Popularitatea lui Orban în România este de 57%. Institutul Nézőpont din Budapesta a dat publicității rezultatele unui sondaj de opinie despre percepția premierului Ungariei, Viktor Orban, în rîndul românilor

Jurnal de război (XVI). Economie de război

Criza energiei, criza alimentară, criza Covid-19 care continuă, dar și alte crize politice care au loc în permanență în cadrul UE ne duc cu gândul la nevoia de a recreiona situația economică a continentului, dar și a țării. Nu vreau să vă creez o stare de neliniște dar economia trebuie trecută într-o stare de război. De ce? Criza economică va avea un impact major şi asupra României. Guvernul ar trebui să-şi schimbe abordarea şi să se concentreze pe luarea unor măsuri rapide şi concrete care vizează „economia de război”[1]. România, ne place sau nu, este o țară conectată la fluxurile internaționale de capital, materii prime, informații, alimente pentru că trăim într-o economie globală. Conceptul nou de management economic, economia de război[2], implică obținerea unei independențe cât mai mari energetice, alimentare şi de armament prin resursele proprii pe care le avem, iar asta să se întâmple acum nu în anul 2028 sau mai știu eu când ne promite ministrul economiei care sincer vorbind trăiește într-o lume paralelă cu cea reală. Poate facem și noi fabrica de pulbere (de explozivi) de la Făgăraș ca să nu mai importam din Serbia care la rândul ei importa din Rusia elementele componente. Județul Brașov are elemente strict necesare industriei de apărare precum IAR, Tohan Zărnești, Pirochim Victoria, Fabrica de Pulberi Făgăraș (numai câteva elemente rămase în ”picioare”). Reînarmarea generală este pe ordinea de zi în Europa (vezi Germania care a trecut la 2% din PIB pentru armată sau Norvegia care a cumpărat F-35 A – vrea 52 bucăți- un avion cu un cost de 88 de milioane de USD/bucată).

Revizuiți urgent Strategia Militară a Românie 2021-2024!

Trăim o perioada similară cu cea premergătoare Primului Război Mondial. Așa că am reluat citirea Strategiei Militare a României pentru anii 2021-2024. Aș începe printr-o remarcă: acesta este redactată înainte de conflictul din Ucraina. Dar vin și întreb: analiștii noștri au o viziune asupra evoluției geopolitice a evenimentelor în zona noastră atunci când redactează un document?. Declarațiile lui Putin asupra lărgirii NATO au fost spuse la Conferința de la Munchen în 2007, războiul din Georgia a fost în 2008, ocuparea ilegală a Crimeei în 2014 și de atunci retorica războinică a Federației Ruse a curs fără nicio oprire la fel ca și înarmarea la care Europa unită a contribuit cu arme în valoare de peste 346 de milioane de euro[3]. Eu vorbesc/scriu din 2020 de încercuirea României de ”guverne neprietenoase”. Astăzi vad că un jurnalist ”fără nume” scrie un astfel de material pe un site dedicat comentariilor militare. Dar să revenim la strategie. Documentul vorbește despre riscuri militare majore, dar pomenește Rusia doar într-o paranteză(!?). Probabil să nu o supere! Câtă gentilețe. În rest, sunt amintite în treacăt amenințări abstracte: acțiuni ale unor servicii de informații ostile, „în scopul destabilizării societății, fragmentării coeziunii sociale și amplificării divergențelor de interese și opinie între diferite categorii sociale sau profesionale, pe fondul unei reziliențe reduse la dezinformare” și comportamentul ofensiv-agresiv în plan militar „al unor entități statale, ce se opun democrației și dreptului internațional, ale căror interese sunt contrare celor ale României”. Sunt adăugate și „atacurile cibernetice asupra infrastructurilor critice” (poate singurul lucru concret). Strategie Militară e vagă, optimistă și plină de promisiuni neclare de tipulplanificăm și dezvoltăm un răspuns cuprinzător la amenințările hibride”, „asigurăm resursele necesare și continuăm eforturile pentru modernizarea forțelor armate”, „dezvoltăm capabilități cu dublă utilizare, în context național și în comun cu statele aliate și partenere”. Domnilor trebuie urgent revizuită și aprobată de CSAT și de Guvernul Românie. Știu veți spune ca și Strategia Națională a Românie și Carta Albă trebuie modificate și aprobate de Parlament. Suntem într-o situație radical diferită de 2021! Revizuiți-le chiar dacă legile le-au ”bătut în cuie” pentru un mandat prezidențial! Avem comisii parlamentare de apărare și siguranță națională dar și posibilitatea de inițiativă legislativă.

