze gravitația, la fel ca cea a lui Donald Trump înaintea lui. Boris venea cu un nou tip ciudat de politică, cu propriile ei ”reguli uluitoare”. Numai retorica pe ”placul oamenilor” i-a adus o majoritate uimitoare de 80 de locuri în Parlament. Scandalul ”Partygate” i-a anunțat sfârșitul deși a imaginat un scenariu denumit ”Operațiunea Salvați Câinele Mare” (Operation Save Big Dog) care a dus la concedieri în cadrul staff-ului pentru a se salva. Când mulțimea de la parada televizată a Jubileul de platină al reginei l-a huiduit, colegii din Partidul Conservator păreau să simtă că Johnson ar putea să nu fie invulnerabil până la urmă. Și, deși nu lipsesc factorii globali, economiștii spun că politica lui Johnson – Brexit – va ajunge să fie văzută ca un vinovat cheie pentru acești ani pierduți de stagnare și declin din Marea Britanie. Această eră de îndrăzneală și de încălcare a regulilor în politica britanică s-ar putea încheia însă repercusiunile ei vor supraviețuii mult peste anii care vor veni. Marele Blond a căzut în final, în arenă, deși voia să rămână până în septembrie când planificase propria nunta pe banii contribuabililor în reședința din Downing Street numărul 10 din Londra. Să ne înțelegem bine: Boris nu este Donald Trump iar Marea Britanie în 2022 nu este America în 2020.

Mario Draghi-Italia

Următorul gladiator-Premierul italian Mario Draghi se confruntă cu un vot de încredere săptămâna viitoare, după o ”ceartă” în cadrul guvernului său de coaliție. Draghi s-a oferit joi să demisioneze după ce partenerul său de coaliție, Mișcarea 5 Stele (M5S), a refuzat să susțină unul dintre planurile economice ale lui Draghi. Președintele italian Sergio Mattarella a respins demisia, dar drama este departe de a se termina. Concluzia este că dacă acest guvern pică există riscul să se destabilizează Europa ceea ce înseamnă că Putin mai face un pas spre dezmembrare unității Uniunii. Draghi în vârstă de 74 de ani, este creditat cu salvarea monedei euro în timpul crizei financiare și a jucat un rol crucial în stabilizarea celei de-a treia economii ca mărime a UE, deoarece blocul se confruntă cu o criză energetică și un război la ușa sa. Este autorul unei campanii diplomatice în nordul Africii pentru a obține resurse energetice vitale economiei italiene. Politicienii italieni se pregătesc pentru viitoarele alegeri. După săptămâni de discuții din ce în ce mai proaste, cei de la M5 Stars au părăsit guvernarea și au refuzat să susțină unul dintre planurile economice ale lui Draghi, ceea ce a dus la concluzia echivalentă cu un vot de neîncredere în coaliție. Cu toate acestea, chiar dacă guvernul lui Draghi supraviețuiește, acest episod poate fi pur și simplu primul dintre multele episoade de luptă pentru putere, pe măsură ce partidele care lucrează în coaliția conflictuală își escaladează cererile înaintea alegerilor de anul viitor. Tulburările apar pe fondul inflației în creștere, al unei pandemii care continuă să facă ravagii, a unei secete covârșitoare și al amenințării cu încetarea livrărilor de gaze rusești. Tulburările politice ar putea, de asemenea, să pericliteze eforturile Italiei de a-și asigura cota sa ”gigantică” (în valoare de peste 200 de miliarde de euro) din fondul UE de redresare post-pandemie. Gladiatorul Draghi conduce o corabie cu marinari care se revolta din când în când (membrii partidului de coaliție M5S) deși în Parlament se duce să testeze cât de mare este sprijinul parlamentarilor, sprijin care încă există. Până cel târziu în primăvara viitoare, când Italia trebuie să organizeze alegeri generale este mai ușor să obții voturi în opoziție decât atunci când ești constrâns de responsabilitățile guvernului. Un cabinet nou sau resetat este o perspectivă neatractivă pentru Draghi. Niciuna dintre alternative prezentate mai sus nu pare deosebit de promițătoare pentru Italia sau pentru Europa. Una sunt alegerile anticipate care nu au putut avea loc înainte de sfârșitul lunii septembrie cealaltă este un guvern temporar sub o figură mai puțin autoritară decât omul a cărui apărare a monedei unice în 2012 l-a făcut să fie supranumit „Super Mario”. Pe măsura ce criza italiană evoluează unul dintre predecesorii lui Draghi, comisarul european Paolo Gentiloni, a spus că el și colegii săi privesc de la Bruxelles cu îngrijorare evenimentele. În mod cert ei nu sunt singurii.

