Popularitatea lui Orban în România este de 57%. Institutul Nézőpont din Budapesta a dat publicității rezultatele unui sondaj de opinie despre percepția premierului Ungariei, Viktor Orban, în rîndul românilor

Jurnal de război (XVII). Cortina de fier!

De la Murmansk, în Arctica, până la Istanbul, pe Bosfor, o nouă Cortina de Fier cade în toată Europa – la 1.000 km est de predecesoarea sa din Războiul Rece. Va schimba fața continentului? Da, dar nu numai a continentului european, va schimba fața lumii. Prezența militarilor occidentali a crescut simțitor. Astfel de întăriri au avut loc de-a lungul întregului flanc estic al NATO, din nordul îndepărtat al fiordurilor Norvegiei prin statele Baltice, Polonia, Slovacia, Ungaria, România și Bulgaria până în Turcia, în cazul în care invazia Rusiei asupra Ucrainei se revarsă pe teritoriul alianței sau atacurile Rusiei se vor derula spre state precum Lituania sau Estonia într-un viitor nedefinit ca timp. De când a început invazia, aproximativ 20.000 de trupe suplimentare au fost dislocate în regiune. Deja, noua Cortina de Fier se întărește. Mulți analiști susțin ca aceasta nu există. Când, acum 8 ani, am declarat în Adevărul ca suntem într-un Război Rece lumea a râs. Deși băieții au titrat pe head-line, l-au scos după o oră. Asta este lipsa de informație care bântuie în România la toate nivelurile sau poate la unele nu dar aceia care știu/au informația nu sunt ascultați. Numai SUA au trimis încă 12.000 de soldați în Europa, ducându-și forțele totale de pe continent la peste 100.000 pentru prima dată din 2005. Alți aliați întăresc și ei țările din est. Marea Britanie și-a dublat forța în Estonia prin trimiterea unui al doilea grup de luptă EFP și a furnizat Poloniei noul său sistem de rachete de apărare aeriană Sky Sabre pentru a crea o „linie antiaeriană consolidată” de-a lungul graniței polono-ucrainene. Franța a desfășurat în România, unde acționează ca națiune-cadru a forțelor NATO, un sistem de apărare sol-aer de ultimă generație denumit MAMBA, în fața amenințărilor pe care le generează conflictul din Ucraina. Începând cu 1 mai 2022, prin transformarea elementelor multinaționale aliate din cadrul Forței de răspuns a NATO dislocate în România, s-a constituit Grupul de Luptă al NATO (Battle Group Forward Presence – BGFP) din România, a cărui națiune-cadru este Franța. Grupul de Luptă are sediul la Cincu. Germania a trimis încă 350 de militari în Lituania și, împreună cu Țările de Jos, furnizează Slovaciei sisteme de apărare antirachetă Patriot. Între timp, ”misiunea de poliție aeriană baltică” efectuează acum patrule non-stop în spațiul aerian baltic. La summitul extraordinar al NATO, de la Bruxelles, din 24 martie 2022, liderii organizației au convenit că noile contingente militare dislocate în Estul Europei[1] și mai ales dislocarea pentru prima data a ”Vârfului de lance” (Spearhead Force-VJTF) al NATO vor fi doar începutul unei ajustări ample, pe termen lung, o „noua realitate de securitate” a Europei. Este clar că ne vom îndrepta spre baze militare americane permanente în Polonia și România (similare cu Rammstein dar de dimensiuni mai mici). Într-un discurs la Castelul Regal din Varșovia, două zile mai târziu după summit, președintele american Joe Biden a afirmat: „Această bătălie nu va fi câștigată în zile sau luni… Trebuie să ne întărim pentru o luptă lungă care urmează”. La fel ca și finalul războiului din Ucraina ceea ce urmează este o eră nouă. O eră interconectată a cărei analiză de securitate necesită o nouă abordare prin prisma economică, tehnologică și logistică. Noul Concept Strategic NATO care va fi lansat la Madrid îi va ”presa” pe membrii Alianței să considere descurajarea nu doar ca o chestiune de ”tancuri și rachete”, ci și de securitatea lanțului de aprovizionare, de protecție împotriva atacurilor cibernetice, de prevenire a schimbărilor climatice, de lansare a inovație și multe altele. Conceptul strategic trebuie să poată trăi în următorul deceniu, așa că este gândit cu mult dincolo de criza actuală din Ucraina. Întrebare care se pune este: Cât de reziliente sunt societățile noastre occidentale la acest tip de atacuri și ce trebuie să facem pentru a le combate?”. De asemenea ne punem întrebarea cum vom trece peste criza energetică care va devenii critică în iarna care urmează? Cum vor suporta europeni privațiunile și scăderea nivelului de trai, șomajul și lipsa bunăstarii? Dacă și vacile au devenit o problemă de poluare înseamnă că greierii vor deveni noua sursă de proteine (LMC)[2]. Sunt buni am mâncat în China! Noi românii am trecut printr-o astfel de situație cu pene de curet și caldură insuficientă în case. Vă mai aduceți aminte de televizoarele Sport, din era comunistă, facute pentru Iran? Mergeau la bateria de la mașină. Sfârșitul Războiului Rece părea să atenueze riscul unui conflict NATO-Rusia. Cheltuielile pentru apărare în întreaga alianță au scăzut. Prin Actul de înființare a NATO-Rusia din 1997, NATO a fost de acord să nu „staționeze permanent forțe de luptă substanțiale pe teritoriul noilor membri”. În mod remarcabil, în momentul de atunci, văzut din lumea de astăzi, Alianța nu avea nici măcar un plan de urgență pentru apărarea statelor baltice, vulnerabile la o posibilă invazie rusă, datorată și populație etnice ruse stabilită în acestea.