Europa în mișcare browniană[4]

Fondul Monetar International (FMI) avertizează într-un comunicat al instituției financiare internaționale că ”războiul din Ucraina şi sancțiunile economice impuse Rusiei vor avea un impact dur asupra economiei mondiale. Conflictul armat a dus la majorarea prețurilor la energie şi la cereale şi a trimis peste 7 milioane de refugiați ucraineni în țările vecine. La toate acestea consecințe se adaugă sancțiunile economice fără precedent la adresa Rusiei, care vor slăbi economia”. Europa este într-o mișcare browniană fără o perspectivă finală. Soluțiile propuse de Comisia Europeană a UE privind reducerile de 15% consumului de gaze în perioada august 2022-martie 2023 au primit reacții negative din partea unor state în frunte cu Spania, Portugalia și Grecia. Credibilitatea Comisie UE se clatină iar Ungaria pune și mai mult ”combustibil” sub masa comisiei prin relația pe care o are cu Rusia. Polonia nu este nici ea departe de soluțiile contrare Comisie dar adaugă și controverse bilaterale acum cu Germania care a promis tehnică militară nouă dacă Polonia acordă ajutor Ucrainei (este vorba de tancuri) promisiune care nu s-a îndeplinit, Berlinul încercând să dea o serie de tancuri Leopard vechi. La sfârșitul lunii mai, președintele polonez Andrzej Duda și-a exprimat dezamăgirea față de ”oboseala” Germaniei: „Dacă am fi sprijiniți de aliații noștri din Germania cu o serie de tancuri care să le înlocuiască pe cele pe care le-am dat Ucrainei, am fi foarte recunoscători. Ni s-a făcut această promisiune, dar am auzit că Germania nu este dispusă să-și îndeplinească această promisiune. Aceasta este o mare dezamăgire pentru noi”.

În vară căldură, în iarnă frig!

Este clar că europenii se află într-un val de căldură epic în schimb Putin pregătește opțiunile pentru iarna care vine, iarnă în care este posibilă întreruperea aprovizionării cu gaze naturale, întrerupere care va lăsa un continent dependent de gazele rusești fără energie suficientă pentru a satisface cererile din iarnă. Rusia a semnalat că este pregătită să-și întrerupă livrările. Europa va fi forțată să închidă fabricile și să raționalizeze încălzirea locuințelor. Va ceda Europa? Nu cred. Fuga după variante de alimentare abia a început. Cât va rezista Europa este greu de spus. O recrudescență a partidelor extremiste se observă. Macron a pierdut în fața lui Marion Anne Perrine Le Pen și a lui Jean-Luc Antoine Pierre Melenchon majoritatea parlamentară. Hârtia de turnesol va fi dată de alegerile din septembrie din Italia. Politicienii au plâns plecarea lui Merkel dar în cei 16 ani de guvernare Germania și-a dublat dependența de combustibilii fosili ruși. Prezența gazului rusesc a dus la închiderea centralelor nucleare ( a fost și datorită dezastrul nuclear de la Fukushima). Închiderea fluxului de gaz rusesc va duce la prăbușire economiei germane dar și a majorității economiei europene.

Șantajul rusesc!