Kaja Kallas-Estonia

Următorul gladiator este premierul Estoniei, Kaja Kallas, care și-a informat oficial guvernul, pe 14 iulie, cu privire la decizia sa de a demisiona. Odată cu prim-ministrul, întreg executivul și-a dat demisia. Kallas va convoca o ședință extraordinară a Parlamentului, în care să ceară un mandat pentru noua sa coaliție guvernamentală cu partidul Isamaa și Partidul Social-Democrat. Criza guvernamentală a Estoniei a culminat la începutul lunii iunie, când Kallas, liderul partidului de guvernământ, Partidului Reformist de centru-dreapta, a dat afară Partidul de centru stânga din coaliția cu două partide. Părțile au avut diferende substanțiale în ceea ce privesc cheltuielile și politicile de bunăstare pe fondul creșterii costurilor gospodăriilor estoniene din cauza inflației ridicate. Rata inflației din Estonia, țară membră a Uniunii Europene și a NATO a cărei populație este de 1,3 milioane de oameni, este acum cea mai mare din zona euro cu 19 țări, inflația anuală atingând 22% în iunie, potrivit Eurostat, agenția de statistică a UE. Prețurile ridicate ale energiei sunt una dintre principalele cauze ale inflației în națiunea baltică. Săptămâna trecută, Partidul Reformist, din punct de vedere politic liberal, care funcționează pe o platformă de politică fiscală conservatoare, a încheiat un acord de coaliție cu social-democrații de opoziție și micul partid conservator Patria („Isamaa”). Cele trei partide au reunit o majoritate confortabilă de 56 de locuri la legislatura cu 101 de locuri din parlamentul estonian Riigikogu (nume în estoniană). Aranjamentul de coaliție o împiedică pe Kallas, care a devenit prima femeie prim-ministru al Estoniei în ianuarie 2021, să fie nevoită să guverneze cu un Cabinet minoritar cu un singur partid. Este deja al treilea guvern din Estonia într-o perioadă de puțin peste trei ani de la alegerile parlamentare din 2019. Noul guvern are nevoie de aprobarea oficială din partea Parlamentului înainte de a putea fi numit de Kallas și depune jurământul la începutul săptămânii viitoare. Guvernul va fi de scurtă durată, deoarece Estonia este programată să organizeze alegeri generale în martie. Kallas, în vârstă de 45 de ani, este fiica fostului prim-ministru al Estoniei și comisar european Siim Kallas, care a fost unul dintre fondatorii Partidului Reformei – un partid politic cheie în țara baltică – începând cu anii 1990. Ea conduce Partidul Reformist din 2018. De ce am pus-o în aceiași galerie pe Kallas? Pentru importanța pe care o are Estonia în zona Baltică. La nord are ieșire către Golful Finlandei, la vest către Marea Baltică, la sud se învecinează cu Letonia (343 km), și la est cu Lacul Peipus și cu Rusia (338.6 km). Forțele sovietice au recucerit Estonia în toamna lui 1944, după lupte grele în nord-estul țării pe râul Narva, pe Linia Tannenberg (Sinimäed), în sud-estul Estoniei, pe râul Emajõgi, și în Arhipelagul Eston. În fața reocupării țării de către Armata Roșie, zeci de mii de estoni (inclusiv marea majoritate a intelectualilor, circa 80.000 de persoane în total) au ales fie să se retragă cu germanii, fie să fugă în Finlanda sau Suedia. Peste 200.000 de oameni au fost deportați din regiunea baltică în anii 1940–1953. În plus, cel puțin 75.000 au fost trimiși în Gulag. SUA, Regatul Unit, Franța, Italia și majoritatea democrațiilor occidentale au considerat mereu ca fiind ilegală anexarea Estoniei de către URSS. Ele au menținut relațiile diplomatice cu reprezentanții Republicii Estonia independente, nerecunoscând niciodată de jure existența RSS Estone, și nici că Estonia ar fi legal parte constituentă a Uniunii Sovietice. Estonia găzduiește Centrului Cooperativ de Excelență în Apărarea Cibernetică al NATO, (CCDCOE). Președintele Bush a anunțat susținerea ideii ca Estonia să îl găzduiască. După atacurile cibernetice din 2007, planurile de a combina apărarea rețelei cu doctrina militară estonă au fost poreclite „Apărarea Tigrului”, cu referire la Tiigrihüpe. CCDCOE a început să funcționeze în noiembrie 2008. Am prezentat toate aceste elemente că să înțelegeți importanța unui stat mic dar care are o poziție strategică în Golful Finlandei.