2014, anul ocupării ilegale a Crimeei, anul care a schimbat NATO

Anul 2014 a schimbat cu adevărat abordarea NATO: anexarea Crimeei de către Rusia și ocuparea de facto a unor părți din estul Ucrainei, o parte din zona denumită generic Dombas, provinciile Lugansk și Dombas, au dus la mai multe schimbări. Orientarea informală a NATO conform căreia bugetele de apărare ale statelor membre ar trebui stabilite la 2% din PIB-ul lor a devenit un angajament oficial. Au fost intensificate patrulele poliției aeriene din Marea Baltică și din Marea Neagră. Au fost create patru EFP-urile (grupuri de luptă „Prezență avansată îmbunătățită”) fiecare având o „națiune-cadru” NATO care îi asigură nucleul, în Polonia (SUA), în Estonia (Marea Britanie), în Letonia (Canada) și în Lituania (Germania). Noile forțe au fost nepermanente, rotindu-se și ieșind la fiecare șase luni din teatrul de operații respectiv. Structura avea fiecare câte 1000 de militari fiind de nivel batalion. EFP-urile nu au fost niciodată concepute pentru a preveni și a opri o invazie în masă. Au fost un semnal de interzicere a unor posibile acțiuni militare ruse. Pentru ca Rusia să ajungă la Tallinn, la Riga sau la Vilnius, ar fi trebuit să treacă printr-un grup de luptă multinațional NATO, care să atragă acele țări NATO într-un conflict. Coridorul Suwalki este un concept recent apărut în terminologia NATO, care face referire la fâșia de teren de cca. 100 km, ce urmărește frontiera polono-lituaniană, între enclava rusă Kaliningrad și Belarus. Ea a înlocuit Fulda Gap zona de demarcație militară dintre Pactul de la Varșovia și NATO (Fulda Gap, o zonă între granița Hesse-Turingia și Frankfurt pe Main, zonă care conține două coridoare de câmpie joasă prin care diviziile de tancurile ar fi putut conduce un atac surpriză al sovieticilor și al aliaților lor din Pactul de la Varșovia pentru a câștiga trecerea râului Rin). Acum vom privi la anii post 2008-2014 (Georgia și Crimeea) ca la ani intermediari când vechile presupuneri de pace post-Război Rece în Europa au murit aproape complet, noile realități însă au devenit necunoscute.