Rusia are probleme cu cele 6 pachete de sancțiuni dar speră că oprirea fluxului de gaz va face Europa să le retragă/îndulcească. Putin speră în reacția comunităților de afaceri și a alegătorilor obișnuiți pentru a-i împinge pe politicieni occidentali să ofere scutire de sancțiuni în schimbul deschiderii robinetelor de gaz. „Rusia ne șantajează”, a declarat președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Bun, și? Se va întâmpla ce vrea Putin? Nu cred. Îmi aduc aminte de momentul când euro era pe punctul de a se prăbuși, președintele Băncii Centrale Europene de atunci, Mario Draghi, a promis că va „face tot ce este necesar” pentru a salva moneda. Și a reușit! Până acum Europa a șocat lumea cu puterea sancțiunilor sale, creșterea cheltuielilor pentru apărare și dorința de a furniza arme letale Ucrainei. Europa își protejează uniunea. Un sondaj recent arată că 70% dintre germani vor să continue să susțină Ucraina[5]. Politicienii germani explică publicului lor că vor ca gazul să curgă, iar dacă acesta se oprește este pentru că Putin l-a întrerupt. Putin va fi cel care va cauza această dificultate, nu Europa. Oprirea gazului nu va înmuia, ci va întări atitudinile europene față de Rusia. Dorința ministrului german al economiei, Robert Habeck, de a face totul pentru a trece de criză însemnă în viziunea sa consolidarea legăturile economice cu Qatarul și construirea unei noi infrastructuri energetice, infrastructură care impune deschiderea de noi terminale de GNL la Marea Nordului toate acestea derulate în condițiile extinderii utilizării cărbunelui în centralele electrice existente. Crizele se pare că întăresc, nu slăbesc, uniunea Europei. Și totuși lipsa gazului va crea o stare de faliment a industrie sau cel puțin o reducere însemnată a producției!.

Părerea lui Macron

Invazia Rusiei în Ucraina este un act de război de o violență fără precedent a cărui durată încă nu o poate prezice nimeni inclusiv cei din servicii. În discursul inaugural de la Eurosatory 2022, o expoziție a industriei de apărare și securitate (la care România nu a fost prezentă cu un ștand de produse militare pentru prima dată), pe 13 iunie, președintele francez a numit vremurile „fără precedent” și a spus că este necesar ca nu numai statele, ci toți agenții economici să se miște mai repede, la un cost mai mic, și să inoveze mai rapid pentru a aborda noile provocări. Macron a adăugat că nu poate exista „securitate națională, autonomie strategică și, prin urmare, pace” dacă acești actori nu se adaptează la condițiile geopolitice actuale. Pentru a facilita această adaptare, Macron a cerut o ajustare a planului de cheltuieli pentru apărare al Ministerului francez al Forțelor Armate pentru a reflecta noua situație geopolitică și pentru a oferi armatei franceze mijloacele de a face față amenințărilor actuale. În 2020, bugetul francez de apărare a crescut la 2,1% din PIB. În 2022, a atins 43 de miliarde de dolari și, conform planului anterior, era de așteptat să ajungă la 53 de miliarde de dolari în 2025. Această cifră va fi acum ajustată în sus. Finlanda, un membru al UE care a solicitat aderarea la NATO, a anunțat o creștere cu 70% a cheltuielilor sale de apărare în următorii patru ani. De asemenea, intenționează să cumpere 64 de avioane de luptă F-35A – cea mai mare achiziție militară de până acum. Membrii NATO Letonia, Estonia și Lituania au declarat fiecare că își vor crește cheltuielile pentru apărare la 2,5% din PIB. Cele trei țări se învecinează cu Rusia și găzduiesc grupuri de luptă NATO. Într-un impuls semnificativ, Polonia își va crește și cheltuielile de la aproximativ 2% din PIB la 3% în 2023. România își va crește în următorii ani cheltuielile la 2,5% din PIB de la aproximativ 2% acum. Cel mai important, Germania, care de ani de zile a fost criticată pentru cheltuielile scăzute pentru apărare, a anunțat la sfârșitul lunii februarie crearea unui fond unic în valoare totală de 105 miliarde de dolari pentru a-și susține armata neglijată. Macron a cerut o integrare sporită a industriilor de apărare ale Europei. El a reluat apelurile sale anterioare pentru autonomie strategică europeană, care ar permite țărilor continentului să-și apere propria securitate tradițională, precum și securitatea energetică și industrială, fără a fi nevoite să se bazeze pe SUA. Pentru a sprijini industria europeană de apărare, UE a creat Fondul european de apărare în 2021, oferindu-i un buget de 8,4 miliarde de dolari. Fondul va sprijini cercetarea și dezvoltarea în domeniul apărării. Se pare că autonomia strategică câștigă teren atât la nivel național, cât și la nivelul UE. În 2020, Josep Borrell, principalul diplomat al UE, a scris că, pentru că lumea s-a schimbat, va fi dificil pentru UE „să pretind că este o „uniune politică” capabilă să acționeze ca un „jucător global” fără a fi „autonomă”. La cinci luni de la invazia pe scară largă de către președintele rus Vladimir Putin a vecinului său estic, o economie de război – cu toate consecințele ei – este în sfârșit pregătită să coboare asupra Europei. Timp de zeci de ani, Putin a făcut tot posibilul pentru a face țările europene cât mai dependente de hidrocarburile siberiene pentru a crea vulnerabilități în Occident. Acum el exploatează acele slăbiciuni. Din aprilie, Kremlinul a oprit fluxurile rusești de gaze naturale către o listă tot mai mare de țări din UE pe care Putin le consideră ostile – mai întâi Polonia și Bulgaria, apoi Finlanda, Țările de Jos și Danemarca. Acum limitează gazul care curge prin Nord Stream, o conductă care leagă Rusia de Germania. Beneficiarii din aval, cum ar fi Italia, sunt și ei afectați. Dar Putin poate închide complet fluxul de gaz. Obiectivul lui Putin este clar. El vrea ca țări precum Germania să-și epuizeze rezervele stocate până acum, astfel încât acestea să fie umplute doar parțial când va veni sezonul rece din toamna și din iarna. Ar fi deosebit de încântat dacă blocada sa energetică forțează părți ale industriei europene să se închidă. Asta se poate întâmpla. Mai multe companii industriale germane, din sectoare de la chimie la oțel și sticlă, au avertizat deja că ar putea fi nevoite să reducă producția dacă energia devine mai scumpă sau mai rară. Austria, Olanda, Suedia și Danemarca au activat deja planuri de urgență. Germania a escaladat în această săptămână de la prima dintre cele trei etape („avertizare timpurie”) la a doua („alarma”). În a treia etapă („de urgență”), guvernul preia controlul complet asupra alocării gazelor naturale în țară. Germania la fel ca și alte părți ale Europei se îndreaptă către raționalizare – de fapt, o economie de război. Austria a fost deja nevoită să repornească o centrală electrică care funcționează pe cărbune la fel ca și Germania. Un psihiatru renumit, spunea într-o lecție la care am participat la cursurile de la Harvard unul din profesori (îmi cer scuze nu-mi aduc aminte numele psihiatrului), era de părere că oamenii trebuie să treacă prin cinci etape ale durerii – negare, furie, negociere, depresie și acceptare. Se pare că germanii, în special, par blocați în primele patru. Acceptarea înseamnă pregătirea acum pentru războiul economic împotriva lui Putin.