Mersul războiului

Fiind vorba despre un Jurnal de război, aș aminti și câteva momente din derularea acestuia. Rușii continuă atacurile împotriva civililor ucraineni și totodată mobilizarea unor batalioane de voluntari (în jur de 400 în fiecare unitate) în provinciile Federației Ruse. Atacurile cu rachete kalibr au loc departe de linia frontului, unde au lovit inclusiv două universități în orașul din sudul țării Mykolaiv. Atacul de la Mykolaiv vine la o zi după ce rachetele de croazieră rusești au ucis aproape două duzini de oameni joi în orașul Vinnytsia, la aproximativ 270 de mile sud de Kiev conform datelor furnizate de agenția de presă Associated Press.

Dar marea surpriză a perioadei (dacă o putem numi așa) vine din China. Beijingul vinde Moscovei articole de înaltă tehnologie de care Putin are nevoie pentru invazia sa din Ucraina, a informat Wall Street Journal vineri, 15 iulie, de la Beijing. Acestea includ piese de antene, microcipuri, circuite imprimate și oxid de aluminiu. Exporturile chineze către Rusia de microcipuri și alte componente electronice și materii prime, unele cu aplicații militare, au crescut de la invazia Ucrainei de către Moscova, complicând eforturile SUA și aliaților occidentali de a izola economia țării și de a paraliza armata acesteia. ”Livrările de cipuri din China către Rusia s-au dublat cu peste 50 de milioane de dolari în primele cinci luni ale anului 2022, comparativ cu un an înainte, arată datele vamale chineze, în timp ce exporturile de alte componente, cum ar fi circuitele imprimate, au înregistrat o creștere procentuală de două cifre. Volumele de export de oxid de aluminiu, care este folosit la fabricarea aluminiu, un material important în producția de arme și în industria aerospațială, sunt de 400 de ori mai mari decât anul trecut” scrie Wall Street Journal. Multe companii chineze de tehnologie au continuat să facă afaceri cu Rusia, în ciuda controlului SUA. Departamentul de Comerț al SUA a adăugat luna trecută cinci companii chineze de electronice pe lista neagră comercială pentru că ar fi ajutat industria de apărare a Rusiei, atât înainte de invazie, cât și după începerea acesteia. Exporturile generale chineze în Rusia au scăzut în linii mari. Veniturile din petrol și gaze reprezintă o parte considerabilă a economiei Rusiei. Pe măsură ce națiunile europene, cum ar fi Germania, încearcă să se retragă din achizițiile rusești de energie, președintele rus Vladimir Putin a subliniat importanța de a vinde mult mai multă energie în viitor Chinei și altora țări din Asia. Cercetătorii de la C4ADS[1], o organizație nonprofit din Washington care urmărește amenințările de securitatea, au analizat comerțul dintre firmele rusești de apărare și China Poly Group[2], un conglomerat controlat de guvernul central al Chinei. Filialele Poly includ un producător și exportator chinez de arme de calibru mic, tehnologie de rachete și, mai recent, tehnologie laser antidrone. ”Între 2014 și ianuarie 2022, cercetătoarea C4ADS Naomi Garcia a identificat 281 de transporturi nedezvăluite anterior de așa-numite bunuri cu dublă utilizare, care au utilizări atât civile, cât și militare, de la filialele Poly către organizațiile ruse de apărare”, a scris ea într-un raport publicat vineri 15 iulie și preluat de Wall Street Journal. Într-unul dintre cele mai recente transporturi, la sfârșitul lunii ianuarie, conform cercetării, Poly Technologies a trimis piese de antenă companiei ruse de apărare sancționate Almaz-Antey. Înregistrările vamale rusești analizate de C4ADS spun că părțile antenei urmau să fie utilizate în mod special într-un radar care face parte din sistemul avansat de rachete sol-aer S-400 al Rusiei. Presa rusă, citând Ministerul Apărării al țării, a spus că sistemul S-400 a fost folosit în războiul din Ucraina. ”Poly Technologies a fost sancționată de Departamentul de Stat în ianuarie pentru implicarea în proliferarea tehnologiilor de rachete. Un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat a spus că sancțiunile sunt legate de transferul companiei de tehnologie de rachete balistice într-o altă țară, dar nu a menționat care țară”-scrie Wall Street Journal.

