CCR a anulat întregul proces electoral cu privire la alegerea președintelui României. Guvernul va stabili noua dată a alegerilor, iar procesul electoral va fi reluat în integralitate
Jurnalul călătoriilor anulate. Devotament administrativ
În după amiaza onomasticii sale, Ilie reflecta numărând capacele de apă plată răspândite pe terasă. Arunca fiecare căpăcel, fiecare sticlă și fiecare farfurie de carton cu resturi de salată sau pește, cu resturi de pui sau de tort, coji de pepene, tacâmuri de plastic, și altele într-o pungă mare gri.
Uite așa se duc zilele, își zicea el, așa se duc sărbătorile și anii, ca resturile astea. Speram să plouă azi și văd bine că va ploua abia peste două trei zile. Cam așa fug norii pe cer.
-Mamă, care din voi a avut ideea să-mi spună Ilie?
-Nenea Tase.
-Sigur?
-Absolut sigur.
-Dar nenea Tase nu e rudă cu noi.
-Adevărat, nu e.
-Și atunci cum? Cum a putut el sa propună un nume?
Punga gri cu resturile petrecerii ajunsese atât de plină încât Ilie renunță să o lege la capete.
-Nu ai făcut bine. Trebuia să strângi totul în două sau trei pungi. Nici nu există tomberoane în curte pentru o pungă atât de mare.
-Nu-i nimic. O duc în stradă când vine mașina de gunoi. O predau direct gunoierilor.
-Asta-i curată prostie, zise nenea Tase care privise de la etajul lui toată petrecerea.
-N-ai vrut să cobori, să bei cu mine un vin, să mănânci o felie de tort. Tot supărat ești?
-Tot.
-Asta este. O să-ți treacă în câteva săptămâni.
-Să vedem.
-Nu am vrut să te jignesc, măi nea Tase, crede-mă.
-Te cred.
-Dar ții supărarea…
-O țin. Fiindcă eu ca posibil naș nu trebuia să fiu invitat.
-Tocmai! Trebuia să fii aici înaintea oricărui oaspete.
-Păi da.
-Și de ce nu ai venit?
-Fiindcă am așteptat să-mi spui tu asta. Am fost aproape sigur.
-Ce să îți spun?
-Că vom fi de ziua ta doar tu, ai tăi părinți, eu, nevastă mea și Robert. Doar noi și atât. Ori la voi s-a adunat o liotă de indivizi și individe care nu doar că nu au nici un rol în viața ta, ci fac doar tămbălău și …
-Și mai ce?
-Și lasă în urma lor un camion de resturi.
-Hai, coboară te rog, să ciocnim un pahar!
-Unde? Lângă punga aia? Să stau pe terasa voastră acum la spartul petrecerii? Nici gând!
-Cum vrei. Dar cei care au venit azi îmi sunt prieteni de școală, colegi de servici.
-Dar nu vecini.
-Nici unul nu locuiește aici.
-Păi vezi?
-Nu înțeleg ce e rău în asta?
-E trist.
-Mamă ce ne facem cu nea Tase? Iar s-a supărat.
-Știu. Așa face in fiecare an. Are un simț al proprietății mai aparte.
Nea Tase dispăru de la balcon.
Ilie mută în două pungi de gunoi conținutul celei imense. Abia așa cele două tomberoane din curte urmau să fie încărcate regulamentar.
Într-un colț al terasei mama așază pe căprării farfurioarele de cafea și ceștile.
-Tot nu mi-ai spus cum a ajuns nea Tase să-mi spună el primul, Ilie.
-În după amiaza când eu mă pregăteam să plec la maternitate că venise sorocul, taică tău plecase în tură de noapte la uzină. Eram singură și cam speriată. Tase, administratorul blocului nu era însurat pe vremea aia. Pe la șapte seara mă vede în stația de tramvai. El: Unde pleci vecină? Eu: la spital. El: cu tramvaiul? Nu se poate! Eu: da’ cu ce? El: te duc eu cu lada mea!
-Cum adică să te ducă cu lada???
-Ei, ce știi tu! Lada era o marcă de mașină, ce credeai?
-Și te-a dus?
-M-a dus. A stat pe coridor. Am născut. Am zis : du-te acasă tovarășe Tase. Mulțumesc că te-ai deplasat cu mine până aici. Da el: nu m-am deplasat, te-am însoțit, te rog dacă e băiat să-i spui Ilie fiindcă s-a născut în zi de sărbătoare. Eu nu știam ce să spun. Că de obicei dacă ești naș e cu cheltuială, cu plătit slujba, preotul. Tase nu avea nimic altceva în afară de leafă și un împrumut ce-a-re.
-Și?
-A doua zi când a ajuns și tată-tu la spital i-am spus că administratorul vrea să-ți spunem Ilie!
-Nu înțeleg de ce era totul dintr-o dată așa complicat?
-Păi era! Fiindcă unii se gândeau la Ilie Pintilie, alții la Sfântul Ilie. Taică-tu era cu activiștii, Tase era cu sfinții, așa era atunci. Iar el a vrut să te cheme Ilie nu neapărat ca naș, ci ca administrator destoinic dar devotat și tradiției sfinților. Iar un administrator se ocupă de toate ale blocului, inclusiv de noii născuți. Și noi care credeam că el vrea să ne fie naș. Nici pomeneală. S-a dus acasă a luat registrul de locatari și s-a grăbit să scrie: la familia Stere sunt de azi 20 iulie 1978, trei persoane:
Stere Aneta, Stere Răduțu și Stere Ilie.
-Dar acum ne e doar vecin. Altcineva se ocupă de blocul nostru.
-Da. Altcineva. Și ăsta e oful lui.
Comentarii
Lasă un răspuns