Eurosatory 2022

La Eurosatory președintele francez a îndemnat industria „…să gândească diferit la ratele de producție, să accelereze (…) pentru a putea reconstitui mai rapid (stocurile de) echipamente indispensabile forțelor noastre armate, aliaților noștri și a celor pe care vrem să-i ajutăm.” Eurosatory și-a doborât recordul anterior de prezență, cifrele preliminare publicate de organizatorul COGES spunând că peste 100.000 de oameni au venit la expoziția de cinci zile (expoziție numai pentru profesioniști), unde 1.730 de companii din 63 de țări – nici un rus de data aceasta – își arătau marfa. Standurile militare au fost vizitate de 220-250 de delegații oficiale. Dar un număr de directori de companii și-au exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că extinderea industriei europene, pentru a satisface așteptările, poate fi pur și simplu nerealistă. Emmanuel Levacher, CEO-ul producătorului francez de vehicule blindate cu roți Arquus (deținut de Volvo Trucks din Suedia), a declarat pentru Breaking Defense în a patra zi a spectacolului că „am simțit o efervescență notabilă, sunt mulți oameni aici, toți europenii sunt aici și simțim că există cerințe reale și un sentiment de urgență, în special din partea națiunilor din Europa Centrală și de Est.” În ciuda acestui fapt, el a menționat problemele lanțului de aprovizionare, deși ”noi putem și vrem” să creștem ratele de producție. Levacher a spus că sprijină un efort, condus de agenția de achiziții DGA a Franței, de a crea o lege care să permită rechiziționarea materialelor sau a competențelor din companiile civile pentru sectorul apărării fără ca Franța să fie în mod oficial în război, un sistem similar cu cel din SUA- US Defense Priorities and Allocations System Program. El a explicat că este necesar, deoarece furnizorii de nivel doi și trei produc adesea atât pentru sectorul civil, cât și cel al apărării și că, în anumite circumstanțe, este important să se pună pe primul loc nevoile militare. „De exemplu, folosim mult aluminiu în produsele noastre și există o lipsă. Trebuie să asigurăm suveranitatea lanțului nostru de aprovizionare”, a subliniat el. Chamussy, CEO-ul Nexter, a avertizat că „nu vom investi în noi mijloace (de producție) fără informații de la clienții noștri”, adăugând că „nu este la latitudinea industriei să decidă dacă ne vom transforma într-o industrie de război.”