De reținut faptul că Australia un mare producător de oxid de aluminiu a interzis exportul acestuia în Rusia. De atunci, exporturile chineze de oxid de aluminiu către Rusia au crescut, atingând 153.000 de tone metrice în mai, conform înregistrărilor vamale chineze, comparativ cu 227 de tone metrice în aceeași lună a anului precedent. Mai sunt vizați distribuitorii privați de hardware care au rămas din Hong Kong și provincia de sud a Chinei Guangdong. O companie vizată este Winninc Electronics Co., care a declarat pe site-ul său că este un distribuitor de top „pentru producătorii de electronice industriale, militare, aerospațiale și de larg consum din întreaga lume”. O altă companie vizată, Sinno Electronics Co., a declarat până de curând pe site-ul său web că este un „partener de cooperare” al producătorilor de hardware din SUA cotați la bursă, inclusiv Texas Instruments Inc. și Analog Devices Inc.

Se așteaptă că noile sancțiuni ale UE împotriva Rusiei vor implica „bunuri care ar putea fi folosite în scopuri militare, inclusiv produse chimice și mașini”, precum și o interdicție a importului de aur rusesc, potrivit Reuters.

Și ca să încheiem într-o notă optimistă: rușii nu au probleme numai cu componentele electronice pentru rachete au și cu …cartofi! Lanțul rusesc de fast-food care a preluat fostul McDonalds are probleme cu obținerea cartofii prăjiți, relatează Reuters de la Moscova. Lanțul cu sediul în SUA a părăsit Rusia în mai, iar acele foste proprietăți au fost puse din nou în funcțiune, iar acum poartă numele de Vkusno & tochka, sau „Delicios și atât”. Potrivit oficialilor, deficitul de ”french fry” este de așteptat să dureze „până în toamnă” din cauza complicațiilor lanțului de aprovizionare și a unei presupuse recolte proaste de cartofi în Rusia.


[1] Centrul pentru Studii Avansate de Apărare (C4ADS) este o organizație de cercetare nonprofit care oferă analize bazate pe date și rapoarte privind conflictele globale și problemele de securitate transnațională. C4ADS este specializat în utilizarea informațiilor disponibile public (PAI) și a tehnologiilor de ultimă oră pentru a detecta și a perturba rețelele ilicite din întreaga lume. Încorporând cercetări de teren din zonele de conflict și din statele fragile, ei produc analize pe o serie de probleme de conflict și securitate și informează o abordare a întregii societăți împotriva actorilor ilegali încorporați în sistemele internaționale de finanțe, comerț și transport. C4ADS se angajează cu parteneri din sectorul public, sectorul privat și societatea civilă.

[2] China Poly Group Corporation este un grup de afaceri chinez deținut de stat care cuprinde 102 întreprinderi centrale de stat aflate sub supravegherea Comisiei de Supraveghere și Administrare a Activelor de Stat (SASAC a Consiliului de Stat ). Este implicată în principal în reprezentarea industriei chineze de producție de apărare în vânzările internaționale și este a treia cea mai mare casă de licitații de artă din lume (în spatele Sotheby’s și Christie’s).


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Jurnal de război (XV). „Moartea” gladiatorilor moderni(!?)”

  • Probabil ca vor mai pieri si alti gladiatori. Dolarul oricum va bate euro. S-ar parea ca UE totusi s-ar fi orientat gresit cu privirea catre prietenul american, poate era mai bine sa se uite catre rasarit. poate o Rusie si o China in putere economica ar fi fost mai bine pentru cetatenii UE. Americanii au abandonat o cauza cand nu mai aveau ce mulge. Pentru UE poate era mai importanta soarta a 450 mil. cetateni UE, decat 40 mil.

Crunta exploatare a sînului Julietei

Fiecare poveste de călătorie scrisă de Ion Cristoiu aduce ceva ce nu te aștepți, pentru că ochiul versat surprinde amănuntul pe lângă care ceilalți trec fără să-l vadă.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Mediafax