S-a redus timpul de acțiune militară împotriva Țărilor Baltice

Din punct de vedere geografic, în ciuda eșecurilor sale militare, Rusia a pătruns încă adânc în Ucraina. Militarii ruși au avansat de-a lungul unei linii de front de aproximativ 400 km în sud – distanța de la Budapesta la Praga. Anexarea de facto a Belarusului de către Rusia a redus timpul de care ar avea nevoie Moscova pentru a desfășura trupe pentru un atac asupra Țărilor Baltice „de la luni la săptămâni”. Coridorul Suwalki va cădea sub presiunea militară rusă/belarusă. Sentimentul acesta că războiul se strecoară spre vest a fost confirmat pe 13 martie, cu o lovitură rusă asupra unei baze ucrainene la mai puțin de 25 km de granița poloneză. Probabil că loviturile militare vor începe să fie executate din Belarus în perioada următoare. Evenimentele recente sunt mai puțin surprinzătoare în Estonia decât în multe alte state membre NATO. Chiar și în mijlocul optimismului naiv al anilor 1990, oamenii de aici nu au pierdut din vedere trăsăturile agresive și periculoase ale Rusiei. „Cine dorește cu adevărat să ajute Rusia și poporul rus astăzi trebuie să declare clar conducerii ruse că o altă expansiune imperialistă nu va avea nicio șansă”, a declarat Lennart Meri[3], legendarul președinte post-sovietic al țării, într-o conferință la Hamburg în 1994. Ceea ce poate părea nejustificat de sceptic atunci pare prevăzător acum. Și mulți din Tallinn, deși sunt îngroziți de actele Rusiei în Ucraina, simt o anumită justificare sumbră. Citesc în presa occidentală (Washington Post sau New York Times) despre Estonia și situația de acolo. Ceea ce NATO numește „noua realitate a securității” este foarte tangibil în Estonia. Steagul albastru-galben al Ucrainei este peste tot, arborat lângă steaguri ale UE și cele ale Estoniei de la aeroportul din Tallinn la panglicile fixate la reverul costumelor oficialilor/politicienilor și a cetățenilor simpli sau pe reverul tunicii soldaților, sau fluturând deasupra clădirilor oficiale. Noaptea, multe clădiri din mica și prospera capitală baltică sunt iluminate în culorile drapelului ucrainian. Guvernul estonian tocmai a cheltuit echivalentul a peste 2% din PIB ca o investiție suplimentară unică în arme, inclusiv stocuri de muniție, obuziere și mortiere. Militarii Estonieni accelerează programele de achiziții inclusiv cele referitoare la rachete antinavă, mine marine, pentru a bloca porturile din Golful Finlanda, și nu în ultimul rând achiziția de sisteme HIMARS care pot trage salve de rachete. Exercițiile militare urmează acum un program necruțător de dur și accelerat. Forța de voluntari denumită Liga Estoniei de Apărare, o forță atașată armatei profesioniste, crește – 1.000 de estonieni s-au înscris imediat după invazia Rusiei în Ucraina. Estonia devine un exemplu pentru statele din flancul estic. Media rusă este cea care ”agresează” permanent Estonia în știrile lor și cer un atac militar necruțător. Estonia a fost prima țară care a trimis Ucrainei ajutoare letale (obuze și muniție, în decembrie 2021). Zilele acestea, a exportat arme în valoare de aproximativ 200 de milioane de dolari, mai mult decât orice țară, cu excepția SUA și Marii Britanii, o cantitate uluitoare pentru o națiune de doar 1,3 milioane de oameni. Dacă există un echivalent al Berlinului de Vest în Europa de astăzi, acesta este cu siguranță zona Țărilor Baltice, aproape izolate de restul NATO și extrem de vulnerabile la agresiunea de la Moscova.

Madrid este un moment critic

Modul în care Occidentul vede amenințarea de la Moscova și, prin urmare, modul în care evoluează noua Cortina de Fier, va depinde desigur de evenimentele atât din Ucraina, cât și de evoluția celor din Rusia însăși. S-au schimbat multe de când cel mai recent Concept Strategic al NATO a apărut în 2010. Chiar înainte ca Rusia să declanșeze un război brutal la ușa alianței, membrii săi erau din ce în ce mai îngrijorați cu privire la ascensiunea Chinei, influența acesteia asupra tehnologiei emergente și cota sa uriașă din aprovizionarea mondială cu electronice. Noul concept va reflecta faptul că amenințările viitoare la adresa membrilor alianței nu vor fi pur militare. Lanțul de aprovizionare nu a fost o problemă acum 10 ani. Încă ne globalizam. Lucram pe baza unor rute logistice just-in-time, doar suficiente. Și acum, cu pandemia, am văzut cum China tinde să folosească aprovizionarea împotriva țărilor occidentale sau cum un simplu vas de containere poate rămâne blocat în Canalul Suez timp de două săptămâni în care comerțul mondial sucombă. Suntem fragili. Siguranța și securitatea înseamnă mult mai mult decât construirea unei frontiere și a avea soldați în spatele ei. Este, de asemenea, să fii capabil să… ai grijă de tine și să fii independent. În timp ce conceptul strategic va pune un nou accent pe amenințările non-militare, nu va schimba pe scurt descurajarea militară, o necesitate demonstrată dramatic de războiul rus în desfășurare împotriva Ucrainei. În urmă cu doi ani mulți militari spuneau că artileria grea probabil nu este ceva ce vom vedea într-un conflict în viitorul apropiat în Europa. Ucraina ne spune altceva nu ar trebui să tragem rapid concluzii cu privire la mijloacele învechite. Dar cred că este sigur să spun că, pe lângă acea descurajare și apărare militară clasică, există un aspect al descurajării și apărării care trebuie să țină cont de toate aceste alte lucruri, fie că sunt aprovizionarea cu energie, lanțurile de aprovizionare, acțiunile cibernetice, sau inovația și tehnologia care poate fi folosită împotriva noastră.

Stoltenberg despre Summitul NATO

Secretarul general, într-un dialog cu cei de la Politico a menționat provocările la adresa securității noastre: (1) Concurența în creștere între democrații și autocrații;(2) Faptul că Moscova și Beijingul contestă în mod deschis ordinea internațională bazată pe reguli;(3) Persistența terorismul (Afganistanul a redeschis bazele de antrenament pentru teroriști) și a proliferării nucleară; (4) Existența atacurile cibernetice și perturbările climatice în creștere. Toate acestea ne afectează securitatea. În fața acestei noi realități de securitate Stoltenberg a numit cinci obiective:

  1. În primul rând, întărirea apărării Alianței. ”În orice moment și împotriva oricărei amenințări vom adapta structura forțelor NATO. Cu mai multe forțe la o pregătire ridicată. Vom avea, de asemenea, mai multe formațiuni de luptă NATO dislocate în teatrele operaționale din Est care să întărească grupurile de luptă până la nivel de brigadă. Mai multe echipamente prepoziționate și stocuri de arme”. De asemenea vorbea de forțe prealocate pentru prima dată de la încheierea Războiul Rece, pentru a apăra anumiți aliați.
  2. În al doilea rând, vom conveni asupra unui nou Concept Strategic pentru NATO pentru a ghida Alianța într-un mediu de securitate radical schimbat. ”Conceptul 2022 se va referi la Rusia ca fiind cea mai semnificativă și directă amenințare la adresa securității noastre europene. Acesta va aborda o mulțime de alte provocări care cu greu sunt menționate în conceptul strategic actual. Inclusiv schimbările climatice, războiul cibernetic, războiul hibridul și dezvoltarea militară în spațiu. Și, pentru prima dată, ne vom adresa Chinei și provocărilor pe care aceasta le ridică intereselor, securității și valorilor noastre. În acest context, salut că liderii partenerilor noștri din Asia-Pacific – Australia, Japonia, Noua Zeelandă și Coreea de Sud – vor participa pentru prima dată la summit-ul nostru”.
  3. Parteneriatele NATO (Georgia Ucraina Bosnia-Herțegovina).
  4. Aderarea Finlandei si Suediei. ”Deciziile lor de a solicita aderarea la NATO sunt istorice. Acum lucrăm activ la următorii pași în procesul de aderare atât a Finlandei, cât și a Suediei. Și abordând preocupările de securitate ale Turciei, inclusiv în lupta împotriva terorismului”.
  5. Al cincilea și ultimul punct este împărțirea poverii. ”La Madrid, ne vom reangaja cu angajamentul pe care l-am făcut în 2014. Să cheltuim cel puțin 2% din PIB pentru apărare” . În final Stoltenberg a reiterat faptul că: ”Vă pot spune că, conform sondajului comandat de NATO înainte de Summit, aproape 80% [78%] dintre cetățenii aliați susțin menținerea sau creșterea cheltuielilor pentru apărare”.

[1] Grupul de Luptă al NATO (Battle Group Forward Presence – BGFP) din România se constituie, începând cu luna mai 2022, prin transformarea elementelor multinaționale aliate din cadrul Forței de Răspuns a NATO dislocate în țara noastră.

[2] LMC- la mintea cocoșului

[3] Lennart Georg Meri a fost scriitor, regizor și politician eston care a deținut funcția de președinte al Estoniei între 1992 și 2001. Meri a fost unul dintre conducătorii mișcării estoniene de independență față de URSS.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

4 comentarii pentru articolul „Jurnal de război (XVII). Cortina de fier!”

  • Informatia este foarte binevenita.
    Corectura textului nu exista. Nu pot crede ca autorul este atât de iliterat (sau grabit?), incât lasa textul in grija autocorectorului .
    Scade calitatea prestatiei. Nu scrieti de pe front. Atunci ar fi de inteles.

    • E loc de mai bine. Dar lasa ca nu este articol pentru premiul Uniunii Scritorilor Romani. E suficient de corect cat sa fiu mai atent la informatie decat la gramatica. Cand se va hotari sa scrie vreo carte probabil va apela la un corector.

  • Noi, romanii, am trecut prin situatii grele, am avut pene de curent si caldura insuficienta. Dar asta pentru ca fabricile lucrau, faceam armament, il vindeam prostilor care se omorau. Sufeream pentru a face cat mai multe hidrocentrale si termocentrale si vindeam energie, faceam canale de irigatii si vindeam cereale, aveam o armata performanta si bine dotata. Armata romana putea sa apere teritoriul Romaniei. Acum, cumparam fiare vechi, cedam teritoriul national bazelor straine, unde vin militari alungati din Sahel, Afganistan, ne expunem teritoriul unui nou concept, adica hai sa ne luptam cu rusii in Romania, si Estonia. Cortina de fier s-a mutat, din Berlin la. Bucuresti. Solutia, este sa ne obisnuim, evident sa mancam greieri.

    • @Iulian
      asta cu Romania….nu mai exista armata….n-au inzestrare.n-au trupe combatante,n-au doctrina din 2004…povesti…
      rusii au venit in 1944 si au plecat in 1958 parca…..acum aveti americani de vreo 21 ani pe aici….
      Asta cu cortina de fier…..nato era „cel mai tare din parcare” si afganistan si mai nou acest conflict….e mult mai mult decat o „cortina”…
      Acel mamba frantuzesc nu face decat sa confirme ce spunea cineva ca singura baterie patriot aflata in dotare nu e operationala….
      Mai era o stire ieri sau alaltaieri cu zborurile nato,,,,,la cum arata e a2/ad pe insula serpilor….
      In rest…o intrebare retorica si de bun simt….daca tot a devenit colonie aceasta tara pazita de trupe straine,de ce mai platiti o armata,de ce aveti servicii de securitate intr-un teritoriu de peste mari,ce sens mai are politia cand oamenii sunt saraciti si mai mult decat o viata mizera nu „detin”
      Poate va ganditi…..

Crunta exploatare a sînului Julietei

Fiecare poveste de călătorie scrisă de Ion Cristoiu aduce ceva ce nu te aștepți, pentru că ochiul versat surprinde amănuntul pe lângă care ceilalți trec fără să-l vadă.
Cartea poate fi comandată de pe site-ul editurii Mediafax