Macron a anunțat că i-a cerut noului său ministru pentru forțele armate, Sebastien Lecornu, și șefilor de stat major ai armatei, marinei și aviației să reevalueze actuala lege privind programul militar 2019-2025 și a sugerat o restructurare în continuare a ”industriilor de apărare fracturate” din Europa despre care el a subliniat că sunt importante pentru suveranitatea europeană spunând: „Vreau să clarific foarte mult: suntem în pragul transformărilor profunde”. Bineînțeles ”industriei militare” i-ar plăcea cu siguranță să ia parte la acea transformare și la banii care ar veni cu ea. Dacă pot ține pasul sau nu, se va vedea în lunile și anii următori.


[1] Mircea Cosa – Curs de Guvernare-Economia de război

[2] Conform Encyclopedia Britannica, ”economia de război ”se referă la practicile economice excepționale implementate în anumite perioade istorice de tulburări puternice .Obiectivul său este de a menține activitățile economice esențiale pentru o țară, autosuficiența, garantarea producției alimentare și controlul economiei din punct de vedere al eliminării oricăror practici de monopol sau speculă”.

[3] https://www.investigate-europe.eu/en/2022/eu-states-exported-weapons-to-russia/

[4] Mișcare haotică- Denumirea mișcării browniene vine de la botanistul Robert Brown care a observat în 1827 că particulele de polen aflate sub microscop lui se mișcau haotic.

[5] Reuter: ”Aproximativ 70% dintre cei chestionați au susținut sprijinul Germaniei pentru Ucraina, deși numărul persoanelor care doreau un sprijin militar mai puternic a scăzut la 35% de la 44% la începutul lunii iulie, arată sondajul realizat în perioada 12-14 iulie de postul ZDF”.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

2 comentarii pentru articolul „Jurnal de război (XVI). Economie de război”

  • Guvernul României,instituția prezidențială nu sunt capabili sa gestioneze crizele,sa conceapă strategii,planuri,sunt incompetenți.
    Războiul se va încheia cel târziu in 2024 când Biden va pierde alegerile,iar Trump va fi ales,sau mai repede dacă se accentuează senilitatea lui Biden și acesta va fi in incapacitate de a își exercita prerogativele.
    Aliatul Rusiei ,generalul Iarna va decide multe in curând…cumpărați saci de dormit pana mai sunt,va fi nevoie.

  • Un articol excelent. Retinem ca este un razboi clar intre SUA si Rusia si UE este in „miscare Browniana” . In toata aceasta afacere, se pare ca cel mai mai mult pierde UE. Un sondaj mai real si mai nou arata ca doar 35% din germani mai sprijina Ucraina, la nivel UE, probabil 20%.Se pare ca 70% din cetatenii UE ar dori ca americanii sa plece acasa. Asa ca vai de Europa, dar mai ales vai de Ucraina, care are vecini care doar asteapta semnalul sa rupa din ea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Crunta exploatare a sînului Julietei

Fiecare poveste de călătorie scrisă de Ion Cristoiu aduce ceva ce nu te aștepți, pentru că ochiul versat surprinde amănuntul pe lângă care ceilalți trec fără să-l vadă.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Mediafax
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog